Creatorul este o singură calitate – dăruirea, bunătatea absolută. Dar creația a fost făcută de Creator ca fiind opusă Lui, la fel ca dorința de a primi (plăcerea).

Prin urmare, pentru a ajunge la asemănare cu Creatorul, creația trebuie să treacă prin multe stări opuse.

Pentru a nu schimba doar dorința de a primi în dorința de a dărui și de a adera la Creator, ci pentru a rămâne independentă, dar similară Creatorului, creația include două componente: dorința de a se bucura și simțirea celui care dăruiește.

Întregul nostru simț al lumii și al existenței noastre este construit din aceste două contrarii: Yeş mi Ain (existența din nimic), doar atunci creația simte că există.

Nu putem exista doar în Yeş (în realitatea Creatorului) sau doar în Ain (în realitatea creației); prin urmare, trecem prin schimbări consecutive în noi înșine, astfel încât lumina (Yeş), care m-a creat din nimic (Mi Ain), aduce dorința (Ain) la forma lui Yeş, forma Creatorului.

Așa mă conduce de-a lungul acestui lanț: de la cauză la efect, de la cauză la efect, unde fiecare rezultat anterior devine cauza stării următoare.

Până acum încep să simt atitudinea Lui față de mine ca pe cineva extern, un străin, Forța care m-a creat și mă controlează.

Pe lângă împlinirea pe care o simt în cadrul rațiunii, există și forța Creatorului care mă dezvoltă, îmi arată un exemplu și un scop, iar aici trebuie să acționez prin credință.

Sunt în starea mea actuală ca un animal care acționează doar pe baza a ceea ce are, dar iau în considerare și următoarea stare, următorul grad; deși încă nu îl am, îi accept existența prin credință, deoarece este opusul stării mele actuale.

Natura gradelor spirituale este de așa natură încât următorul grad este opusul celui precedent, deoarece este o dăruire mai mare decât cea precedentă.

Prin urmare, pentru a urca la el, trebuie să accept condițiile sale de „dăruire contrară egoismului”, credința mai presus de rațiune.

Altfel, voi rămâne pentru totdeauna la gradul actual, animalic, și voi primi totul în aceeași dorință de a mă bucura, mai degrabă decât de a urca gradele spirituale, gradele de dăruire.

Prin urmare, trebuie să ne pregătim să acceptăm următorul grad ca fiind dezirabil și să nu-l respingem.

Din Lecția zilnică de Cabala 02/08/10, Rabaş – Art.3, 1985 Despre Adevăr şi Credință

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →