Întrebare: De ce este aşa de dificil să înţelegem Cabala?

Răspuns: Dacă încerci să o înţelegi cu mintea, este dificil, dacă nu imposibil, pentru că a înţelege Cabala, viaţa şi menirea, trebuie schimbat creierul şi organele de simţ, iar asta este făcută de Lumină, datorită eforturilor practice din cerc, în legătura pământeană cu proprietatea superioară a dăruirii.

Cabala este o metodă practică, pentru că este posibil să înţelegi despre ce vorbeşte numai în dorinţele şi mintea schimbată.

Concluzie: O persoană trebuie să participe şi să se predea grupului.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: În grupul nostru, citim articolul ”Nu există nimeni în afară de El” în fiecare zi, dar niciodată nu este resimțit atât de profund așa cum îl simt aici. E ca un fel de mâncare fără condimente. Aici, simt acest condiment, acest gust. Ce fel de condiment ne puteți da pentru a-l simți tot timpul, peste tot?

Răspuns: Nu o să mă credeți, dar mereu mă raportez la un grup, nu ca la elevii mei mici, ci ca la cei care sunt mai mari decât mine. În exterior, ei nu văd asta pentru că astfel, pot striga la ei, dar pe plan intern, sunt mereu atent cu mine.

Acesta este barometrul meu, cât îi simt mai mari decât mine; nu pot să mă ridic decât în acest mod și nu contează cum se comportă. Creatorul i-a ales, i-a luat și i-a reunit și este suficient pentru mine să cred că nu este nimeni înaintea mea care să fie mai mare decât ei.

Există cabaliștii care nu mai sunt cu noi în această lume. Dar, nu simt nimic altceva decât prietenii mei. Dacă aș putea, aș dori să folosesc posibilitatea de a-i simți și a fi în contact cu ei, aducând entuziasmul meu, relația mea cu ei referitor la măreția Creatorului astfel încât, împreună cu ei, să ajung la descoperirea Creatorului, pentru că toate acestea se află în mijlocul lor.

Nu există decât această susținere, acest grup care ne-a fost dat. Numai prin dizolvarea în el, amplificându-l, mă pot apropia de Creator care se află în interior. Nu avem nevoie decât de preocuparea constantă de a ne raporta la un grup ca acesta.

Din Săptămâna mondială Zohar, ”Congresul de Educație Integrală”, A treia zi, Lecția 1 din 04.02.2014

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Trebuie să ne anulăm în faţa prietenilor. Există ceva pentru care nu este nevoie să ne anulăm?

Răspuns: Trebuie să ne anulăm faţă de tot, cu excepţia acelor impulsuri şi treziri care ne conduc spre centrul grupului şi Creator.

Cu alte cuvinte, nu este nimic pentru a mă anula. Deci, ce este în mine?! Vrei să întrebi: ”Există un ego benefic în mine, pe care  nu pot să îl contactez şi să trăiesc în acord cu el?” Nu.

Întrebare: Atunci când v-au întrebat: “Ce trebuie să fac dacă cineva nu este plăcut de către grup?” aţi răspuns: “Este nevoie de schimbare pe plan intern şi extern”. Ce vreţi să spuneţi?

Răspuns: Trebuie să atingem o astfel de stare în care ne place totul şi, în ciuda a tot ceea ce se întâmplă, ne plac prietenii oricum.

Trebuie să vă schimbaţi. De fapt, vă iubiţi copiii, chiar dacă au multe caracteristici negative. De ce? Pentru că ei sunt ai voştri. Astfel, grupul trebuie să devină, de asemenea, al vostru.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Primul articol al lui Rabash despre grup începe aşa: “Ne-am adunat aici să stabilim o societate…” pentru că fără aceasta omul nu poate ajunge la scop. Doar prin societate se poate pune pe sine în aplicare şi astfel să crească.

Creşterea spirituală nu are nimic în comun cu dezvoltarea materială, ci are loc într-un grup prin unitatea şi conexiunea între prieteni până la nivelul dispariţiei mele în grup, a dizolvării mele în grup.

Odată ce înţelegem că dezvoltarea noastră spirituală se bazează doar pe asta putem să considerăm că suntem pe drumul cel bun.

Înainte de a fi aşa, suntem ca “o sămânţă neplantată”: este depozitată undeva, dar nu poate creşte nimic din ea şi nimeni nu ştie dacă vreodată va creşte ceva din ea. De aceea există o metodă de evaluare a unei persoane care vine şi studiază la Centrul pentru Educaţie în Cabala, Academia de Cabala sau oricare curs de Cabala.

Cineva poate sta cu noi pentru o perioadă lungă de timp, dar doar când se va vedea ca o sămânţă plantată în grup ca şi când ar fi plantată în pământ, doar atunci pregătirea spirituală va începe.

Seriozitatea şi eficacitatea pregătirii noastre depinde de abilitatea noastră de a absorbi oameni noi şi de ai dizolva în grup. Un loc unde fiecare se integrează fizic, moral, material şi spiritual.

Trebuie să ne poziţionăm în grup ca o sămânţă care dispare în pământ în timp ce creşte şi se transformă în “nimeni şi nimic”. Ar trebuie să ne considerăm un material care formează o entitate nouă de o calitate mai bună: Grupul.

Trebuie să ne măsurăm şi să ne evaluăm în funcţie de creşterea spirituală în grup. De aceea urcările şi coborârile, tot felul de schimbări în stările noastre, în senzaţiile şi înţelegerile noastre nu trebuie simţite individual ci colectiv.

Nu contează câtă cunoaştere are cineva dacă simte sau nu spiritualitatea sau cât de mult cunoaşte cineva materialele de studiu. Acestea nu sunt unităţi de măsură, ci doar idei false despre ceea ce înseamnă dezvoltarea spirituală. Creşterea spirituală este măsurată doar prin abilitatea de a te conecta cu ceilalţi.

De aceea, primul nivel la care trebuie să ajungem este nivelul zero, ca o sămânţă plantată în pământ care devine nimic.

În alte cuvinte tot egoismul nostru, toată viaţa noastră, tot ceea ce s-a întâmplat înainte nu trebuie luat în considerare. În mod natural noi trebuie să avem grijă de viaţa noastră materială. La nivel material trebuie să continuăm să fim ceea ce am fost anterior. Dar lucrul cel mai important este să ne transformăm într-o sămânţă care iniţiază viaţa spirituală. Aşa ar trebui să ne vedem pe noi.

Atunci când simţi că ai ajuns la starea aceasta, când continui să aspiri la ea şi te evaluezi doar prin prisma aceasta, când scopul tău este doar această stare şi tot ceea ce faci este în direcţia aceasta, doar atunci ajungi pe drumul cel bun. Restul de realizări nu sunt importante pentru nimeni. Reevaluarea este foarte importantă, mai importantă decât orice, pentru că astfel te întorci la începutul scării spirituale.

Atunci când te transformi în zero, când are loc prima restricţie (Tzimtzum Aleph), se trage o linie şi din acest moment aprecierile pentru grup şi mediu încep să crească. Se clarifică dacă eşti doar poziţionat înăuntrul grupului sau eşti o parte total activă. Ca parte activă absorbi dorinţele, speranţele şi scopurile întregului grup şi lucrezi ca o mamă pentru copiii săi, îi serveşti şi faci orice pentru avansarea lor.

Extras din  Convenţia din St. Petersburg 7/12/13  –  Lecţia 4

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Când ajunge un om să realizeze că tot ce se întâmplă în viaţa sa vine de la Ceator?

Răspuns: Un om ajunge să vadă, aşa cum este scris: “Nu există nimeni în afară de El”, atunci când se va ridica la nivelul de credinţă completă şi este gata să muncească fără nevoia de a primi un răspuns sau reacţie din partea Creatorului. Va înceta în a mai aştepta un răspuns în Kli-ul său de primire pentru a fi convins că toate acestea vin de la El. Doar atunci va merita ghidul superior.

Aştepţi până când vezi cu adevărat Creatorul ca făcând totul si poţi dovedi că totul este bun şi corect şi într-un final eşti uşurat de orice dubiu. Cu toate acestea, acest câştig va fi simţită în ego, aşa că nu vei putea niciodată să îl ai. Pur şi simplu nu înţelegi ce reprezintă calea. Trebuie să descoperi din ce în ce mai mult că este imposibil să avansezi prin simţurile şi intelectul materiei ci prin forţa dăruirii şi prin anularea totală a sinelui.

Dacă vei renunţa la tot ceea ce ai în momentul acesta, atunci vei ajunge la nivelul spiritual care înseamnă anularea acestei vieţi. Pe lângă necesităţile corpului animal, tot restul vieţii merge spre anularea totală.

Descoperi că “Nu există nimeni în afară de El” după ce construieşti acest singur Creator în tine.

Anularea se realizează într-un grup. Mă arunc în mâinile prietenilor pentru a avea ei grijă de mine. În grup simt că există  un sistem şi că îi pasă de mine.

Întrebare: Dar dacă mă arunc în mâinile prietenilor şi de fapt sufăr?

Răspuns: Dacă suferi este un semn că nu te-ai aruncat în mâinile lor. Mă predau bucuros! Sunt bucuros că nu îmi folosesc sentimentele şi intelectul deoarece am prieteni, un profesor şi Creatorul! Nu exist de unul singur. Pot doar să mă lipesc de ei şi asta este totul. Ei sunt capul iar eu sunt doar operatorul, corpul lor. Orice dorinţă au, eu am grijă de ea.

Asta se numeşte adeziune. Vreau să exist aşa. Şi atâta timp cât mi se adaugă mai mult egoism, tot tipul de probleme şi o îngreunare a inimii, eu aspir să ader la ei chiar şi mai mult. Asta nu înseamnă că mă eliberez de orice responsabilitate pentru a-mi face viaţa mai uşoară. Fac asta pentru că vreau să ader la ceea ce este superior – pentru ca superiorul să îmi fie cap iar eu corpul. Voi primi de la el toate ordinele, toate instrucţiunile.

Nu întreb Creatorul când va fi revelat. Nu am nevoie să îl descopăr pe El. Vreau să mă anulez pe mine şi nu să îl descopăr pe El.

Dintr-o discuţie în timpul mesei 1/17/14

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Pentru a deveni integraţi în ceilalţi şi pentru a sparge imensa rezistenţă de la intrare trebuie obligatoriu să ne anulăm. După asta putem să ne furişăm în sistem ca un virus. Este foarte greu să te aperi de un virus pentru că viruşii ştiu cum să devină invizibili sistemului defensiv al corpului.

Fiecare dintre noi va simţi şi va reprezenta grupul ca un zero complet. Va trebui să ne anulăm la maximum . Aşa ar trebui să concurăm unii cu alţii. Cine se poate anula mai mult. Fiecare ar trebui să se străduiască în munca asta şi să trezească şi pe alţii.

Gupul va deveni din ce în ce mai conectat cu cât fiecare dintre noi se va anula mai mult. Când această includere mutuală va ajunge la nivelul cel mai de jos, ne vom transforma într-un întreg şi imediat vom simţi prima conectare cu Creatorul. Atâta timp cât ne-am anulat forma noastră egoistă şi suntem gata să fim lut în mâinile Maestrului, forma Creatorului va fi manifestată în noi.

După care mai mult egoism va fi adăugat şi din nou va trebui să ne anulăm. Aşadar muncim până când ne transformăm într-un întreg fără formă şi suntem pregătiţi pentru orice, asta reprezintă să devenim lut în mâinile Maestrului. Şi din nou vom obţine forma Creatorului, mai exactă, mai precisă şi ÎL vom cunoaşte şi mai mult.

Creatorul va începe să ne domine şi ne va umple cu proprietăţile Sale. Va îmbrăca toate gândurile şi dorinţele noastre şi va da forma Lui acestora. Când vom atinge prima oară această stare, doar formă Superioară va fi prezentă în materia noastră.

În drum către această stare, unele părţi vor fi de acord cu asta, în timp ce alţii nu vor fi de acord. În acest fel progresul nostru se desfăşoară: De bază este includerea mutuală, care se realizează doar prin anularea de sine în faţa celor cu care vrei să te incluzi.

