Este extraordinar de dificil să descriem lumea spirituală cu cuvintele noastre pământești și să ne-o imaginăm într-o minte pământească. În esență, este complet imposibil, deoarece vorbim despre o natură complet diferită. Dar haideți să încercăm.

Trebuie să ne detașăm de tot ceea ce vedem, simțim și înțelegem în prezent și să ne imaginăm că plăcerea există din dăruire și că aceasta este singura plăcere care poate exista. Asta se simte doar în acte de dăruire, în Creator.

Creatorul a vrut să creeze o creație care să prețuiască foarte mult starea Creatorului. Și prin urmare, El a creat creația cu dorința de a se bucura și a implantat în ea cea mai mică plăcere dintre toate plăcerile posibile, o scânteie, o „lumânare subțire”.

Aceasta este o senzație înșelătoare, deoarece, în realitate, este imposibil să simți plăcere în dorința egoistă. Această scânteie este dată doar pentru a menține viața, astfel încât să poată exista cumva. Și prin intermediul acestei mici scântei, întreaga noastră lume trăiește.

Dar adevărata plăcere este posibilă doar din acte de dăruire; aceasta este o lege a naturii. Totuși, pentru a deveni capabili să apreciem această calitate, măreția dăruirii, începem, din punctul negru al creației, să construim vase enorme de primire, precum siluete negre pe un fundal alb.

Se dovedește că noi construim începutul rău, egoist, dintr-un singur punct negru minuscul numit „vârful literei «Yod»”. Și când lucrăm la acest punct negru, încercând cu toată puterea noastră să-l îndreptăm spre acte de dăruire, tocmai din această cauză el crește în direcția opusă, sub forma primirii.

Revelăm în acest vârf al literei „Yod” toate celelalte litere, toate calitățile, tot ceea ce există, pentru că în acest punct negru devenim complet opuși Creatorului. Și prin urmare, cu cât încercăm mai mult să ne asemănăm cu lumina, cu atât ne convingem mai mult de cât de opuși îi suntem, dezvăluind tot mai multe detalii. Așa, înscriem toate literele, în care sunt conținute toate calitățile, Parţufim spirituale, lumile și toate conexiunile existente.

Și principalul lucru este că în fiecare stare construim combinația dintre linia dreaptă și linia stângă, adică cu acele dorințe pe care le-am revelat datorită eforturilor noastre de a atinge dăruirea. Cu cât ne străduiam mai mult să dăruim, cu atât ne dezvăluiam egoismul, linia stângă. Dar, în ciuda acestui fapt, am încercat totuși să comparăm acele dorințe egoiste pe care le-am revelat în noi înșine cu dăruirea; adică, am încercat să le transferăm în linia dreaptă.

Făcând acest lucru, am atras asupra noastră lumina care se întoarce la sursă, astfel încât să acționeze asupra acelor litere negre care sunt revelate în noi, să le dea o formă mai clară și să dezvăluie toate componentele interacțiunii dintre lumină și dorință, întreaga TANTA (Taamim–Nekudot–Tagin–Otiot).

Astfel, mișcându-ne de jos în sus, dintr-un punct care schițează contururile literelor, și în interiorul lor, TANTA completă – toate senzațiile de la intrarea luminii în vas și ieșirea sa, atingem în cele din urmă lumina care este revelată în dorințe. Avansăm în direcția inversă, de jos în sus.

Când lumile coboară de sus în jos, totul se întâmplă în secvență inversă: mai întâi are loc unificarea izbitoare (Zivug deHakaa) în capul Parţufului, apoi TANTA, intrarea luminii în vas și ieșirea sa, iar în ultima etapă se formează literele (Otiot) și în cele din urmă, ajungem la punctul negru care se află la fundația lor.

Și exact în același mod ne construim calea de jos în sus, doar în sens invers. Prin dezvăluirea în linia dreaptă a măsurii în care suntem capabili să ne asemănăm cu lumina, stabilim astfel un echilibru între materialul care se află în interiorul literelor, grosimea lor și lumina care se află în afara literelor, în jurul lor.

Acele contururi negre ale literelor pe care le vedem în cele din urmă pe fundalul luminii albe reprezintă linia de mijloc la care am ajuns.

În linia de mijloc, se unesc două forme de rugăciune. Pe de o parte, „rugăciunea generală”, o cerere în numele celor mulţi. Și pe de altă parte, este o astfel de rugăciune generală prin care ne integrăm cu toții în Malchut și clarificăm scopul comun ca un singur om. În măsura în care suntem capabili să combinăm aceste două componente, această rugăciune va intra și ea pe linia de mijloc.

Din Lecția zilnică de Cabala din 24.10.2012, Rabaş – Art.15, 1986-Rugăciunea celor mulţi

Filed under: Spiritualitate | Add Comment →