Discuţii despre Treptele Scării, Partea a 21-a

Cât de mult depinde munca noastră de a merge în direcția corectă?

Trebuie să înțelegem care este scopul creaţiei, ce dorește Creatorul de la noi și care este dorința inimii noastre, care se numește ‘’recunoașterea răului”. Examinăm și învățăm cât de departe și cât de diferit este „eul” nostru în starea noastră actuală faţă de ceea ce trebuie să fie, nu cum ar trebui să fie în mod ideal conform rădăcinii sale la finalizarea corectării, ci chiar acum.

Ar trebui să ne îmbunătățim întotdeauna în raport cu starea noastră actual, și să nu ne comparăm cu stările altor oameni sau cu un alt stadiu de dezvoltare decât al nostru. Așa cum un copil de cinci ani este privit ca un copil de cinci ani și nu ca un copil de zece ani, ar fi descurajant dacă acel copil ar suferi de întârziere a creșterii și ar avea nevoie de sprijinul diferitelor tratamente și corectări.

În fiecare moment, avem toate datele necesare pentru a descoperi, examina, vedea și înțelege cum ar trebui să fim și dacă ne mișcăm în direcția corectă. Depinde doar de efortul și munca noastră. Nu există corupție de sus; toată corupția există în interiorul omului și ni se acordă permisiunea să o descoperim și să o vindecăm.

Cu toate acestea, avem nevoie ca lumina reformatoare să vină și să ne lumineze drumul. Este o lumină care ne dezvăluie natura și clarifică măsura în care suntem pătați de diverse gânduri, impulsuri și dorințe. Atragem această lumină prin studiul textelor cabaliste. Prin urmare, totul este în mâinile noastre; doar studiul ne poate ajuta să vedem decalajul dintre „sinele” nostru actual și „sinele” nostru ideal.

Mai mult, o dorință prea puternică de a vedea imediat amploarea abaterii dintre identități nu va ajuta, deoarece transgresiunile, greșelile și simţirea distanței, diferenţei de formă și separarea de starea corectă se acumulează și ies treptat la suprafață. Ele sunt în special acolo unde simțim revelarea. Prin urmare, o astfel de culegere de informații are nevoie de mult timp. Dezvoltăm această abilitate de a percepe de-a lungul anilor, în funcție de cantitatea și calitatea efortului nostru.

Mecanismul va fi întotdeauna rugăciunea și corectarea asupra rugăciunii, asupra dorinței din inimă. Ori de câte ori simțim prezența noastră în lume, în fiecare moment, descoperim în esență decalajul dintre cine suntem, ce este în inima noastră și cine trebuie să fim. La sfârșitul zilei, presiunile sau plăcerile pe care le oferă lumea sunt forțe de corectare care acționează asupra noastră.

Pentru un om corectat, lumile dispar. Toate lumile există în interiorul omului. Sunt un mecanism, un sistem, care ne înconjoară și ne corectează constant. Ne ghidează din ce în ce mai aproape de obiectiv. Cu cât ne apropiem de obiectiv, cu atât lumile devin mai pure. Ele devin purificate din lumea Asiya în lumile Yeţira, Bria și Aţilut, până când dispar și sunt înlocuite de lumină simplă.

Într-un om care a atins scopul, nu există lumi. Nu mai există un mecanism de lumi între lumina simplă și om; în schimb, omul se acordează la lumina simplă.

Filed under: Spiritualitate | Add Comment →