Discuţii despre Treptele Scării, Partea a 13-a

Cum, brusc realizăm că avem o înclinație spre rău?

Expresia „înclinația inimii omului este rea din tinerețe” înseamnă că de la început avem o singură natură: dorința de a primi de dragul de a primi. Dorința de a primi nu este natura. Este materie. Adică nu este nici bine, nici rău, ci doar o dorință de a te bucura. Împărțirile în bine și rău depind de ce anume vrem să ne bucurăm.

Intenția de a se bucura pentru sine se numește „rău”. De ce dorința de a se bucura ar trebui să fie considerată un  rău? Pentru că Creatorul a conceput un sistem în care dorința de a primi de dragul de a primi provoacă suferință. Este nevoie însă de câțiva ani pentru a afla că dorința de a primi de dragul ei duce la suferință. În general, este nevoie de mii de ani pentru ca sufletul să devină conștient că dorința de a primi pentru sine este dăunătoare.

În întruparea în care primim punctul din inimă, începem să ne temem de propriile noastre gânduri, care acționează în mod constant din interes personal. Simțim că astfel de gânduri aduc necazuri, dar nu știm cum putem scăpa de ele. Cum putem opri un gând care operează în mod natural dincolo de controlul nostru? Vedem această dorință în noi și încercăm să o dezrădăcinăm, și în acest fel realizăm că ‘’înclinaţia inimii omului este rea din tinerețe”. În înțelepciunea Cabala, aceasta este denumită întâlnirea unei persoane cu șarpele.

Numai după ce ne observăm pe noi înșine din perspectiva punctului din inimă, ne întrebăm cine suntem și realizăm că nu ne putem confrunta cu propria dorință de a primi de dragul de a primi (din moment ce întreaga noastră ființă este absorbită de această dorință, adică ne-am născut să suferim și să avem doar gândul că ne criticăm și ne analizăm pe noi înșine ca sprijin) şi ne întoarcem la Creator pentru a ne elibera de această suferință.

Aceasta este corectarea. Apoi putem înțelege cât de complexă este situația. Trece mult timp până când descoperim că ‘’înclinația inimii omului este rea din tinerețe”. Cu toate acestea, când ajungem la această realizare, devenim dispuși să ne impunem o restricție, al cărei rezultat se numește „rugăciune”. Sentimentul din inima noastră de a dori să ne eliberăm de noi înșine, acţiune pe care nu o putem realiza, duce la această restricție. După restricție, trăim o viață diferită.

Filed under: Spiritualitate | Add Comment →