De fiecare dată când depunem eforturi în respectarea legii „credinţei deasupra raţiunii”, adică în a lucra împotriva dorinței noastre, atunci indiferent cât de obosiți suntem, indiferent de simțirile neplăcute pe care le experimentăm și chiar dacă nu vedem niciun motiv demn de a ne justifica eforturile, ni se adaugă tot mai multă povară. Povara devine mai grea, astfel încât ne vom pune întrebarea: „Cine este Creatorul?”

În funcție de măsura în care omul a ajuns la această întrebare, el poate crește în mod corespunzător, înclinându-se fie de partea Faraonului, fie de partea Creatorului. Dacă ni se dă deja posibilitatea de a ne întreba „Cine este Creatorul?” din ce în ce mai mult de fiecare dată, și în ciuda simțirilor neplăcute și greu de suportat, ne întrebăm din nou și din nou, și pe baza acesteia avansăm, atunci ne ridicăm în mod corespunzător la un grad superior.

Prin urmare, întrebarea „Cine este Creatorul?” nu apare niciodată la oamenii seculari sau religioși. Nici măcar nu le poate fi pusă în față. Numai celor care trebuie să avanseze în conexiune personală cu Creatorul le trimite El această întrebare, astfel încât omul să știe exact ce își dorește, ce calitate anume trebuie să atingă și în ce trebuie să devină similar pentru a se apropia de această calitate.

Prin urmare, toate obligațiile, toate poverile în respectarea legilor, în îndeplinirea condițiilor stabilite de învățătorii noștri, care sunt numite „porunci”, sunt pentru noi până acum doar indicații: „Așa se întâmplă și asta este tot”.

De ce „așa”? Pentru că încă nu simți niciun gust în ele. Încă nu ți se permite să vezi ce este conținut înăuntru, deoarece dorința ta de a primi ar lua imediat pentru sine. Și atunci toată munca ta ar fi lipsită de avansare, de înălțare deasupra lui Malchut și de aspirație către primele nouă Sfirot.

Din Lecţia zilnică de Cabala 17/04/26, Rabaş – Art.26, 1988-Care este diferența dintre lege și judecată în muncă

Filed under: Spiritualitate | Add Comment →