Din Pregătirea pentru Lecţia Zilnică de Cabala 1/21/14

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, “Introducere la Cartea Zohar” Articolul 24: Esenta corpului fizic este dorinta de a primi pentru sine si toate manifestarile si posesiunile sale sunt impliniri ale acelei corupte dorinte de a primi, care a fost creata doar pentru a fi eradicata din lume pentru a atinge o a treia stare la sfarsitul corectiei. Din acest motiv este supus mortii, este tranzitoriu impreuna cu toate posesiunile sale, ca o umbra care nu lasa nimic in urma sa.

Nimic nu se intampla dorintei, ea doar se dezvaluie din ce in ce mai mult in timp ce trece prin cele 125 de trepte, intentiile egoiste ridicandu-se impreuna cu dorintele. Sunt doua lucruri diferite: dorinta de a primi si intentia pentru a primi.

Nu ar trebui sa anulam niciodata dorinta. Nu planuim sa ne transformam in pustnici, ci  mai degraba ne straduim sa schimbam intentia, din egoista in altruista.Cea care trebuie “eradicata din lume” este intentia cu scopul de a primi.

Percepem imaginea lumii prin intentiile noastre, prin noi si mediul nostru. Aceasta imagine va dispare daca ne vom redirectiona intentiile din dorinta de a primi spre dorinta de a darui. Tot ce vedem in ziua de azi, intreaga lume cu particularitatile si fenomenele sale, viata si moartea, totul se desfasoara in dorinta de a primi care are o intentie egoista. Daca schimbam intentiile, incepem sa vedem o lume inversata, o lume numita lumea superioara, primul grad spiritual. De acolo, incepem sa vedem cu totul altceva.

In timp ce simtim materia, avem o sansa sa o convertim cu ajutorul fortei superioare, al unui grup, folosind alte metode. Noi suntem cei care au inceput “revolutia”, pentru ca prima oara cand ceva este revelat vedem ca fiind corupt ca si cand ar fi reflectat intr-o oglinda deformata a intentiei noastre egoiste.

Pana acum, intentiile noastre egoiste ”au pus seaua” pe micile dorinte ale lumii acesteia, de aceea arata asa acest taram. Dupa care, sa spunem la al treisprezecelea pas apare o dorinta de un miliard de ori mai mare, desi este venita tot din dorinta de a primi. Ar fi ingrozitor, ca si cand am fi printre ”dinozauri”, intr-o jungla imensa a dorintelor egoiste.

Oamenii ar arata ca niste monstrii ”prieteni” pentru noi; ar arata ca niste criminali, mincinosi, hoti, ceva care inca nu ne putem imagina. In esenta am vedea fortele raului care apartin acestei trepte. Vom incepe sa vedem lectiile ca o stupiditate incredibila, un nonsens. Chiar si grupul apare intr-o forma atata de teribila incat nu putem tolera compania prietenilor, ce sa mai spunem de a respira acelasi aer cu ei.

Daca reusim sa depasim situatia aceasta si sa o schimbam, descoperim ca totul este minunat. De fapt, nimic nu se schimba ci doar dintr-o data vom vedea lumea umpluta cu Lumina, in care toata lumea primeste binevointa de la Creator, nimeni nu sufera niciodata, nimeni nu moare de foame sau omoara pe altcineva. Prietenii nostrii arata ca si cand ar fi cei mai mari oameni de pe fata pamantului si nu exista nimeni mai inalt decat ei. Baal HaSulam scrie despre aceasta stare in articolul “Ascunderea si revelarea fetei Creatorului”.

Toti trecem prin starile acestea, pendulul se misca mai puternic de fiecare data si totul depinde de schimbarea intentiilor noastre, intorcandu-le pe dos, din egoism in altruism. Dorintele raman neschimbate, doar intentiile se schimba.

Intr-un fel sau altul, Creatorul nu ne va aduce niciodata la daruire, caci ar fura sansa noastra de a-L cunoaste. El ne conduce doar prin dezastrele din dorintele noastre de primire pentru a recunoaste nevoia de a darui.

La incepu,t incercam sa scapam de probleme, sa dam vina pe El. Dupa care, cu ajutorul grupului, a lectiilor, a diseminarii, plecand capul in fata prietenilor nostrii si a profesorului, ne intoarcem la Creator si ii cerem ajutorul.

Intrebare: Nu este acesta un lung drum al suferintei?

