De asemenea, ni s-a dat calea credinței, care este mai presus de rațiune, și anume să nu ținem cont de senzațiile și rațiunea noastră, ci spunem, așa cum este scris: „Au ochii și nu văd. Au urechi și nu aud”. Mai degrabă, ar trebui să credem că Creatorul este cu siguranță Supraveghetorul și El știe ce este bine pentru mine și ce nu este bine pentru mine. Prin urmare, El vrea ca eu să-mi simt starea așa cum o fac (Rabaş, articolul 3, “Despre Adevăr şi Credinţă”).

Simţirile noastre vin întotdeauna direct de la Creator. El vrea să simt și să înțeleg lucrurile într-un mod specific. Totul vine numai de la El.

Și pentru mine, nu-mi pasă cum mă simt, bine sau rău, pentru că vreau să lucrez pentru a dărui, adică să mă ridic deasupra simţirilor mele personale, sau, s-ar putea spune, egoiste.

Prin urmare, principalul lucru este că trebuie să lucrez pentru Creator, să-L justific în toate și să ajung într-o stare în care orice condiție o percep ca fiind bună.

Și deși simt că nu există întregime în munca mea, adică nu pot să-L justific complet sau să spun că Îl percep drept „Binele care face bine”, nici nu pot spune că El guvernează totul, deoarece uneori mi se pare că pământul este în întregime predat puterii oamenilor răi, gândurilor rele și forțelor, totuși, dacă sunt atras în vasele celui de sus, încercând să intru în calitățile Creatorului, atunci în Kelim superioare, adică din perspectiva celui de sus, sunt complet întreg.

În esență, Creatorul ne vede într-o stare de perfecțiune, așa cum El vede totul în existență. Starile intermediare prin care trecem in prezent sunt privite de El ca pe un copil care sparge ceva, se murdareste sau face greşeli, sunt dureri ale creşterii.

După cum este scris: „Cei alungaţi nu vor fi izgoniţi de la El”. Prin urmare, sunt mulțumit de munca mea – că am privilegiul de a-l sluji pe Rege chiar și la cel mai de jos grad. Iar asta o consider un mare privilegiu.

Cu alte cuvinte, nu măsor nivelul la care mă aflu, dacă este mai mare sau mai mic, sau dacă merit mai mult decât primesc în prezent. Singura mea dorință este ca Creatorul să-mi permită să mă apropii de El.

Prin urmare, răsplata nu este despre atingerea unui nivel în care să văd, să înțeleg, să simt sau să fiu împlinit, ci mai degrabă despre a fi capabil să dăruiesc, să îi îmmplinesc pe alții, și prin ei, să dăruiesc Creatorului.

Din Lecția zilnică de Cabala 4/9/19, Pregătirea pentru Convenția din Moldova “Munca în ascundere”

Filed under: Spiritualitate | Add Comment →