„Aceste două tipuri de frică – frica de pedeapsă în această lume și frica de pedeapsă în lumea viitoare – nu sunt esența fricii și rădăcina ei” (Rabaş, „Lişma şi Lo Lişma”).

Frica este ceea ce ne propulsează înainte. Medicina modernă enumeră 780 de tipuri de frică. Se spune că există tot felul de tehnici care disting și mai mult tipurile sale. Dar ce este frica?

În esență, frica este un sentiment de neîmplinire. Poate exista frică de trecut, prezent și viitor. Frica să nu  mă simt rău acum și mai târziu, în această lume și în lumea viitoare. Ce altceva ar putea exista în afară de asta? Doar frica de durere și suferinţă.

În articolul „Lişma și Lo Lişma”, Rabaş afirmă că există și o altă frică – frica nu pentru sine. Dar, cu toate acestea, tot mă tem. Când vreau să fac ceva bun pentru cineva pe care îl iubesc, este ca și cum i-aș cumpăra dorința de a primi; aceasta devine ca a mea și îmi pasă să o împlinesc. Astfel, am o frică legată de dorința de a primi care aparține unei persoane dragi, fie că este împlinită sau nu.

Este similar cu teama unei mame pentru copiii ei. Ea își face griji atât dacă va fi fericită acum sau în lumea viitoare, cât și pentru copilul ei, astfel încât acesta să fie fericit acum și în lumea viitoare. Faptul că omul este îngrijorat pentru sine și pentru un alt „animal” de lângă el, pentru că este înrudit cu el și o parte din el, este același tip de frică.

Există însă și teama față de dăruitor, Creator. Dacă dobândesc dorința Lui de a dărui, dacă Îl simt, dacă am format un fel de relație cu El, dacă încep să-L iubesc, atunci începe să-mi pese de ceea ce simte El în aceeași măsură. Așa cum înțeleg eu, sunt îngrijorat de cum va fi pentru El.

Desigur, poți spune: „Acesta este Creatorul, despre ce este de vorbit? Ce înseamnă «Cum este pentru El?» El este singurul, primul, începutul tuturor începuturilor, El este perfect, El este totul!”

Dar din moment ce cumpăr Kelim de la El, în interiorul meu simt că El depinde de mine. Și odată ce El depinde de mine, mă preocupă cum să-L împlinesc. Astfel, am un alt tip de îngrijorare; în loc să mă îngrijorez despre ce se va întâmpla cu mine acum și după ce se termină această viață, îmi pasă de ce primește El de la mine.

Aceste lucruri se contrazic. Dacă mă gândesc la Creator, nu mă gândesc la mine. Aceasta se numește înlocuirea fricii animalice, a fricii umane, cu frica din iubire, numită suferința din iubire. În loc să-mi pese de propria mea împlinire, mă gândesc la împlinirea Creatorului.

Din Lecţia zilnică de Cabala 1/26/26, Rabaș – Art.29, 1986-Lișma și LoLișma

Filed under: Spiritualitate | Add Comment →