Atunci când construiești mediul corect, există multe detalii, dar în general, această acțiune se numește iubire.

De ce nu se numește autoritate, comandă, compromis sau acord? De ce se numește iubire? La urma urmei, acesta este cel mai puțin concret dintre toate lucrurile de care te-ai putea agăța.

Alegi un grup pentru a-l iubi? Nu simt că fac ceva decisiv, că prin iubire îmi pot schimba în mod sigur prietenii și îi pot influența astfel încât şi ei să mă influențeze. Iubirea pare o forță prea blândă pentru a-mi guverna destinul, viața.

Toate acestea se datorează faptului că nu știm că nu trebuie să guvernez nimic altceva decât atitudinea mea față de cei din jurul meu. Iar guvernarea precisă a atitudinii omului este exact ceea ce se numește iubire.

Aceasta este foarte diferită de iubirea familiară nouă în această lume, între ființele create la nivel animal și uman: între părinți, între oameni. Această iubire este complet diferită, și prin urmare, nu este simțită. Noi nu vedem că un cabalist care stă într-un colț, are iubire față de umanitate. Ea este ascunsă, așa cum Creatorul este ascuns în raport cu umanitatea.

Aceste calități sunt spirituale; Acestea pot fi văzute doar atunci când omul este similar cu ele. Orice fenomen al naturii, material sau spiritual, îl percepem doar atunci când primitorul are aceeași calitate în interior. În măsura în care el seamănă cu ceea ce există în mediul înconjurător, el îl simte.

Și dacă omul nu are nicio legătură cu un anumit fenomen, nu îl poate percepe. Prin urmare, nu percepem relațiile și forțele care există deasupra acestei lumi. Nu înțelegem ce înseamnă că Creatorul iubește lumea cu iubire absolută. Nu știm ce înseamnă acest cuvânt „iubire”.

Din Lecţia zilnică de Cabala 02/02/26, Rabaș – Art.883-Căci omul este pomul câmpului – 1

Filed under: Spiritualitate | Add Comment →