Un miracol este o conexiune de neînțeles între o acțiune și un rezultat în care acțiunea mea provoacă dintr-o dată un rezultat incredibil, dar măreţ. De aceea se spune: “Am muncit și am găsit!”

Trebuie să facem eforturi în studiile noastre și să încercăm să găsim în noi înșine tot ce se spune în texte, dar ceea ce găsim este cu totul imprevizibil, deși vorbim despre asta și ne așteptăm.

Dar odată ce îl găsim, suntem uimiți de cât de departe am fost de a ne imagina corect! Așa că numim asta un miracol.

Ce este acest vas cu ulei pe care trebuie să-l aprind? Trebuie să găsesc aceste forme interioare în interiorul meu. Uleiul este dorința mea de a mă bucura și trebuie să înțeleg cum să-l aprind, adică să creez în el un fitil care să iasă prin eforturile mele.

Fitilul este rezistența mea de a-mi folosi dorința într-o formă directă de a primi pentru mine. Vreau să-l folosesc în asemănare de formă cu lumina!

Așa că scot din el un fitil în care se include puțin din dorința mea de a mă bucura. Oricât de mult pot să-l asemăn cu lumina și să-mi anulez egoismul, sunt gata să folosesc în beneficiul altora.

Dar cât de mult sunt dispus să dau? Este doar un fitil subțire. Verific în mod constant să mă asigur că nu fac asta pentru mine. De fiecare dată pare că reușesc asta, dar se dovedește că nu am reușit, și așa continui mai departe.

Descoper în mine mai multe interese egoiste noi. Așa le constat pe toate până când în cele din urmă se creează în mine un fitil, o linie subțire (Kav Dak) a dorințelor mele, emanând de la mine către Creator.

Acest fitil seamănă cu lumina de la capătul superior al calităţii sale; prin urmare se aprinde. Întunericul se aprinde ca lumina.

Dacă îmi pot imagina o astfel de stare în mine, în dorințele și calitățile mele, atunci sunt deja în ea!

Înseamnă că Hanuca, festivalul luminii, a venit la mine! O lumânare mică s-a aprins în mine, în interiorul uriașei mele dorințe egoiste; o mică parte din ea a început să strălucească de dăruire.

Sufletul meu este partea dorinței de a mă bucura de lumina din ea, care poate străluci acolo. Deocamdată este foarte mic.

Apoi continuăm să ne corectăm imensa dorință până când totul se transformă în lumină. A găsi toate aceste calități în noi înșine este munca noastră.

Din Lecția zilnică de Cabala 13/12/9, Scrierile lui Rabaş (1958)- Scrisoarea nr. 43

Filed under: Spiritualitate | Add Comment →