Omul care avansează prin credință, ridicându-se deasupra rațiunii, atinge o rațiune superioară.

În realitate, omul nu poate depăși rațiunea. Cum se poate despărți de rațiunea sa? Pentru el, este ca și cum ai separa capul de corp.

Ce înseamnă „deasupra rațiunii”? Rațiunea este sinele. Acesta este numele pentru toate informațiile despre ceea ce trebuie să fac cu dorința mea de a primi – întregul program despre cum trebuie să o împlinesc, ce să fac cu ea și cum să mă raportez la ea.

Dacă aș renunța la toate cunoștințele pe care le-am acumulat de-a lungul anilor în mine și aș păstra doar cele mai primitive instincte pe care le are chiar și un copil mic, aș putea exista într-un astfel de caz? Astfel, omul nu este capabil să vrea să se elibereze de cunoașterea sa, deoarece aceasta constituie însăși natura sa.

La ce ajungem în cele din urmă, este recunoașterea răului. Când înțeleg că tot ce se află în mine – intuiția, experiența, înțelegerea modului în care să acționez în diferite situații, ce să fac și cum să mă comport și tot ceea ce constituie eul interior – este incorect și imperfect, atunci renunț la cunoștințele, rațiunea și experiența mea și mă separ complet de ele. Înțeleg că toate acestea sunt rele pentru că îmi dau seama că nu mă pot ajuta să ating ceea ce îmi doresc.

Ce mă poate ajuta să trec într-o altă stare, starea în care aș vrea să fiu? Trebuie să primesc rațiunea din acea stare în care vreau să intru, din cunoașterea ei. De aici ajung la disperare și în mine crește o cerere, o rugăciune.

Din Lecția zilnică de Cabala 13.06.2026, Rabaş – Art.6, 1985-Și Domnul i s-a arătat la stejarii lui Mamre

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →