La fel este și Tora: fiind în întregime în gândurile Creatorului, este ca o frânghie pe care Creatorul o aruncă oamenilor pentru a-i salva și a-i scoate din Klipot [cochilii] (Baal HaSulam, Un discurs la finalizarea Zoharului).

Este ca o persoană care se îneacă în râu. Pentru a putea folosi acest ajutor al Creatorului, trebuie să ne unim și să apucăm această frânghie împreună. Este imposibil să faci asta singur.

A te agăța de capătul frânghiei înseamnă a obține cel puțin o echivalență minimă de formă cu Creatorul. Tora reflectă gândurile Creatorului, iar Creatorul se gândește la a da, la dăruire și conexiunea tuturor împreună. În aceasta putem deveni asemenea Creatorului.

A apuca frânghia înseamnă să fim împreună tot timpul într-un singur gând în timp ce încercăm să ne simțim unul pe celălalt, și din conexiunea noastră să ne ținem de Creator, astfel încât din dăruirea noastră reciprocă să ajungem la dăruire către Creator.

Dacă suntem capabili de o bună conexiune unul cu celălalt, aceasta este suficientă pentru a ne prinde de capătul frânghiei care ne leagă de Creator. Aici totul depinde de noi, de cât de mult apucăm capătul inferior al frânghiei cel mai aproape de noi și vrem să ținem frânghia împreună pentru a nu o pierde.

Din partea a 3-a a Lecţiei zilnice de Cabala 20/11/23, Scrierile lui Baal HaSulam „Un discurs la finalizarea Zoharului”

Filed under: Spiritualitate | Add Comment →