Dacă omul dorește ca Creatorul să-l ajute să ajungă la revelație spirituală, atunci este necesară o mare perseverență din partea lui: credință în înțelepți și credință în Creator. Aceasta este un fel de adeziune în care omul își anulează propria opinie și se alătură opiniei profesorului și urmează sfatul acestuia.

Profesorul reprezintă toți cabaliștii, care timp de mii de ani au scris cărți pentru noi și ne-au explicat. Elevul trebuie să se bazeze pe ei în progresul său, asemenea unui copil mic care nu știe unde se află și nu înțelege ce să facă, ci ascultă de adulți.

Aceasta se numește credință simplă, fără de care nicio dezvoltare nu este posibilă. Cățeluşii se uită la mama lor și aleargă după ea; așa încep întotdeauna.

Totul începe cu astfel de acțiuni simple, mecanice, pe care elevul le efectuează chiar și pentru că nu are altă opțiune, și de asemenea, urmează exemplul altora. Și cu aceste acțiuni atragem lumina care reformează.

Creatorul aranjează pentru noi tot felul de situații prin care să depunem eforturi și astfel să avansăm, începând această cale. Nu există altă modalitate de a merge mai departe. Nu degeaba se spune: „Ca un bou la jug și ca un măgar la povară”. Prin urmare, omul trebuie să învețe să nu acorde atenție propriilor sentimente. Pe de o parte, sunt plin de experiențe plăcute și neplăcute, devin din ce în ce mai sensibil și în același timp, continui să merg înainte în ciuda oricăreia dintre stările mele. Acest lucru este foarte important.

Din Lecția zilnică de Cabala 18.03.2018, Scrierile lui Rabaș – Art.19, 1985-“Vino la Faraon – 1”

Filed under: Spiritualitate | Add Comment →