Când părăsește omul o stare de epuizare și merge mai departe? Acest lucru se întâmplă atunci când omul simte în starea sa actuală toată amărăciunea separării de Creator. Aceasta dă naștere următoarei stări.

Toate stările noastre sunt treptele pe care le-am coborât de sus în această lume, și în interiorul ei, la cel mai de jos nivel. Acum începem călătoria de întoarcere și trecem prin aceleași trepte, singura schimbare fiind cum și în ce ritm le parcurgem. Aceasta, în esență este alegerea noastră.

Totul este deja așezat în sufletul meu, toți pașii, întreaga mea călătorie de întoarcere. Singurul lucru care nu este predeterminat este atitudinea mea față de cale, adică modul în care o voi construi: prin liber arbitru sau prin constrângere, pe calea luminii sau pe calea suferinței. Aceasta nu înseamnă că există două căi spre partea superioară, deoarece calea este atitudinea mea față de ascensiune.

Prin urmare, la fiecare pas, de îndată ce simt cât de departe sunt de Creator, cât sunt de opus Lui și vreau să corectez acest lucru, etapa a fost depășită. Apoi mă ridic la nivelul următor pentru a experimenta o amărăciune și mai mare din cauza distanței față de Creator și a opoziției față de El. Imaginați-vă câtă putere spirituală este necesară pentru a rezista acestui sentiment constant de lipsă!

Dar dacă înțeleg scopul și primesc sprijinul unui grup care mă ajută să am în minte în permanență măreția scopului, atunci toată această suferință devine dulce pentru că Îl văd pe Creator în ea. Introducându-L pe Creator în imaginea lumii mele, o „îndulcesc” și o transform complet.

Este ca și cum nu putem mânca fără sare. Avem absolut nevoie de un fel de „răsturnare” interioară, de o anumită ascuțime, în fiecare gust pe care îl experimentăm; altfel, nu vom simți nimic. Nu distingem între bine și rău, ci doar unul raportat la celălalt.

Dacă mi-e foarte foame, simt gustul exact la granița dintre lipsă (foame) și plăcere (mâncare) atunci când iau prima îmbucătură. Așa funcționează întregul nostru sistem senzorial. Prin urmare, am nevoie de fiecare dată de puterea de a dezvălui lipsa, la granița cu plăcerea, iar această simțire este întotdeauna acută și neplăcută, așa că numai mediul poate ajuta aici.

Din Lectia zilnica de Cabala 09/02/26, Rabaș – Art.15, 1990-Ce înseamnă că înainte ca ministrul egiptean să cadă, strigătul lor nu a primit răspuns, în muncă

Filed under: Spiritualitate | Add Comment →