Imaginați-vă că sunteți șomer și că nu există niciun loc de muncă, nu aveți nimic de mâncare. Deodată, cineva îți oferă un loc de muncă și este ca și cum ți-a dat mâncare, haine, tot ce ai nevoie și multe altele. Prin urmare, trebuie să fim recunoscători Creatorului pentru că ne-a oferit oportunitatea de a munci.

Există cei cărora El nu le-a oferit o astfel de oportunitate: miliarde de oameni nu au primit nicio invitație de a munci pentru Creator, adică să primească recompensă  Lumina de Hasadim, capacitatea de a deveni dăruitor precum Creatorul și de a vedea că, prin forța dăruirii primesc o mare recompensă.

Prin urmare, omul trebuie să se bucure că a primit împietrirea inimii – locul pentru muncă. Acesta este locul în care Creatorul îl apropie, îl invită la Sine. Dacă Creatorul împlinește pe om în locul în care se află acesta, El îl îndepărtează de lângă Sine. Trebuie să înțelegem această atitudine și să tratăm coborârea în mod corespunzător.

Prin urmare, atunci când mi se pare că Lumina nu strălucește asupra mea, trebuie să o consider ca pe o invitație de a căuta cum să emanez Lumina în întuneric. Dezvăluindu-mi întunericul, Creatorul îmi dezvăluie dorința spartă. Trebuie să aduc lumina de Hasadim pentru a lumina această dorință.

Dacă ne raportăm la stările noastre în mod corect, vom vedea că, în fiecare dintre ele, presupus strălucitoare sau presupus întunecate în inimă și minte, există întotdeauna ceva pe care îl putem adăuga la adeziunea cu Creatorul, pentru a deveni parteneri ai Săi  și mai mai mari în muncă. Creatorul face un pas și, în consecință, eu fac al doilea pas, completându-L. Așa se face tot timpul: El face ceva și la fel și eu.

Drept urmare, încep să înțeleg mai bine acțiunile Creatorului și le pot împărți în etape și pași și, să urmăresc cauzele și efectele. Astfel, găsesc dependența cauzală și măresc calitatea acțiunilor mele. Se pare că deja percep acest lucru nu ca pe o împietrire a inimii, ci ca pe un limbaj în care Creatorul îmi vorbește. În toate urcările și coborârile, încep să simt construcția vaselor (Kelim) și umplerea lor, conversația noastră cu Creatorul, eu și El.

Încep să simt grupul de zece ca pe un instrument muzical care îmi oferă toate posibilitățile de a mă exprima și, de a auzi și de a-l simți pe Creator în grupul de zece ca și cum ar fi în interiorul unei melodii cântate pe zece taste.

Munca mea reciprocă cu Creatorul este să încerc în fiecare moment să completez starea în care mă regăsesc. Îmi dau seama că am primit acest moment de la Creator, că toate sentimentele și înțelegerea au venit de la El și că trebuie să adaug asta la „Nu este nimic în afară de El, Binele care face binele”. Eu nu acționez primitiv, unul la unul, adică direct de la mine la Creator, ci prin grupul de  zece. Încep să simt cum prietenii mei și cu mine trebuie să ne conectăm între noi pentru a oferi un răspuns corect Creatorului.

Întregul grup de zece se conectează în Arvut (garanție reciprocă) pentru a completa răspunsul nostru comun către Creator. Creatorul ne schimbă stările și fiecare dintre noi trebuie să se desăvârșească pe el însuși, astfel încât să echilibreze grupul de zece, să aducă pe fiecare la un singur gând, la o singură intenție, aceea de a aduce mulțumire Creatorului.

Prin urmare, toată lumea vrea să se simtă reciproc împreună, pentru a simți că Creatorul este mulțumit. Astfel, vom începe să devenim mai aproape de Creator și să vorbim cu El din ce în ce mai mult. Acesta este limbajul de comunicare cu El: în toate cele zece Kelim (vase) vom simți o legătură, un mecanism care ne permite să vorbim între noi. Dacă suntem împreună cu prietenii, îl auzim pe Creator și vorbim cu El.

„Ei au ajutat fiecare pe prietenul său”: prin legătura cu prietenii ajungem la capacitatea de a ne trece gândurile și dorințele către Creator și de a auzi vocea Lui în Kli-ul nostru comun (vasul).

Este un sentiment special atunci când ne simțim nu numai împreună, ci și toți ca unul. Cu o astfel de conexiune are loc un efect de rezonanță: toate armonicele speciale sunt conectate între ele și, nu numai că oferă mai multă putere, dar se schimbă într-o calitate nouă datorită unității noastre. (Minutul 11:58 – 25:06)

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala 12/11/19 – Împietrirea inimii – Invitație la urcare

Filed under: Munca interioara, Spiritualitate | Add Comment →