Lumea noastră este o copie a infinitului, doar că este la cel mai mic nivel de simțire. Percepem și simțim realitatea doar într-o măsură nesemnificativă; suntem cât se poate de departe de percepţia completă.

Este ca un om cu vedere slabă care nu vede aproape nimic fără ochelari. Abia îi distinge pe cei din jurul său, chiar dacă aceștia stau chiar lângă el.

Senzații de somnolență, neclare, o mică fracțiune de conștientizare clară a infinitului – aceasta este lumea noastră. Totuși, întotdeauna dezvăluim o imagine completă, așa cum fiecare fragment al unei holograme conține întreaga imagine.

Chiar și la cel mai scăzut grad, observ întregul spectru al realității în măsura în care îl pot vedea fără „ochelari”. Cu cât acești ochelari sunt mai buni, cu atât imaginea devine mai clară.

Existăm într-o stare neschimbată; pur și simplu o simțim în funcție de claritatea percepției noastre. Cea mai clară, mai lipsită de tulburări, percepția este lumea infinitului.

Pentru a o aborda, trebuie mai întâi să ne corectăm instrumentele de percepție (Kelim), să dezvăluim puțin mai multă lumină în interiorul lor. Și pentru ca acest lucru să se întâmple, ele trebuie să devină similare cu lumina.

Sfaturile Cabaliștilor ne ajută în această corectare, iar atunci când lumina este revelată, descoperim o „comoară”, sau mai degrabă, un depozit, un nou strat al realității care a fost „plasat” de la început în contul nostru.

Din Lecția zilnică de Cabala, 02.10.2009, Baal HaSulam – Articole – Introducere la Cartea Din gura unui înțelept

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →