Cel inferior primește totul de la cel superior: această lume, lumea superioară și toate mijloacele pentru urcare, toate componentele corecției și toate condițiile interioare. Ce rămâne pentru el este să-și analizeze atitudinea față de stările sale exterioare și interioare, adică față de grup, față de lume, față de el, însuși și apoi să se integreze în grup și să se anuleze.

Iar acum noi nu putem face nimic altceva decât să ne anulăm. Chiar și mai târziu, când vom lucra cu toată puterea noastră, toată participarea noastră constă din anularea noastră tot mai mult. Pentru moment, aceasta este întreaga corecție: chiar până la sfârșit, până la venirea Mesiei, lumina de Rav Paalim uMekabtziel. Toate acțiunile noastre cele mai mari sunt acțiunile de a ne anula, deoarece noi lucrăm la corecția egoismului.

Anularea poate să fie fie pasivă sau activă, pe diferite niveluri, în schimbarea constantă a condițiilor interioare și exterioare. Însă, principala experiență pe care trebuie să o căpătam din toate stările prin care trecem, este abilitatea de a ne anula prin propria alegere. Trebuie să stiu de ce mă anulez, fața de cine, cum să o fac și făcând astfel găsesc zecele, grupul și întreaga lume.

Prin anularea mea, eu ader la anularea Creatorului și Îl dobândesc prin anularea Lui. Așa dobândește un bebeluș pe mama sa, prin anularea lor comună. Altfel, el va fi atașat de ea numai exterior, folosind-o, deoarece ea îl servește. Cu toate acestea, anulandu-se pe el, însuși de dragul conexiunii cu ea, el începe să înțeleagă cum se anulează ea față de el, iar el studiază superiorul în acest fel. Aici este foarte important să te anulezi față de oamenii potriviți și nu față de întreaga lume egoistă exterioară.

Anularea pasivă este dăruirea de dragul dăruirii și anularea activă este primirea de dragul dăruirii. Sunt în superior, Îl simt și înțeleg ce încântare pot să Îi dau prin primirea mea, ajutandu-L să fie revelat în mine. Să dau Creatorului placerea revelării Lui în ființele create este lucrarea care, până la finalul corecției, este făcută în urcare, cu AHP de Aliyah, aderând la superior, adică anulandu-mă în fața Lui, prin anularea față de grup. Așa cum este scris: „De la iubirea pentru ființele create la iubirea pentru Creator”.

Așa avansăm, pas cu pas, ridicandu-ne și căzând și din nou ne ridicăm și cădem, așa cum este scris: „Și a fost seară și a fost dimineață, o zi”. De fiecare dată noi construim o stare nouă, deoarece pierdem tot ceea ce am primit anterior. Dacă ne-am fi amintit și dacă am fi păstrat starea anterioară, străduința ar fi impură. Trebuie să cad în starea de „Shimon de la piață”. 1

Noi suntem în lumea corporală pentru a avea o oportunitate să organizăm aici sisteme care nu depind de urcările și căderile noastre spirituale. Prin urmare, noi ne putem aminti între noi de intenție, să ne obligăm pe noi, înșine să muncim conform unui program, conform cu stările corporale. De aceea, cel care nu vine la lecție în fiecare zi, nu participă la munca comună. Fiecare lecție este o nouă urcare, o nouă participare, conexiune și contruire a Kli-ului. 2

Din prima parte a lecției zilnice de Cabala 8/8/19, Scrierile lui Baal HaSulam, „Prefață la Înțelepciunea Cabala”, punctul 179

1 Minutul 28:40 – 36:12

2 Minutul 35:30

Filed under: Spiritualitate | Add Comment →