Discuţii despre Treptele Scării, partea a 84-a

Care este importanța supunerii față de prieteni?

Baal HaSulam scrie că conștientizarea forței măreției Creatorului și a importanței scopului ne propulsează către spiritualitate. O astfel de forță o dobândim de la societate. Cu toate acestea, o putem primi doar dacă simțim în inima noastră că suntem mici în comparație cu prietenii noștri.

Dacă nu simțim nicio supunere în inima noastră, atunci putem face acțiuni ca și cum am simți asta. Cu toate acestea, adevărata subjugare trebuie să fie o simţire în inimă. Dacă putem simți subjugarea în fața societății, putem primi ceva de la ea și ne putem inspira de la prietenii noștri. Din această stare de subjugare, putem câștiga puterea de a progresa spiritual.

Prin urmare, trebuie să începem să descurcăm lanțul de la capătul său: pentru a progresa în spiritualitate, ar trebui să existe și o atracție către Creator, pe lângă scânteia pe care o primim de sus. Putem obține această forță suplimentară de la societate. Pentru a o primi de la societate, trebuie să ne vedem mai mici în comparație cu societatea, după principiul că numai cei mici pot primi de la cei mari. Pentru a ne simți mai mici decât societatea, trebuie să facem acțiuni specifice pentru a simți în inima noastră, chiar înainte de a înțelege intelectual, că suntem într-adevăr mici.

Chiar dacă toată lumea ne laudă și spune cât de grozavi suntem, totuși noi ar trebui să ne simțim mici. Totuși, chiar și atunci, am putea deveni trufaşi, să ne ascundem micimea. Cu cât ne simțim mai mici, cu atât vom primi mai multă putere de la societate, care este singurul mod în care putem progresa spiritual.

Trebuie să fim puternici în această chestiune, să luptăm pentru momentul în care ne vom simți cu adevărat mici și să ne întrebăm cum să producem micimea. Trebuie să cerem din partea societății, mai presus de toate, să ne ofere motivele pentru aceasta, în mod repetat. Prin natura noastră, ne lipsește acest sentiment de micime. Rolul societății este să ne ajute să ne simțim mici. Prietenii ar trebui să se apropie unul de celălalt și să vorbească despre virtuțile celuilalt, spunând de exemplu: “Am auzit că un prieten sau altul a acționat sau a spus așa sau așa și ceea ce au făcut sau spus a fost cu adevărat remarcabil. Sunt atât de înțelepți și minunati!”, și așa mai departe. După cum este scris, “Invidia oponenților crește înțelepciunea”.

Trebuie să folosim forțele pe care le avem la dispoziție, inclusiv invidia. Invidia este forța principală. Este scris că trei lucruri scot omul din această lume. Care sunt ele? Invidia, pofta și onoarea. Putem îndrepta pofta către Creator, ceea ce în sine este o mare reuşită. Îl și putem onora pe Creator. Dar invidia are o valoare mai mică, un sentiment pe care îl direcționăm în primul rând către prieteni. Prin urmare, ar trebui să folosim, să cultivăm și să legăm aceste trăsături de scop, astfel încât să lucreze în beneficiul progresului nostru spiritual.

Filed under: Spiritualitate | Add Comment →