Noul meu articol pe Linkedin “Este rândul evreilor din America ”

După un deceniu în Silicon Valley din Statele Unite, Maya Greenberg s-a întors pentru o scurtă vizită în Israel. Maya este o studentă de lungă durată și activă în răspândirea înțelepciunii Cabalei, cineva care m-a ajutat foarte mult în organizarea unuia dintre turneele de prelegeri pe care le-am ţinut în America în 2014, pentru a avertiza despre antisemitismul pe scară largă.

Astăzi, la mijlocul anului 2021, nu mai trebuie să avertizez despre pericolul iminent al urii împotriva evreilor. Este răspândit peste tot, de la colegii din SUA la social media. Vocile urii față de statul evreu și față de evrei în general rezonează puternic și ostil.

La fel ca mulți israelieni care trăiesc în America, Maya a aflat de asemenea, că de îndată ce americanii aud la știri sau citesc despre o altă operațiune militară israeliană, aceasta deschide imediat o dezbatere aprinsă cu privire la rolul și tactica statului evreu și dreptul său la autoapărare. Maya stă deseori, fără tragere de inimă, în fruntea informațiilor, devenind un ambasador care se simte obligat să răspundă fiecărei întrebări care apare.

Am vorbit cu ea în această dimineață și am sfătuit-o – și pe toți israelienii din America – să-și împartă răspunsul în două părți: ce ar trebui să răspundă celor din jur și ce ar trebui să-și răspundă lor înșiși. Mesajul către fiecare în parte este complet diferit.

Ceea ce încearcă israelienii să le spună și să le explice americanilor nu le va da cu adevărat un răspuns satisfăcător. Poate că în cel mai bun caz le va înmuia percepția până la următoarea controversă. Pe de altă parte, ceea ce vor spune israelienii pentru ei înșiși ar trebui să fie o analiză de cea mai mare importanță, deoarece schimbarea fundamentală pe care o necesită situația gravă provine din interiorizarea conexiunii între israelieni și între evrei în general.

Doamne ferește, nu minimalizez pe nimeni care nu este evreu. Rolul lor este pur și simplu diferit: să trezească evreii să se unească. Prin urmare, adevărata muncă de schimbare a discursurilor actuale se află pe umerii evreilor.

Așa cum a scris Baal HaSulam, cel mai mare cabalist al secolului al XX-lea, „Țineți minte că în toate există internalitate și externalitate. În lume în general, Israelul – descendenţii lui Avraam, Isac şi Iacob sunt consideraţi internalitatea lumii, iar cele șaptezeci de națiuni sunt considerate externalitatea lumii”. („Introducere la Cartea Zohar”).

Cu alte cuvinte, întreaga omenire este conectată într-un singur sistem de comunicare, în care Israelul este partea cea mai interioară, esența. Poporul Israel este ca o lume mică, ce reflectă întreaga omenire în ea. Din această cauză, Israelul este responsabil pentru tot ce se întâmplă în lume în bine sau în rău.

În calitate de evrei, ne surprinde mereu că subconștient, lumea simte mai mult decât simțim noi că, cheia tuturor problemelor umanității este în mâinile noastre. Acest fapt este originea urii naturale, instinctive față de evrei și cauza marii presiuni asupra Israelului de a-și accepta responsabilitatea de a-și îndeplini rolul. Soarta lumii va fi decisă de Israel.

Dacă noi, evreii, am fi pe deplin conștienți de funcția noastră internă în cadrul rețelei universale de comunicare, dacă ne-am ridica deasupra naturii noastre egoiste, atunci și umanitatea s-ar ridica la vârful potențialului său și va înflori deasupra separării și urii. Atunci națiunile lumii ar onora Israelul, așa cum este scris: „Așa vorbește Domnul Dumnezeu: Iată, voi ridica mâna mea către neamuri și voi stabili etalonul meu către popoare și ei îi vor purta pe fiii tăi pe brațele lor și fiicele tale vor fi purtate pe umerii lor”. (Isaia 49, 22)

Pe de altă parte, dacă evreii din America – localnici sau expatriați israelieni – care sunt în centrul urii, își abandonează rolul și își lasă inima să fie spălată de curenții vieții și devin indiferenți la rolul lor de a se uni, atunci presiunea antisemitismului va crește, chinurile se vor intensifica și următoarea lovitură va fi doar o chestiune de timp.

Maya a pălit la ceea ce am spus. Dar, din păcate, la fel ca în fiecare perioadă de-a lungul istoriei, vărsările de sânge și evenimentele sângeroase au bătut la ușa comunităților evreiești din întreaga lume; acum a venit rândul Americii.

Evreii din America consideră că viitorul este incert și există un motiv pentru asta. Ei sunt deconectați de la rădăcini, egocentrişti, preocupați doar de locul unde să trăiască în pace și confort, încercând chiar să se detaşeze de legătura cu Israelul. Conexiunea lor cu iudaismul este foarte des legată doar de a face trei vizite la sinagogă pe an, de a-și arăta Menorah scumpă de acasă și de a plăti cotizațiile lor anuale congregației lor evreiești.

Însăși detașarea de spiritul unității dintre evrei mă face să mă aștept la un viitor îngrijorător pentru evreii din America, situație care s-ar putea deteriora la fel ca în acele zile întunecate din Germania nazistă în care soldații se plimbau pe străzi în căutarea evreilor pentru a-i ridica și transporta la o gară și de acolo la un lagăr de concentrare local.

Am exprimat această îngrijorare la Conferința anuală a Consiliului american israelian – IAC, care a fost sărbătorită la Washington DC în 2014. Și acolo am încercat să explic numeroasele similitudini dintre condițiile care au motivat Germania să desfășoare Holocaustul și situația actuală din Statele Unite, care reprezintă un mare pericol pentru evrei. Îmi exprim din nou îngrijorările, aici și acum.

Spre deosebire de timpul Holocaustului, evreii americani au încă șansa de a fi salvați. Unitatea lor ar elimina orice rău și furtuna antisemită ar dispărea.

Atât evreii americani, cât și israelienii din America trebuie să înțeleagă amploarea pericolului și să își consolideze conexiunea ca popor unit, care împărtășește sentimentul de a fi o societate în care o forță unică îi aduce împreună. Evreii americani și israelienii din America trebuie să se sprijine reciproc, să fie garanți unul pentru celălalt, deoarece numai reciprocitatea și grija reciprocă îi vor salva de o soartă cenuşie și cumplită. Nu este prea târziu pentru a începe, dar timpul pentru a începe este acum.

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →