Discuții despre treptele scării, Partea 241

Poate fi întărită conexiunea cu Creatorul fără suferință? Cum putem fi conectați cu El doar prin intermediul binelui?

Se pare că prin suferință, cel puțin ni-L amintim pe Creator. Trebuie înțeles că suferința ne este trimisă de Creator și că prin ea, Îl simțim pe Creator. Suferința servește acestui scop, dar nu este ea însăși scopul final. Scopul nu este să-L simțim pe Creator prin suferință, ci să-L simțim prin adeziune, prin apropiere.

Creatorul ne amintește de Sine prin ceea ce se numește „calea suferinței”. Prin suferință, El ne reamintește cât de multă nevoie avem de El. Totuși, ce se întâmplă după ce realizăm că avem nevoie de El? Dacă ne spunem că merită să suferim pentru a nu-L uita pe Creator, Klipot (forțele impurității) sunt cele care ne spun acest lucru, lăsându-ne să suferim în continuare. Situația poate fi descrisă astfel: Creatorul ne amintește de Sine prin suferință. Acesta este instrumentul Său; adică, Creatorul a pus un spin în noi, iar noi ni-L amintim pe El. Dar ce gândim noi? Credem oare că Creatorul ne face rău și rămânem cu acest gând? Este acesta genul de conexiune în care ar trebui să rămânem?

Ne aflăm acum în sistemul Klipa, care prin această conexiune și prin acceptarea noastră de a rămâne în suferință, își trage hrana din noi și devine mai puternică. Căci ce este o Klipa? Este răul pe care îl percepem ca venind de la Creator, iar acesta este exact opusul a ceea ce ar trebui să simțim. Așadar, cum ne putem convinge, în timp ce ne aflăm sub stăpânirea Klipot, să simțim bunătatea și încântarea venite de la Creator? Cum putem respinge conexiunea cu Creatorul bazată pe rău, și în schimb, să fim alături de El în echivalență, în adeziune și conexiune, printr-o bucurie comună?

Durerea nu poate fi împărtășită. Chiar și Klipa afirmă: „Așa cum Şchina este în suferință, tot așa și eu sunt în suferință”, ca și cum ar aspira să ne înalțe și mai mult pe linia stângă. Prin urmare, trebuie să căutăm o conexiune care să corespundă calităților Creatorului, deoarece în virtutea acestor calități, ne este imposibil să rămânem în rău.

Apoi, căutăm modalități de a-I oferi plăcere Creatorului. Suferința noastră nu Îi provoacă plăcere Creatorului, așa că încercăm să ne eliberăm de acel sentiment de tristețe. Totuși, în clipa următoare, Klipa ne aruncă din nou în tristețe, iar noi uităm de bucurie. De la un moment la altul, totul se șterge; acest fenomen este numit „praștie”, întrucât suntem aruncați dintr-o parte în alta.

Filed under: Spiritualitate | Add Comment →