Întrebare: În esență, cabaliştii descriu sistemul sufletelor. Dar Creatorul este descris ca un sistem neînsuflețit, o Forță care guvernează totul. În cele din urmă, toate sufletele ar trebui să atingă asemănarea cu această forță. Dar dacă este neînsuflețită, înseamnă că și sufletele vor deveni neînsuflețite?

Răspuns: Nu știu ce vrei să spui prin “neînsuflețit”.

Comentariu: Adică, nu este o minte care se poate schimba, ci doar o forță.

Răspunsul meu: Ce vrei să spui prin “nu o minte”? Noi suntem cei fără minte. Înțeleg un singur lucru: există dorința și lângă ea este o minte care îndeplinește ceea ce își dorește dorința. Asta este tot. Nu există nimic altceva în lume. Cu cât dorința este mai mare, cu atât dezvoltă mai mult mintea necesară pentru a o îndeplini.

Comentariu: Dar Creatorul este dorința supremă pe care trebuie să o atingem.

Răspunsul meu: Așa Îl percepem în noi înșine. În cea mai mare dorință a noastră, atunci când simțim adevărata calitate a Creatorului numită calitatea dăruirii și a iubirii, o numim “Creatorul”.

Întrebare: Să luăm exemplul unei forțe, cum ar fi un semafor. Nu are rost să ne certăm cu un semafor, deoarece este un mecanism neschimbător. Deci, dacă devenim similari Creatorului, ne transformăm în același tip de mecanism neschimbător?

Răspuns: Dacă devenim similari Creatorului, atunci toate mișcările noastre interne și externe devin absolut corecte, altruiste și bazate pe dăruire și iubire. Nu am avea nicio îndoială despre ce să facem sau cum să acționăm.

Întrebare: Ne întrebăm: “Înseamnă asta că ne transformăm în roboți care își execută impecabil programul intern?”

Răspuns: În prezent, îl executăm incorect, și prin urmare, introducem tot felul de erori și interferențe în el. Drept urmare, aceste interferențe ne obligă să ajungem la programul corect de comportament.

Așadar, sugerați că atât timp cât nu suntem corectați și nu știm cu adevărat ce să facem, ne simțim liberi: “Aș putea face asta sau aș putea face aia”. Dar odată ce știm sigur ce ar trebui să facem, atunci vom înceta să ne mai simțim liberi, vom fi doar ca animalele.

Comentariu: Da, vorbiţi despre contopirea cu această Forță și despre a deveni asemenea ei. Omul devine precum Creatorul, similar cu El.

Răspunsul meu: Crezi că m-aș simți rău dacă în fiecare moment aș simți că fac ceva, expunând dorințele următoare din mine, găsind modalități de a le rezolva într-un mod absolut corect, realizându-le și astfel avansând constant într-o astfel de creștere corectă din punct de vedere spiritual, poate chiar fără erori? Ce este atât de rău în a găsi un algoritm de comportament absolut corect?

Întrebare: Să presupunem că ai un mecanism, ca un ceas care funcționează precis. Spuneţi că devenim ca acest ceas? Dar ce minte are un ceas?

Răspuns: Deci, care este problema? Ceea ce văd este că astăzi ești un mecanism care nu înțelege cum funcționează. Face tot ce trebuie să facă, dar crede că acționează liber, ca un copil mic. Dar te văd din exterior; îndeplinești toate acțiunile absolut corect, fără nicio greșeală. Faci totul exact așa cum trebuie pentru că natura te obligă să faci asta.

Diferența constă în modul în care te vezi pe tine însuți. Te vezi în adevărata ta formă, de la nivelul în care observi și evaluezi corect totul în tine? Sau nu vezi asta și ești în ascundere, inconștient că Creatorul te controlează acum complet, că chiar și acum Îi pui în aplicare în întregime programul?

Cu alte cuvinte, spui: “Vreau să rămân în ascundere; asta îmi dă iluzia libertății.” Dar eu spun: “Nu, nu ai nevoie de asta!” Pentru că atunci când simt că mă mișc la unison cu Creatorul, experimentez o plăcere și mai mare. În același timp, nu pierd sentimentul de libertate, nu mă transform într-un robot, deși știu precis că mă mișc în armonie cu El. Asta îmi oferă o bucurie imensă să caut comportamentul corect în raport cu El.

Este ca atunci când asculți muzică și este oarecum familiară, știi deja care vor fi următoarele acorduri, sunete și tranziții. Tocmai această anticipare, această precunoaștere a ceea ce urmează, îți oferă mult mai multă bucurie decât o melodie nefamiliară, pentru că nu ai dorințe, senzații, emoții sau așteptări dezvoltate, cunoscute față de ea.

Încearcă să înțelegi asta! Și vei vedea cum acest lucru nu te jefuiește în niciun fel; dimpotrivă, te face mult mai bogat, mai serios, mai maiestuos atunci când începi brusc să dezvălui un nivel complet diferit al propriului tău comportament, al modului în care ești guvernat și al participării tale la guvernarea comună. Acestea sunt lucruri dincolo de orice imaginație!

De ce să vorbești despre asta la nivel de amator? Descoperă și vei vedea! Atunci vei descoperi că starea ta actuală este cea mai jalnică și cea mai nefericită.

Din KabTV “Am primit un apel. Asemănarea cu Creatorul”, 16.09.2010

Filed under: Munca interioara, Spiritualitate | Add Comment →