Un grup nu va fi niciodată complet clar, sau pe deplin corectat. Dimpotrivă, se spune că „distrugerea bătrânilor constituie o construcție”. Adică, cu cât apar mai multe ciocniri, cu condiția ca acestea să fie legate de ideea spirituală, cu atât mai mult acest lucru duce la construirea a ceva, deoarece astfel de dezacorduri sunt cu adevărat de dragul cerului.

Dezacorduri despre ce? Despre modul în care tu, eu și el credem fiecare că putem ajuta grupul să se aprindă mai puternic în măreția Creatorului, măreția scopului. Aceasta nu privește munca fizică sau schimbările fizice din grup, ci doar efortul interior al omului, în raport cu grupul.

Unul gândește într-un fel, altul gândește diferit, așa că fiecare să facă ce gândește. Dar ideea noastră comună trebuie încălzită la maximum, ascuțită, clarificată. În plus, există o mie de căi către ea. Fiecare om o simte în felul său, în propriul suflet, și în aceasta nu există dezacorduri. Aici, eu nu te pot ajuta și tu nu mă poți ajuta. Fiecare înțelege în sine, dar fiecare trebuie să înțeleagă clar care este ideea în sine.

Prin urmare, acestea nu sunt argumente, ci clarificări. Un argument poate exista doar dacă omul consideră că ideea principală nu este cel mai important lucru. Pentru că tot ceea ce facem trebuie să fie doar de dragul ideii principale. Nu este vorba de a pune ceva într-un colț în spatele unui geam, într-un dulap special, și a-l numi sacru.

Măreț înseamnă că această idee este forța călăuzitoare, originea tuturor gândurilor și acțiunilor mele.

Din Lecţia zilnică de Cabala 07/30/26, Rabaș – Art.20, 1991-Ce înseamnă „Nu există nimic care să nu aibă un loc”, în muncă

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →