Nu este nevoie să ne străduim să corectăm lumea, adică să ne corectăm pe noi înșine; trebuie doar să studiem acțiunile pe care lumina superioară le efectuează asupra noastră. După cum i-a spus Creatorul lui Moise: “Să mergem la Faraon!”

Moise este mic și speriat; această calitate într-un om este foarte slabă. Și împotriva lui stă un monstru uriaș – toată creația, întreaga lume, în ale cărei mâini se află toată puterea, toată hrana, tot oxigenul.

Toate acestea le primesc de la Faraon, aceasta este întreaga mea realitate! Și împotriva ei se ridică o calitate mică, o minusculă dorință (oricum, cine este el?) care vrea să scape și să iasă de sub această putere și să înceapă să trăiască într-o altă lume!

Cu greu simtim o asemenea oportunitate de a ne ridica si de a iesi din egoismul nostru. Nu știm deloc unde să mergem, unde să scăpăm din această sclavie egipteană!

Dar Creatorul ne spune: “Să mergem la Faraon” – împreună! Și Moise, ca un copil mic, îl ia pe adult de mână și merg împreună.

Tot ceea ce este nevoie din partea umană este consimțământul, o solicitare, o cerere către Creator pentru ajutor. Omul nu trebuie să lupte el însuși cu răul.

Dar oamenii nu înțeleg acest lucru și cred că pot face ceva singuri. Este un nebun care se crede erou.

Aici se poticnesc toate religiile și tehnicile presupuse “spirituale”, pentru că partea stângă (dorințele egoiste) ne este dată tocmai pentru a adera la dreapta; la urma urmei, acesta este întregul scop.

Din Lecția zilnică de Cabala 11.1.10, Zoharul “Şmini”

Filed under: Spiritualitate | Add Comment →