Trebuie să lucrăm cu credinţă deasupra raţiunii, ignorând propriile noastre sentimente „ca un bou la jug și ca un măgar la povară”. Odată, animalele domestice precum boul și măgarul erau libere, trăindu-și propriile vieți în natură cu propria lor familie, turma lor. Dar acum întreaga lor viață este dedicată îndeplinirii cerințelor stăpânului. S-au vândut pentru un jgheab de hrană și sunt gata să facă orice muncă le cere stăpânul.

În același mod, trebuie să fim de acord să facem toată munca conform voinței Creatorului, „ca un bou la jug și ca un măgar la povară”. Dar pentru ce recompensă? Pentru nimic altceva decât strictul necesar pentru a exista. Nu vreau nimic pentru mine, ci doar să exist, și în ce scop? Doar să împlinesc voința Stăpânului, astfel încât El să mă iubească ca pe boul sau măgarul Său.

De ce își hrănește și curăță stăpânul animalele? Pentru că ele muncesc. Exact asta îmi doresc și nimic mai mult. Trebuie să mă smeresc până la intenţia pură.

Din Lecția zilnică de Cabala din 13.11.2019, „Povara inimii – o invitație să construim o strădanie către Creator”

Filed under: Spiritualitate | Add Comment →