Chiar acum, genele informaționale (Reşimot) se schimbă în noi cu o viteză infinită, dar sunt atât de multe și toate trebuie realizate în secvență, încât pare că nimic nu se schimbă.

Dar înainte ca aceste schimbări interioare să producă o schimbare exterioară, ca un contor care sare brusc la următorul număr, miliarde de acțiuni trebuie să se rotească în interior. Așa că dați-le timp să treacă!

Se spune: „Cei care îl caută pe Creator grăbesc timpul.” Toată participarea noastră la creație se reduce la accelerarea dezvoltării noastre.

La urma urmei, te afli la baza acestei lumi, cu datele primite în timpul coborârii de sus în jos. Ești obligat să urci pe aceeași cale de jos în sus; calea este neschimbată. Poți doar să-ți accelerezi dezvoltarea, să parcurgi calea rapidă, dezirabilă, și prin urmare, plăcută.

Aceasta este întreaga diferență dintre calea suferinței împotriva voinței omului și calea luminii, prin dorință.

Calea suferinței este lungă, iar forțele naturii acționează asupra noastră pentru a ne împinge înainte prin lovituri. Iar noi, ca niște măgari, stăm în picioare și refuzăm să ne mișcăm. Aceasta este calea naturală a dezvoltării.

Iar a doua cale este atunci când tu însuți vrei și cauți în ce fel să avansezi. Și astfel scurtezi calea pentru tine și o faci dezirabilă, adică devine confortabilă, plăcută, și de asemenea, rapidă!

Din Lecția zilnică de Cabala 18.09.2009, Baal HaSulam, Şamati , Art. 13, „O rodie”

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →