Ar trebui să încerc să nu simt distanța dintre mine și prietenii mei, iar cu cât elimin mai mult această distanță, cu atât sunt mai mari șansele mele de a simți Creatorul. Dacă conexiunea mea interioară cu Creatorul și prietenii mei este atât de puternică încât pentru mine nu există nicio diferență între noi, atunci obțin oportunitatea de a revela Creatorul, de a-L simți cu toate dorințele mele, cu toate organele mele.

Nu se poate să fie Creatorul mai departe de mine decât un prieten. Dimpotrivă, atunci când simt prietenii mei atât de aproape de parcă îmi ating pielea, calitățile mele interioare, atunci pot revela și simți Creatorul.

Este necesar să elimin distanța dintre mine și prietenii mei în tot: în mintea și în inima mea, în toate speranțele și dorințele mele, să îi simt cu toată inima și sufletul meu. Și aceasta înseamnă nu doar să ne îmbrățișăm, ci să ne apropiem intern. Poate să nu se manifeste nici măcar în acțiuni externe, dar trebuie să fie o mișcare a inimii.

Desigur, la început simt distanța dintre mine și prietenul meu, discrepanța dintre calitățile noastre. Dar cu cât mă gândesc mai mult cum să mă apropii de el, să ne conectăm ca o singură persoană cu o singură inimă, cu atât mai clar pot să-mi imaginez Creatorul care este între noi, așa cum se spune: „M-ai făcut”.

Ne apropiem de prietenii noștri până la punctul în care unim toate dorințele, gândurile, visele și aspirațiile noastre, și atunci simțim că Creatorul este între noi. Prin faptul că încercăm să ne simțim pe toți ca o singură persoană cu o singură inimă, un singur gând comun, o singură dorință, o singură aspirație, într-o singură îmbrățișare – prin acest efort construim Creatorul.

Ne unim inimile atât de mult încât nu mai rămâne alt loc pentru Creator decât să ne umple inimile. Definim un loc pentru Creator ca locul inimii noastre comune. Conexiunea noastră în care nu există alte locuri vacante determină locul pentru Creator.

Din lecția zilnică de Cabala din 9/16/23, „Roș HaȘana “

Filed under: Spiritualitate | Add Comment →