Raspuns: Secretul este cum acceptam suferinta. Fara suferinta este imposibil sa ne trezim. Fiecare stare incepe prin suferinte: “Si a fost seara si a fost dimineata, o zi”

Drumul nostru nu este lung din cauza problemelor ci din cauza felului incorect in care reactionam la ele.

De aceea avem nevoie de pregatire si de o atitudine corecta.Nu exista dubiu ca starile noastre nu se vor schimba curand, si vom simti goliciune. Mai mult putem sa ne uram prietenii asa cum discipolii lui Rabbi Shimon au facut si tot vom avansa deoarece este un scop in tot ceea ce ni se intampla, acela de a ne ghida inainte.

Din partea a 4-a a lectiei zilnice de Cabala 1/13/14, scrierile lui Baal HaSulam.

Filed under: Intentie, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

 „Lumina şi Soarele „VeYechi : punctul principal în ceea ce priveşte întâlnirea este că ar trebui să fim toţi uniţi şi că toată lumea ar trebui să ceară un singur lucru, găsirea Creatorului căci  Shechina se află într-un grup de zece. Desigur, în cazul în care există mai mult de zece, atunci Divinitatea se va revela cu siguranţă. Şi oricine se poate alătura prietenului său şi să asculte cum ar trebui să îl slăvească pe Creator şi cum să Îl găsească pe Creator .

Şi ar trebui să se anuleze în faţa prietenului său şi prietenul său ar trebui să facă acelaşi lucru, şi ar trebui să fie la fel pentru toată lumea. Şi dacă aceasta este intenţia adunării, atunci mai mult decât viţelul vrea să sugă, vaca vrea să îl alăpteze, aşa Creatorul se apropie de ei şi este cu ei, şi toate binecuvântările şi salvările şi buna dăruire din sursa milei, şi mare milă şi bunătatea sunt revelate la adunarea lui Israel .

Totul depinde de conexiune, de corectarea spargerii, de corectarea păcatului de la „Pomul Cunoaşterii „. Aceasta este toată munca noastră prin care devenim Adam, ceea ce înseamnă că cineva realizează că seamănă  (Domeh) cu Creatorul, un singur suflet, un singur vas. Cu ajutorul prietenilor, depăşim  rezistenţa ego-ul nostru, atragem  Lumina care Reformează şi în acest fel noi avansăm.

Vedem că progresul nostru se datorează exclusiv conexiunii şi se realizează  în conexiune, în punctul în care simţim criza şi unde se dezvăluie repulsia, ura, supărarea, dezgustul reciproc. Este întotdeauna o problemă în localizarea acestui punct, pentru că îl evităm, uităm şi suntem într-o stare de toropeală .

În acest punct central trebuie cu adevărat să ne conectăm, unde toate senzaţiile noastre dispar! Toţi senzorii noştri şi simţurile noastre încetează să lucreze. Este ca şi cum am descoperi şi am intra într-un vid în care nu mai există ură, unde toate sentimentele dispar pur şi simplu. Astfel vom descoperi, treptat, spaţiul spiritual pe care va trebui  să-l umplem prin conexiunea noastră.

Din  pregătire la Lecţia zilnică de Cabala 1/16/14

Filed under: Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul, Spiritualitate, Zohar - Niciun comentariu→

Cabaliştii care au lăsat scrieri, cărţi, manuale ne învaţă câteva reguli generale privind modul corect, pentru oameni, de a se conecta la un grup cabalistic.

Prima condiţie este anularea. Noi trebuie să ne anulăm şi să arătăm acest lucru celorlalţi, ca şi cum am proclama: Eu sunt pregătit să fac un zero complet din mine. Faceţi ce vreţi din mine. În nici un caz nu vreau să vă comand, să fiu lider, să fac presiune asupra cuiva. Vreau să fiu un zero complet în grup şi sunt pregătit să fac tot ce este necesar în interesul vostru.

A doua condiţie este măreţia obiectivului. Avansarea noastră depinde de măreţia obiectivului în ochii noştri, de importanţa caracteristicii de dăruire, iubire şi unitate dintre noi. Acesta trebuie să fie lucrul cel mai important pentru mine şi trebuie să arăt tuturor. Trebuie să vorbesc despre asta, chiar dacă nu este atât de important pentru mine personal, deoarece prietenii, în schimb, mă vor stimula şi mă vor impresiona. Obligaţia noastră este de a ridica grupul, deoarece are un obiectiv nobil. Trebuie să vorbesc asta cu prietenii, tot timpul să ridic importanţa, căci grupul este totul. Acest lucru mă va ajuta să mă anulez.

