Pandemia coronavirus provoacă o complicație comună pentru toată umanitatea: oboseala pierderea scopului, a speranței și recompensei pentru efort. Omul simte subconștient că nu mai este nimic pentru care să trăiască și se scufundă în apatie, depresie și deznădejde. Întreagă lume pare să adoarmă.

Anterior, toți ne-am jucat, am fost în competiție, am construit și distrus, ne-am agitat constant, așa cum fac copiii. Astăzi este deja imposibil ca aceste jocuri să mai continue, iar oamenii nu înțeleg ce să facă și pentru ce. Sunt atât de multe restricții. Așadar, toată lumea este cuprinsă de apatie și lipsă de speranță; nu mai ai putere să te miști, nicio energie, niciun scop.

Se poate că Creatorul vrea să arate că nu are niciun rost să trăim pentru noi înșine, așa cum am încercat înainte? De fapt asta a fost înșelăciune de sine deoarece nimeni nu a trăit cu adevărat pentru el, doar i s-a părut în acel fel. Dacă noi începem să ne gândim unul despre altul acum din lipsa de speranță, ne vom sprjini unul pe altul în asta și Creatorul ne va sprijini și El

În acest fel vom vedea că este viață după moartea egoismului nostru! O altă viață eternă și perfectă, frumoasă, care ne poate da împlinire, motivație să trăim și multă energie.

Din partea a 2-a a lecției zilnice de Cabala 10/25/20, Scrierile lui Baal HaSulam, “Studiul celor zece Sefirot”

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →