În corporalitate, poți vedea ușa la fel cum poți vedea deschiderea. Dar în spiritualitate, vezi doar deschiderea. Dar nu poți vedea deschiderea decât cu credință completă și pură. Atunci vezi ușa, și în acel moment, se transformă într-o deschidere, pentru că El este unul și numele Lui este „Unul” (Baal HaSulam, Scrisoarea 26).

Anume, văd în fața mea un zid prin care este imposibil să pătrunzi, să ocolești sau să sari. Dar în momentul în care dezvălui calitatea credinței, această calitate formează o intrare în zid și trec prin ea. Îmi doresc acest lucru tuturor.

Porțile rugăciunii nu sunt încuiate. Trebuie să încercăm constant, împreună cu prietenii noștri, să ne rugăm Creatorului să ne ajute să ne unim, să clarificăm ceea ce se numește forța dăruirii și să ajungem la El cu această forță a dăruirii.

Suntem obligați să atingem o astfel de stare, să depunem toată cantitatea și calitatea eforturilor pentru a ajunge la poarta lacrimilor. Numai prin poarta lacrimilor se intră în lumea superioară, cea spirituală.

Trebuie să ne rugăm pentru fiecare prieten din grup, ca să poată ajunge la poarta lacrimilor, la lumea spirituală, la tot! „Cel care se roagă pentru prietenul său primește primul răspuns.” Acest lucru îi face pe oameni să avanseze enorm.

Dar nu este vorba despre cuvinte; rugăciunea se numește „muncă în inimă”.

Poarta lacrimilor este o poartă specială care se deschide doar atunci când o persoană înțelege că nu are nicio putere să îndeplinească nici măcar cel mai mic act de dăruire. Totuși, în același timp, trebuie să atingă aceste acte de dăruire, indiferent de situație. Este gata să renunțe la tot doar pentru a deveni cel care dăruiește. Atunci aceste porți se deschid.

Din Lecția zilnică de Cabala 10/10/21, Scrierile lui Baal HaSulam – Șamati – Art.71 – Sufletul meu va plânge în taină– 1”

Filed under: Spiritualitate | Add Comment →