Discuții despre Treptele Scării, Partea 255

De ce stările dispar și se întorc?

Discernămintele Lişma și Lo Lișma către Creator și către această lume se schimbă de fiecare dată în funcție de luminile înconjurătoare care coboară asupra noastră din lumea Aţilut. Noi existăm în lumea Aţilut în potențial, adică în starea corectată, în starea coruptă și în toate stările intermediare. Lumina superioară care coboară din Ein Sof prin lumea Aţilut efectuează un fel de scanare prin toate aceste stări, de la starea cea mai joasă, treptat, până la starea cea mai înaltă, până la rădăcinile noastre în lumea Aţilut, și în consecință, primim lumini înconjurătoare schimbătoare. În funcție de ceea ce pătrunde lumina superioară acolo, prin stările noastre în potențial, ne schimbăm aici în realitate. Noi nu știm cum ar trebui să ne schimbăm, ci pur și simplu ne schimbăm.

După barieră, în obţinerea inițială a unui ecran, începem să ne identificăm cu aceste schimbări, să le dorim, să le înțelegem și să le recunoaștem. Începem chiar să le anticipăm, într-o asemenea măsură încât ne gândim deja dinainte că acum vrem să facem ceva, și într-adevăr, o facem. Începem să recunoaștem gândurile Creatorului și să ne identificăm cu ele într-o asemenea măsură încât gândul și dorința noastră, precum și dorința Creatorului, se unesc. Aceasta se numește cu adevărat „Lişma”.

În starea noastră actuală, cu siguranță nu știm cum ne schimbăm, dar trebuie să credem că ne schimbăm în funcție de rădăcina noastră din lumea Aţilut. Ritmul depinde de noi, de conștientizarea noastră, de starea noastră, dar schimbările de stări nu depind de noi. Conștientizarea noastră este cea care ne schimbă simțirea interioară: putem simți că suntem loviți sau putem simți că loviturile nu sunt cu adevărat lovituri, ci o forță prin care intrăm în corectare. Restricțiile pot fi plăcute dacă scopul stă în fața ochilor noștri. Așa suntem comprimați cu forța în această „țeavă”, dar cu bucurie că atingem ceva. De asemenea, dacă nu vedem scopul în fața noastră și suntem comprimați într-o anumită „țeavă”, experimentăm starea ca moarte.

Prin urmare, conștientizarea noastră, propria noastră muncă, este de a schimba simțirea noastră de la o extremă la alta cu privire la aceeași acțiune care este efectuată asupra noastră de Sus. Totuși, ca urmare, nu doar simțirea noastră interioară de bine sau rău se schimbă, nici doar ritmul. Și conținutul se schimbă. Acest lucru se datorează faptului că, din aceste stări, primim lumini, iar lumea noastră se schimbă. Este dificil de explicat măsura în care propria noastră participare inteligentă și independentă la munca de corectare, pe care și noi înșine o dorim, schimbă întreaga imagine. Chiar dacă stările care coboară de Sus sunt predeterminate, noi determinăm tot ce este jos.

Filed under: Spiritualitate | Add Comment →