Este scris: „Oricine plânge pentru Ierusalim este răsplătit pentru că va vedea bucuria lui”.

Adică în măsura în care recunoaștem întreaga amploare a distrugerii care ni s-a întâmplat întregului popor al lui Israel și întregii lumi, programului de creație al Creatorului și în măsura în care ne atinge inima, în această măsură suntem capabili să înțelegem și să simțim toată această tristețe, să înțelegem motivul distrugerii, să înțelegem cum să ieșim din ea și cum să reconstruim Ierusalimul, adică „Orașul perfect” (Ira Shlema). În felul acesta din întristare ajungem la bucurie.

Nu există zi mai întunecată și mai de plâns decât ziua de 9 din Av. Aceasta este sursa tuturor judecăților și a tuturor necazurilor. În această zi Templul a fost distrus în Ierusalim. Și după mii de ani tot ne întristăm. Astăzi trebuie să ne îngrijorăm și să ne întristăm ca și cum s-ar fi întâmplat ieri, iar aceasta este durerea personală a fiecăruia.

La urma urmei cei care nu deplâng ruina Templului nu vor putea fi prezenți la restaurarea lui. Prin urmare trebuie să simțim în adâncul inimii noastre ce este spargerea și la ce corectare ar trebui să ne așteptăm, sub ce formă și cu ce rezultat.

A avut loc o spargere teribilă a Kli-ului, adică legătura dintre ființele create și Creator a fost ruptă. Iar acum, cine știe când și cum și prin ce acțiuni va putea fi corectată? De aceea este într-adevăr o zi foarte tristă.

Din Lecţia zilnică de Cabala pe tema  “Tishaa BeAv (9 def Av)”, 27/7/23

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →