Adeziunea la Creator este o sarcină care trebuie îndeplinită de fiecare dintre noi în această lume. De aceea ne adunăm împreună. La urma urmei, dacă am exista ca o singură persoană, ca prototipul nostru Adam, nu am fi capabili să realizăm nimic.

Adevărul este că simţirile noastre provin din calități egoiste. Dar dacă ne aflăm într-o stare în care simțim ceva în afara noastră, atunci putem începe să lucrăm asupra noastră.

Prin urmare, o singură persoană nu este suficientă în lume, ci este nevoie de mai multe persoane, cel puțin un grup de zece. Dacă vrem să spunem că trebuie să atingem unitatea completă cu Creatorul, atunci este posibil doar prin zece etape, din moment ce studiem din cele patru etape ale luminii directe.

Cu alte cuvinte, dorința egoistă creată inițial a trebuit să fie împărțită în mai multe părți. În funcție de cât de mult se dezvoltă această dorință și devine din ce în ce mai opusă Creatorului, suntem împărțiți în tot mai multe particule, adică oameni, şi fiecare poartă un element egoist care poate fi corectat.

Dacă doar câțiva oameni nu ar fi despărțiți de egoism, acest obiect colectiv nu s-ar putea corecta singur. Prin urmare, suntem împărțiți în structuri, cum ar fi atomii individuali, astfel încât orice combinații pot fi create din ei.

Este similar cu diferitele elemente chimice, din care nu sunt atât de multe, doar puțin mai mult de o sută și cu multitudinea de compuși pe care îi creează între ele. Rezultatul este viața în mișcarea ei nesfârșită, eternă, perfectă.

Moleculele elementelor minerale sunt conexiuni ale atomilor. Când moleculele se combină, pot produce ceva, pot genera ceva din ele însele și pot face propriile copii.

Din ceea ce a creat Creatorul, vedem că totul trebuie să se destrame și să cadă la cel mai de jos nivel și apoi să se adune în atomi, atomii în molecule, apoi structuri mai complexe în care apar viața, reproducerea, diviziunea și așa mai departe.

Din Lecția zilnică de Cabala 23/02/20, “Pregătirea pentru Convenție”

Filed under: Spiritualitate | Add Comment →