A merge prin credință deasupra rațiunii înseamnă a trece peste propria percepție, deasupra propriilor simţiri.

Îmi văd prietenii în felul lor obișnuit. Am o anumită idee despre ei. Dar pentru a mă trage mai aproape de Creator, trebuie să-i imaginez pe ei, nu pe Creator sau pe mine, ci pe ei fiind la un nivel superior și să încerc să mă conectez cu ei la nivelul la care mi-l imaginez. Asta înseamnă să avansezi prin credință deasupra rațiunii.

Și așa este de fiecare dată – din ce în ce mai sus și mai sus. Nu contează pentru mine ce văd. Despre asta este scris: „Au ochi, dar nu vor vedea; au urechi, dar vor auzi.” Așa, mi-i imaginez: din ce în ce mai sus!

Vreau să fiu împreună cu ei, în adeziune cu ei, și astfel mă aduce într-o stare în care încep să-L văd pe Creator prin ei! Asta e tot.

Cunoașterea este ceea ce văd și aud, iar mai presus de cunoaștere înseamnă că îmi imaginez că prietenii mei sunt la un nivl mai înalt, mai bun și mai pur.

Din Convenţia Internaţională “Ne ridicăm deasupra sinelui nostru” 1/7/22, “Adeziunea cu prietenii,” Lecţia 3

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →