A te ruga nu înseamnă să ne adunăm la un moment dat, să plângem, să îngenunchem și să strigăm.

Rugăciunea este o dorință colectivă, uriașă, cu un scop, corectă, care apare în noi sub influența Luminii superioare, Or Makif (lumina înconjurătoare). O astfel de dorință se poate manifesta în orice moment și o vom simți ca pe un întreg comun, în care Creatorul se va dezvălui imediat, fără acțiuni intermediare.

Lumea spirituală nu este ca a noastră, unde oamenii se adună într-un singur loc și se roagă mecanic. Noi lucrăm împreună, atragem lumina superioară, iar aceasta strânge șurubul final în sistemul nostru comun, „prinzându-ne” așa cum ne-am dorit.

Undeva am acționat corect asupra ei, ne-am închis împreună, şi lumina superioară s-a manifestat în noi, care este calitatea dăruirii și a iubirii. În principiu, am realizat acest lucru noi înșine, iar lumina a apărut pentru că am dezvoltat o asemănare de formă cu ea.

Prin urmare, aceasta nu este o rugăciune obișnuită, convențională, ci o acțiune comună a cabaliștilor de a crea o dorință unificată, care trebuie conectată, țesută și lipită împreună din dorințele lor individuale.

Din a 3-a lecție a Congresului Mondial din Moscova, 02.05.2016

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →