În cartea Şamati, există multe articole care vorbesc despre ura față de egoism (Sitra Achra), despre cum acesta înconjoară omul, cum omul trebuie să-l urască, să se ridice deasupra lui și să-l depășească. Dar orice lucru cu egoismul trebuie să aibă loc pe fundalul înțelegerii faptului că “Totul vine de la Creator”, că “Nu există nimeni altcineva în afară de El”. Altfel, rămânem prinși în același egoism (lucrăm în Avoda Zarah).

Prin urmare, de la bun început, omul trebuie să se plieze la ideea că “Nu există nimeni altcineva în afară de El”. Abia atunci poate începe să înțeleagă că Însuși Creatorul este cel care pune în mod deliberat în faţa lui o calitate opusă celei a Sale, astfel încât omul să ajungă să urască acea calitate, care este opusă Creatorului. (“Voi, cei care iubiți Creatorul, urâți răul.”)

Numai atunci când există o ură autentică față de egoismul omului, deoarece îl separă de Creator, pentru că îl ascunde pe Creator de el, numai atunci omul se poate separa cu adevărat de egoism prin ură. (“Cel care ne izbăvește din mâinile celor răi.”)

Prin urmare, orice muncă interioară trebuie să înceapă cu conștientizarea faptului că întreaga stare a omului este de la Creator: “Nu este nimeni altul în afară de El”. Având în vedere că Creatorul se joacă cu el din toate direcțiile (“Din spate și din față m-ai înconjurat”, Psalmul 139:5), omul însuși trebuie să se alinieze la acest joc și să intre în el, în jocul cu Creatorul.

Filed under: Spiritualitate | Add Comment →