A treia condiţie este a dărui prietenilor. Trebuie să încerc să le dau cadouri. Prin cuvântul “cadou” vreau să spun a dărui prietenilor. Merg la bucătărie şi spăl vasele, şterg, fac ceva pentru ei. Încerc să-i servesc, aşa cum un adult serveşte un copil, îi servesc în toate modurile posibile, pentru a dărui, a adăuga la fiecare situaţie în grup. Pe de altă parte, trebuie să mă simt mic, dorind să beneficiez de influenţă, educaţie şi dăruire.

Adică, pe de o parte, eu sunt mare, acord prietenilor tot timpul, înalţ scopul în ochii lor şi îmi pasă de ei. Pe de altă parte, eu sunt mic, pregătit să primesc totul de la ei, care nu poate decât să mă umple. O dublă relaţie în ceea ce priveşte grupul este foarte importantă. Mai mare diferenţa între aceste două relaţii polare: eu sunt jos – grupul e sus şi eu sunt sus – grupul e jos, mai mult mă apropii de obiectiv. De asemenea, trebuie să includem anumite probleme particulare pe care trebuie să le ridicăm pentru a le rezolva.

Totul se întâmplă pentru ca să îmi fac griji mereu, pentru prietenii mei, ca ei să fie bine, să fie fericiţi, pentru a avea o încredere totală în realizarea obiectivului şi ei rămân cu multă energie prin conexiunea dintre noi. Şi, această energie trebuie să fie pompată prin grup, astfel ca noi să “coacem” totul în ea, în cel mai bun sens. Ea ne va încălzi şi ne va arunca astfel încât, vom scutura tot ego-ul din noi şi vom acumula o forţă complet diferită, puterea iubirii şi dăruirii. De aceasta avem nevoie.

Din Congresul virtual de la Moscova, “Unitate fără frontiere”, a doua zi, 14.12.2013, Lecţia 4

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum să nu cădem în mândrie, atunci când m-am anulat în fața unui prieten? Şi cum să mă port atunci când prietenii mă felicită, astfel încât lauda să nu întrerupă munca spirituală?

Răspuns: Este posibil, într-adevăr, să distrugi un prieten prin laudă. De cele mai multe ori, eu vorbesc studenţilor cu puţină tachinare, ironie şi uneori, nepoliticos. Uneori, resping anumite persoane, ţinându-le un pic la distanţă, nu îmi permit să mă apropii de ei şi ei de mine. De asemenea, există oameni care se comportă în acest fel faţă de mine sau faţă de alţi prieteni.

Întreaga idee este în intenţie: pentru ce o facem.

În cazul în care, în acest fel, prietenii încep să fie aroganţi, atunci trebuie să rezolvaţi această problemă între voi, discutând în cercurile atelierului. Recomand să vă comportaţi numai în acest mod. Tot ceea ce se acumulează în voi, ce nu puteţi rezolva personal, trebuie să fie introdus în ateliere.

Organizaţi o discuţie fără a vă referi la un prieten în mod special, dar puneţi întrebarea într-o astfel de formă, încât problema va fi clară pentru toată lumea. Dacă, după aceasta, comportamentul prietenului nu se schimbă, aduceţi subiectul într-un atelier în câteva săptămâni şi, puţin câte puţin, persoana va înţelege ce se întâmplă cu ea.

Nu văd alt mod de a influenţa o persoană şi a-i explica ce este imposibil de explicat în mod direct. Nu avem dreptul să facem acest lucru, numai prin atelier. Este o ocazie incredibilă care ne este dată într-un grup. De aceea, noi existăm în această lume în care suntem toţi, încă, într-o stare egoistă “de dragul meu”, putem negocia o interacţiune altruistă şi astfel, să avansăm

Din Congresul virtual de la Moscova, “Unitate fără frontiere”, prima zi, 13.12.2013, Lecţia 1

Filed under: Ateliere, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→