Michael Laitman pe Times of Israel: “Toată lumea îi poate vindeca pe ceilalți?”

Există un fenomen, că atunci când suntem aproape de cineva la care ținem, respirația și bătăile inimii noastre se pot sincroniza. De exemplu, când cineva la care țin se simte rău, îl pot ține de mână și îi va alina suferința. În astfel de situații, energiile interioare ale unuia curg în celălalt prin contact tactil, reglându-le energiile.

Unul dintre punctele importante aici este că în mod specific o persoană iubită poate influenţa o astfel de stare. „O persoană iubită” poate însemna în spirit, temperament sau conexiune interioară. Dacă cele două persoane nu sunt apropiate, atunci este puțin probabil să poată opera în acest fel.

Prin urmare, dacă vrem să ajutăm oamenii bolnavi, trebuie mai întâi să ne acordăm, să-i vedem ca apropiaţi. Este în puterea noastră să facem exact asta. Pentru a face acest lucru e nevoie să-ţi simți lumea interioară, locurile care sunt dezechilibrate și să încerci să le influențezi revenirea la o stare echilibrată.

Într-o astfel de relație, persoana sănătoasă este cea responsabilă pentru cel care are nevoie de ajutor. Tot ceea ce poate face cel bolnav este să se conformeze – o acțiune care nu este, de asemenea atât de simplă. Restul relației însă, depinde de persoana sănătoasă. Pe scurt, există unul a cărui sarcină este să ceară ajutor, iar apoi cel care poate ajuta ar trebui să facă tot ce îi stă în putere pentru a ajuta.

Unul dintre studenții mei m-a întrebat dacă am putea extinde acest concept la umanitate, dacă am putea ajuta cumva omenirea să treacă prin vremurile grele pe care le trăiește. Este într-adevăr o problemă. Pentru început, de unde știm dacă scoaterea umanității din starea ei actuală este mai bună? Dacă omenirea a intrat în stări dificile, este pentru un motiv. Ar trebui să ne gândim la modul în care umanitatea poate fi ghidată către o stare mult mai bună, dar ieșirea din coborârea în care se află s-ar putea să nu fie cea mai bună cale de acțiune.

Între timp, continuăm să studiem, să predăm și să împărtășim înțelepciunea Cabala. Aceasta oferă o cale de ieșire din suferință, dând posibilitatea de a urca prin realizare și sprijin reciproc. Nu avem nevoie de nimic altceva. Dacă ne susținem și ne încurajăm reciproc, ne putem ridica la o nouă viață împreună.

Principiul de bază al Cabalei este „iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuți” care este de asemenea, punctul său cel mai dificil de atins. Înseamnă că ar trebui să creștem conexiunea cu ceilalți în mod voluntar ca și cum suntem în întuneric, adică atunci când natura noastră egoistă nu simte nevoia să ne facă să ne dorim să ne conectăm cu alți oameni. Cu toate acestea, dacă nu reușim să căutăm în mod activ o conexiune umană pozitivă mai presus de înclinaţia noastrăseparatoare, suntem condamnați.

Chiar momentul în care limităm orice rezistență pe care o avem de a ne conecta pozitiv cu ceilalți este același moment în care ne ridicăm deasupra suferinței. Dacă întârziem în eforturile noastre voluntare de a ne îndemna la conexiune mai presus de diferențe, atunci suferința ne va forța să o faceem. Aceasta este ca o persoană care este împinsă cu un băț mereu şi mereu, până când în cele din urmă ajunge pe calea fericirii.

Înțelepciunea Cabala explică legile integrale ale naturii și rolul ființei umane în ea. Învățând înțelepciunea Cabala, putem atrage forțele de conexiune ale naturii, care ne ajută să ne ridicăm în conexiune deasupra diferențelor dintre noi. Făcând acest lucru, conștiința umană este împinsă înaintea așa-numitului „tavălug al evoluției” – traiectoria evolutivă naturală care duce la tot mai multă suferință.

Filed under: Spiritualitate | Add Comment →