Dacă totul în univers provine de la Creator, atunci ce rămâne? Ceea ce rămâne este o componentă foarte uluitoare: efortul meu de a susține perspectiva că totul vine de la El.

Să presupunem că m-am adaptat la această perspectivă, dar într-un minut ea dispare, alunecă sau se distorsionează. La un moment dat, s-ar putea să simt că exist independent, iar lumea din jurul meu se învârte prin mâna Creatorului. Într-un alt moment, se pare că toți parametrii mei sunt modelați de Creatorul din mine, în timp ce lumea exterioară pare fie stabilă, fie fluctuantă, dar cumva separată.

Deci, dacă vreau să dezvălui Creatorul, trebuie să lucrez continuu în ascundere. Ascunderea constă în recunoașterea faptului că totul este condiționat de El și că “Nu există nimeni în afară de El”. Sarcina mea este să mă percep corect pe mine și lumea, să separ ceea ce nu ține de mine de ceea ce constituie „eul” meu – eforturile mele.

Și chiar și în cadrul acestor eforturi, trebuie să analizez ce este cu adevărat al meu în eforturile mele și ce a fost creat în mine de către Creator. Poate mi s-a părut că ceva a fost făcut de mine.

Chiar dacă ieri mi s-a părut că eu personal vreau să urmez calea Creatorului, trebuie totuși să mă corectez și să recunosc că Creatorul a fost cel care mi-a oferit această oportunitate și nu propria mea faptă.

Astfel, vedem că munca în ascundere începe să prindă contur ca o delimitare clară a unde se termină „Eu” și unde începe Creatorul. „Eu-ul” chiar există și ce este acest „eu”? Este evident că corpul meu fizic este temporar.

Dacă gândurile și sentimentele mele nu sunt “eu”, atunci rezultă că numai discernând corect eforturile noastre de a ne forma o percepție a “sinelui și a lumii înconjurătoare” am putea găsi ceva care este cu adevărat al nostru.

În mod clar, acest “al meu” nu va cuprinde parametrii fundamentali ai lumii sau ai mei, deoarece aceștia au fost predeterminați cu mult înaintea mea. Prin urmare, în încercările mele de a construi o viziune internă asupra lumii ar putea fi găsit „eul” meu, rezultat al căutării mele pentru Creator, pentru adevăr și pentru sensul vieții. Și acest “sine” în esență, este ceea ce se numește „sufletul meu”. Aceasta este esența muncii în ascundere.

Din Lecția zilnică de Cabala 4/9/19, Pregătirea pentru Convenția din Moldova “Munca în ascundere”

Filed under: Spiritualitate | Add Comment →