Discuţii despre Treptele Scării, partea a 47-a 

Cum are loc trecerea de la frica animalică la frica spirituală?

Toate fricile sunt interconectate într-un proces: frica în frică în frică. De exemplu, frica poate începe ca teamă de poliție, apoi se poate transforma în frica de rușine publică și așa mai departe. Cu toate acestea, rădăcina oricărei frici se află deasupra, la locul adeziunii cu Creatorul, unde frica supremă este să nu poţi să-I dăruieşti Lui. Din această rădăcină, frica coboară prin mai multe niveluri și se manifestă în această lume ca frică de lucruri externe, cum ar fi poliția, rușinea sau eșecul.

Ne afundăm în această frică iluzorie, la fel ca un copil care se sperie de un urs imaginar de-afară. Pericolul nu este real și nu există niciun motiv de frică. Cu toate acestea, în ciuda înțelegerii raționale că nu este nevoie să-ți fie frică, vasul emoțional tot experimentează frica. Indiferent de câte asigurări logice primim, rămânem prinși în această simțire.

În timp, prin studiu, efort și conexiune cu profesorii și un grup de sprijin, vasul nostru începe să se deschidă. Treptat, ne urmărim frica până la rădăcina ei și realizăm că frica de poliție de exemplu, este de fapt legată de Creator. Ajungem să vedem că Creatorul orchestrează această frică pentru a ne apropia de El.

În această etapă, începem să distingem ce înseamnă să te temi de Creator. Ne întrebăm de ce ne face Creatorul să ne temem de lucruri exterioare, și realizăm că este pentru a ne determina să întrebăm: “Cine este mai puternic – poliția sau Creatorul?” Acest control interior crește până când percepem toate fricile ca emanând de la Creator.

În cele din urmă, cele două temeri, frica de poliție și frica de Creator, se contopesc într-una singură. Nu le mai trăim ca două forțe separate, ci ca o singură sursă unificată, superioară: Creatorul. Începem să-L vedem pe Creator prin lentila fricii, temându-ne că abandonarea Lui ne va duce înapoi la teama de lucruri exterioare.

Prin acest proces, discernem o rădăcină și mai înaltă. Înțelegem că scopul Creatorului de a trezi frica nu este să ne sperie, ci să ne conecteze cu El. Mai mult, această conexiune nu este de dragul de a insufla frică, ci de a ne conduce la adeziune și iubire. Deoarece legea iubirii este dăruirea, ne lansăm într-o căutare interioară a modului de a dărui Creatorului. În acest moment, toate fricile și tulburările dispar, pentru că sunt opusul dăruirii.

Unde are loc tranziția? Trecerea de la frica obișnuită la frica de Creator – teama de a nu-I putea dărui Lui – nu are loc neapărat în momentele de frică. Poate apărea din orice simțire neplăcută, chiar și dintr-un vag disconfort. Toate simțirile neplăcute sunt semnale de sus care ne îndeamnă să ne căutăm rădăcina.

De ce trimite Creatorul simțiri neplăcute? Creatorul nu trimite direct simțiri neplăcute. În schimb, El trimite indicii despre starea perfectă de Sus. Cu toate acestea, pe măsură ce aceste indicii trec prin straturile de lumi și niveluri înainte de a ajunge la om, ele sunt percepute ca negative, deoarece vasele omului au o formă opusă.

Prin efort și muncă pentru “Nu există nimeni în afară de El”, ajungem treptat la soluția corectă, care este să vedem cum a venit situația de la Creator pentru a ne învăța. Această înțelegere nu vine spontan, ci prin muncă interioară profundă și analize extrase din experiență.

Filed under: Spiritualitate | Add Comment →