Când te ridici deasupra dorinţei, este ca și cum o vezi separată de tine. La fel ca Creatorul care a creat dorința, și tu privești la ea din punctul tău din inimă, care este un punct al Creatorului din tine. Așa cum El a creat această dorință din nimic, la fel și voi o observați din lateral și o operați pentru a vă conecta cu ceilalți. Iar ceilalţi sunt de asemenea, doar dorințe.

Îi includeți în sensul că doriți să-i ajutați să se conecteze împreună într-un singur sistem. Descoperiți că este cu adevărat posibil să ne unim aici. În măsura în care începi să lucrezi pentru ei, să te conectezi cu ei și să-i apropii de unitatea comună, începi să simți în acest sistem o împlinire pe care nu o puteai găsi înainte. Aceasta este împlinirea prin sursă.

Când conectați dorințele altora cu condiția să fiți gata să-i slujiți și să le îndepliniți, atunci descoperiți în această conexiune comună acea sursă, Creatorul care a creat punctul vostru original în voi. Și toate acestea se reunesc: uriașa dorință comună și singura împlinire a acesteia.

Este ca o oală cu supă. Oala suntem noi, dorința noastră comună unită, iar supa este Creatorul, lumina, calitatea iubirii.

Ca urmare, atunci când dorințele egoiste se adună între ele și formează pereții acestui vas, atunci împlinirea calitativă și cantitativă a vasului se dezvăluie exact în măsura în care pereții se ridică. Este umplut de însăși sursa, de lumină, de Creatorul care este simțit deasupra timpului și precede tot ceea ce este creat și există.

Aceasta nu este o anulare psihologică a sinelui. Toate acestea rămân, dar sunt percepute ca poziția de bază care este necesară pentru a începe să lucrăm la unitate, la revelarea Creatorului – acest câmp, această forță, această „supă”.

Cred că astăzi suntem foarte aproape de această stare deoarece sunt toate precondițiile și totul se dezvăluie într-un fel. Lumea se îndreaptă spre unitate; dorințele oamenilor aspiră subconștient la ea, indiferent că ni se pare că o persoană este încă departe de asta. Ea nu este departe.

Toate întrebările omului, toate căutările lui, chiar și cele care vin din motivul că nu are ce mânca, că apa și aerul sunt poluate și că nu există nicio speranță să vină ceva bun pentru copii și nepoți – totuși, în toate această disperare, există o cerere subconștientă de a atinge nivelul spiritual.

Orice altceva nu mai poate împlini oamenii. Oamenii nu vor altceva. Desigur, ei doresc să scape de durere și să ajungă la confort, dar acest lucru se datorează faptului că mai degrabă doresc să evite suferința decât să își dorească ceva cu adevărat.

Această coborâre comună începe să umple peste măsură lumea. Haosul, confuzia, neputința și lipsa de direcție sau orice fel de soluție se adaugă la această stare. Acesta este momentul despre care vorbeau cabaliştii. O văd absolut clar astăzi.

Din KabTV “Am primit un apel. Maestru al deghizarii” 29/9/11

Filed under: Spiritualitate | Add Comment →