Munca mea cu un prieten este de a primi de la el trezire, înălțare, un simț al importanței scopului, măreția Creatorului și laude aduse Creatorului. În măsura în care el îmi poate oferi acestea, preamăresc conexiunea cu El. Aceasta înseamnă că slăvesc conexiunea din grup, iar apoi un lucru declanșează pe altul.

Dar tot ceea ce verific, analizez și evaluez la un prieten, întreaga mea atitudine față de el, trebuie să fie doar în conformitate cu atitudinea lui față de Creator. Indiferent cât de diferit mi s-ar părea, așa este.

Nu trebuie să mă urc în sufletul lui, nici să-l forțez să vorbească despre relația sa cu Creatorul. Dar forma exterioară în care își exprimă dorința pentru Creator îmi dă înțelegerea faptului că Îl dorește cu pasiune pe Creator.

Sunt obligat să fiu sub influența prietenilor, să-mi sporesc dorințele prin conexiunea cu ei și să fiu în interacțiune cu ei, ceea ce operează în două direcții: de la mine la ei și invers.

Dacă vezi că ei sunt aici și cu adevărat pregătiți pentru asta, se numește că Creatorul i-a adus la tine, și în conformitate cu aceasta, trebuie să te raportezi la ei într-un mod special. Tu nu ai de ales, dar El are de ales și El i-a ales tocmai pe ei. Din acest punct, începi să-ți dezvolți atitudinea față de întregul grup.

Din Lecţia zilnică de Cabala 11.01.26, Rabaș – Art.17, 1986-Agenda adunării – 2

Filed under: Munca in grup, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →