Descoperirea lui Avram

Vechiul Babilon este o stare specială a umanității care a fost înghesuit într-un teritoriu foarte compact între două râuri. Era o civilizație bine dezvoltată care a existat acum 3500 de ani.

Babilonienii erau atât de interconectați că începuseră să simtă respingerea unii față de alții, ca și cum oamenii erau prieteni buni dacă păstrau o anumită distanță, dar dacă se aflau aproape începeau imediat să se certe. Până la urmă, suntem egoiști și nu putem sta prea aproape unii de alții și suntem obligați să ne îndepărtăm.

Babilonieinii au descoperit fenomenul Turnului Babel. Egoismul uman creștea ca un turn spre înalt, separându-le astfel până la punctul în care ura a cresct între ei și nu le-a permis să se înțeleagă între ei astfel încât au simțit ca și cum vorbeau limbi diferite.

Nu au știut ce să facă într-o situație atât de critică. Atunci, un om înțelept, Avram, a venit cu o soluție. Avram era un preot. El a făcut și vândut idoli babilonieni. Babilonienii erau păgâni și se închinau copacilor, pietrelor ș.a.m.d. Ei au zeificat toate forțele naturii.

Erau mulți preoți în Babilon, dar Avram era foarte cunoscut printre ei pentru că era fiul lui Terah, Marele Preot, care era un cleric cu o influență foarte mare.

Avram a analizat situația din Babilon și și-a dat seama că umanitatea a fost obligată să ajungă la o asemenea conexiune în care starea lor de criză să fie revelată, așa cum s-a văzut prin imensul lor egoism.

După această fază, erau doar două căi posibile: fie să se îndepărteze și mai mult, fie să se ridice deasupra egoismului. Într-adevăr, scopul naturii nu este să separe oamenii ci să-i ridice deasupra egoismului.

Ridicarea deascupra egoismului duce rasa umană într-un nou stadiu de dezvoltare. Pentru asta, trebuie să ne combinăm puterile, dorințele, gândurile și abilitățile. Conexiunea dintre noi deschide o rețea de legături care scot la lumină într-un final forța naturii care ne guvernează.

Egoismul nostru este doar o forță negativă a naturii. Dacă, în ciuda lui, ne continuăm eforturile de a ne uni, vom dezvălui două sisteme opuse care trebuie să se amestece: o dorință de a primi și puterea de a dărui, ură și dragoste, respingere și atracție.

Dacă ne continuăm eforturile, încă fără succes, de a împăca aceste două sisteme, vom înțelege dintr-o dată că este un fel de conexiune între ele. Forța care integrează aceste două sisteme complet opuse și le face un întreg se numește forța superioară. Descoperirea a fost făcută de Avram când a revelat forța generală a naturii.

Va urma…

De pe KabTV, O nouă viață, 05.07.2015

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Care a fost apelul făcut de Avraam către babilonieni?

Răspuns: Avraam este proprietatea dăruirii (Hesed), calitatea iubirii la un grad (nivel) mic. Avraam s-a adresat babilonienilor și le-a cerut să-și amintească cât de bine cooperau când egoul lor era mai mic. El i-a sfătuit să se ridice peste egoul care îi desparte și să trăiască în iubire și prietenie.

Totuși, această muncă a fost pentru ei imposibilă, fiindcă implica faptul că oamenii trebuie să se ajute reciproc și să atragă Lumina Reformatoare, cerându-i Creatorului să le-o acorde pentru a trăi după legea „iubește aproapele ca pe tine însuți”.

Se presupunea că fiecare dintre ei era câte un „obiect diferit” despărțit unul de celălalt prin egoism. Era posibil să se construiască un pod între ei? Este o misiune foarte grea.  Ea poate fi îndeplinită numai cu ajutorul calității „Avraam”, Hesed (milă/dăruire), atunci când, în ciuda egourilor noastre, încercăm totuși să ne corectăm pentru a obține o fază în care aproapele nostru ne este atât de important și de prețios pe cât ne suntem noi nouă. În acest fel este implementat în viață principiul iubirii aproapelui ca pe tine însuți.

Avraam și-a adunat susținătorii și i-a condus afară din Babilon, în țara Canaan. Azi este aproape imposibil de imaginat cum au putut să reziste la o astfel de traversare istovitoare prin deșert. Dar ea nu a fost o traversare fizică ci a însemnat că el și-a ridicat oamenii de la dorința egoistă numită „Babilon” la nivelul numit „țara Canaan”, azi pământul lui Israel.

Cu alte cuvinte, a fost o trecere interioară prin care oamenii au avansat treptat de la dorințale și calitățile lor anterioare, mai departe de Babilon și mai aproape de țara Canaan. Mergând mai departe, ei s-au înălțat.

Din KabTv „Secretele Cărții Eterne” 31/12/2014

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Intrebare: De ce lumea a urat intotdeauna evreii?

Raspuns: Pentru ca acest grup de oameni care a parasit Babilonul si a inceput sa se uneasca, a inteles si a fost de acord ca prin conexiune si unitate, ne reeducam pe noi insine si devenim ca natura, o natura care exista conform unei singure legi, legea conexiunii generale reciproce.

Conform Intelepciunii Cabala, corecta, buna apropiere reciproca intre oameni, deasupra tuturor diviziunilor si contradictiilor care ne separa, ii va determina sa se asemene cu legea generala a naturii, conexiunea reciproca. Aceasta conexiune reciproca este descoperita acum mai mult si mai mult, in lume si in societatea umana. Prin aparitia ei inlauntrul nostru, trezeste o perceptie complet diferita a lumii. Noi iesim la un nivel, care este in afara timpului, miscarii si spatiului, la alte straturi de atingere a naturii, care sunt mult mai adanci decat cele pe care le simtim cu cele cinci simturi fizice ale noastre.

Pentru prima data in viata, libertatea de alegere ne-a fost data in mainile noastre. Asta pentru ca toate cele 7 miliarde de oameni actioneaza conform unui program intrinsec. Dar, cand noi incepem sa studiem Intelepciunea Cabala, libertatea de alegere apare in noi, si noi incepem sa simtim ce este. Unicitatea Intelepciunii Cabala consta in schimbarea omului, oferandu-i un simt in plus, care il ajuta sa simta in ce fel de lume se afla cu adevarat. El incepe sa simta nu doar lumea si spatiul nostru mic, ci si urmatoarea dimensiune. Intelepciunea Cabala ridica pe om deasupra naturii lui egoiste.

Din Conferinta de presa, 11/03/15

Filed under: Antisemitism, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Când Abraham şi-a adunat grupul, el a spus babilonienilor: „Oricine este pentru Dumnezeu, (lasă-l să vina) la mine!”. Acesta era de fapt mesajul lui. El nu a căutat pe cei care pur şi simplu nu erau fericiţi cu lumea asta, ci pe oamenii care au înţeles şi au simţit că cel mai important lucru era înălţarea spirituală – ridicarea deasupra egoismului şi căutarea forţei superioare. Mesajul lui Abraham a fost pentru cei care au vrut să descopere Creatorul.

Cam vreo 5000 de oameni au răspuns apelului sau. Îi atrăgea ideea lui, scopul lui, şi mijlocul de atingere a scopului era unirea.

Abraham a atras bărbaţii de partea lui, iar Sara pe femei şi, împreună, au muncit pentru a face prozeliţi. Cu alte cuvinte, studenţii lor au fost îndrumaţi cum să muncească pentru a dărui şi să lucreze împreună la conexiunea dintre ei, pentru că, fără conexiune, ei nu ar fi primit Lumina Superioară. Acest grup a ajuns în final casa lui Abraham, o familie cu care a părăsit Babilonul şi a ajuns în Canaan.

Multe lucruri s-au întâmplat de-a lungul acestui drum spiritual. Grupul s-a format, iar structură lui s-a clarificat. O parte din dorinţe nu mai erau folosite şi au murit, iar alte dorinţe s-au născut şi s-au dezvoltat. Astfel, au avansat până în perioadă lui Iacob, linia de mijloc, când au apărut probleme a unei noi calităţi.

Copiii lui Israel trebuiau să descopere lipsă Egiptului, care se dezvăluie în linia de mijloc a lui Iacob. Unul din băieţii lui, Iosef, a început să simtă starea de măreţie (Gadlut) în interiorul lui, şi era contracarat de fraţii lui. Nu se mai putea înţelege cu ei, şi nu mai putea locui cu ei, pentru că el simţea că Aviut (îngroşarea) nivelurilor mai adânci ale dorinţei, lipsea aici, iar fără ea nu putea ajunge la împlinirea sa. Fraţii lui nu l-au înţeles, şi el a avut nevoie atunci de Faraon. Iosef este rezultatul lui Abraham, care l-a întrebat pe Creator: „O, Doamne Dumnezeule, cum o să ştiu că o voi moşteni?”. Era de fapt Iosef, cel care se putea conecta la această mare dorinţă de a primi şi să o ataşeze Israelului, în starea de măreţie, şi tânjind la Yashar El (Direct către Dumnezeu).

Apoi, ei au avut nevoie de Tora, metoda care permite tuturor să înţeleagă clar şi să simtă faraonul dinăuntrul lor, că să continue această muncă pentru a dărui, aşa încât ei să atragă în mod conştient asupra lor, Lumina care îi reformează. Acestea sunt faze noi ale muncii spirituale, care sunt mai intense, dar stilul rămâne acelaşi: conexiune, atragerea Luminii care reformează, iar apoi conexiunea şi atragerea Luminii încă o data, şi tot aşa iar şi iar. În acest fel avansam.

 Din partea a patra a lecţiei zilnice de Cabala, 7/10/13, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Pentru a ajunge în starea de „Pesah”, trebuie să obținem un astfel de nivel de dezvoltare, la care nu putem să lucrăm cu egoul, trebuie să ne ridicăm peste el.

Izbucnirea egoului a avut loc prima oară în Babilon. Împotriva acestei erupții care a avut loc când populația nu era în număr foarte mare, un preot din Babilon, Avraam, a descoperit sistemul ridicării deasupra egoismului.

Câteva mii de oameni au acceptat această metodă și au mers împreună cu el în țara Canaan, actualul Israel. Avraam i-a învățat pe adepții săi ce înseamnă să-i iubești pe ceilalți, să te ridici peste ego, să treci constant peste egoul tău – Pesah (de la cuvântul a trece – pasah).

Egoul nostru crește constant și noi creștem peste el acoperindu-l prin legea „iubirea acoperă toate defectele”. Defectele rămân dar, mai mare decât ele – peste ura imensă – apare între noi marea iubire.

Noi nu ne ascundem ura, nu ne e rușine de ea, fiindcă înțelegem că ea vine din natura noastră umană, iar misiunea noastră este să identificăm în natură următoarea forță pozitivă care ne va da oportunitatea de a acoperi ura cu iubire.

Atunci vom fi într-o stare permanentă de urcare spirituală. Totuși, ura va determina gradul de înălțime al iubirii cu care o vom acoperi.

Rezultă că putem crește constant adică, fiecare tranziție de la stare la stare va deveni Pesah, sărbătoarea care este mereu cu tine.

Din KabTv „Conversații despre Pesah” din 18/03/2015

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Ca un mănunchi de trestii,  Unitatea şi Garanţia reciprocă – necesitatea zilei de azi, dr. Michael Laitman

CAPITOLUL 9

Vorbind la plural

Realizarea coeziunii sociale prin mediul social

COEZIUNE LA SCARĂ GLOBALĂ

Să ne întoarcem, pentru o clipă, la strămoşul nostru monoteist, la Abraham care, după expulzarea din Babilon, a format o societate izolată care se mişca sub forma unui grup şi funcţiona pe baza garanţiei reciproce. El a creat un mediu social care sprijinea crearea de legături, unitatea şi coeziunea şi ataşa toate aceste elemente la dobândirea calităţii de dăruire, Creatorul. Aceasta este şi sarcina noastră de astăzi, dar la scară globală.

Deoarece am devenit conştienţi de faptul că suntem într-adevăr, un superorganism, trebuie să fucnţionăm ca atare – în reciprocitate şi responsabilitate mutuală unii faţă de ceilalţi. Dar, pentru că nu putem învăţa întreaga lume cum să funcţioneze în această manieră, trebuie să dăm un exemplu lumii, iar ea va face restul în virtutea capacităţii noastre de a empatiza, sau aşa cum s-a exprimat Dr. Herrero, prin ”imitaţie şi influenţă”. În fond, atunci când oamenii dau peste o idee bună, ei o adoptă în mod natural.

Cu alte cuvinte, dacă oamenii vor vedea că evreii au ceva care ar putea merge şi la ei, că evreii doresc să împărtăşească şi cu alţii acest ceva, nu numai că ne vor sprijini, dar ni se vor alătura. Acesta este şi modul în care Abraham a adunat din ce în ce mai mulţi oameni în jurul său, atunci când a călătorit din Babilon în Canaan, pe măsură ce ”mii şi zeci de mii s-au adunat în jurul lui şi au constituit poporul ”casei lui Abraham””.²³⁹

Filed under: Antisemitism - Niciun comentariu→

Întrebare: Aş vrea foarte mult să văd realizarea acestei unităţi a oamenilor pe care o descri. Dar văd că suntem încă foarte departe de o asemenea unitate. Peste tot apar lupte pe toate nivelurile: în casă, la muncă, în guvern.

Pe de altă parte, spui că datoria mea este să corectez lumea şi să aduc pe toată lumea la unitate, ca şi cum întreaga lume se află pe umerii mei. Cum pot lucra cu întreaga lume?

Răspuns: Încearcă să îţi imaginez că poţi corecta lumea. Această lume ne este dată pentru aceaşi muncă pe care a făcut-o Avraam în Babilonul vechi.

El a început să unească oamenii explicându-le regula generală, „Şi îţi vei iubi aproapele ca pe tine însuţi”. Este imposibil să trăieşti în contradicţie şi în opoziţie cu această lege; altfel, atragem asupra noastră probleme şi dezastre.

O parte dintre oameni l-au auzit pe Avraam şi au părăsit Babilonul împreună cu el. Ei au format poporul lui Israel, care a trăit mulţi ani conform cu acest principiu. Nu înţelegem unicitatea poporului evreu, dar această unicitate a fost menţinută până astăzi numai pentru că aceşti oameni au trăit conform cu principiul dăruirii şi iubirii, al unităţii.

Din acest motiv este unic poporul evreu şi toţi sunt de acord cu asta. Astăzi, nu mai trăim după aceste prinicpii şi, în ciuda acestui lucru, un anumit tip de particulă a rămas în noi şi este primită de undeva, ca o amintire. Şi prin această unicitate a poporului Israel, primim încă beneficiu din această unitate veche.

Nu există alegere; astăzi ne apropiem din nou de aceaşi situaţie. Este posibil să aranjăm întreaga lume şi pe noi înşine numai dacă ajungem să ne asemănăm şi să fim în echivalenţă cu natura. Iar natura este integrală şi conectată în întregime, toate elementele ei se completează unele pe altele.

Ştiinţa modernă descoperă această integralitate şi conexiune reciprocă, iar noi trebuie să începem să ne apropiem de ea. Pentru asta, trebuie să ne ridicăm deasupra egoului nostru, către unitatea generală. Sperăm la succes, repde şi curând.

Din programul radio Israe 103FM, 2/8/15

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Unitatea şi Garanţia reciprocă, necesitatea zilei de azi – dr. Michael Laitman

CAPITOLUL 5

MEDICII LUMII

Imaginaţi-vă că aţi descoperit o serie de exerciţii care vindecă şi împiedică revenirea cancerului. Imaginaţi-vă că aţi anunţat lumea întreagă, aşa cum a procedat şi Abraham în Babilon, dar aţi fost respins, pentru că exerciţiile sunt monotone şi obositoare, în plus, nimeni nu se simte încă, rău.

Acum imaginaţi-vă că, ani de zile mai târziu, miliarde de oameni din întreaga lume, sunt bolnavi de cancer. Ei îşi amintesc cu greutate, că aţi fi spus că aveţi un leac şi, cu disperare, te imploră să le salvezi vieţile. Dar voi aţi uitat totul. Ştiţi că există leacul, că mulţi oameni au spus despre el că este un remediu extrem de puternic (Segula), dar, voi fiind puternici şi sănătoşi, nu vedeţi nici un motiv pentru care ar trebui să reînvăţaţi acele exerciţii, cu atât mai puţin să-i instruiţi pe ceilalţi oameni. Va puteţi imagina ce sentimente ar avea lumea faţă de voi, ce ar gândi oamenii şi ce ar face ei?

Aceasta este exact situaţia evreilor faţă de restul lumii. Lumea începe să sufere şi oamenii caută o cale de ieşire din chinul lor. Ei ştiu că noi suntem poporul ales, cei meniţi a aduce salvarea. Poate că oamenii nu ştiu că salvarea presupune schimbarea naturii lor, într-una care dăruieşte, dar ei ştiu că salvarea este dezirabilă.

Versurile următoare, din Noul Testament, ”Tu te închini la ceva ce nu cunoşti; noi ne închinăm la ceea ce ştim, căci salvarea vine de la evrei”¹⁴¹ şi ”Care este avantajul unui evreu? … Măreţ, în toate privinţele. În primul rând, lor li s-au încredinţat oracolele Domnului”¹⁴², sunt doar două dintre nenumăratele menţiuni ale rolului unic al evreilor, aşa cum a fost el descris în scrierile creştine. Când nu ne îndeplinim misiunea, ne atragem, în mod nechibzuit, asupra noastră, furia şi ura, care se traduc în ceea ce numim astăzi, anti-semitism.

Faptul că suntem diferiţi şi unici este documentat în istorie, în paginile scripturilor noastre, a celor creştine şi islamice, precum şi în scrierile miilor de învăţaţi şi oameni de stat. Mai jos redăm câteva dintre nenumăratele fragmente, aparţinând unor personalităţi bine-cunoscute, care exprimă opiniile acestora asupra unicităţii evreilor:

Winston Churchill, primul ministru englez din timpul celui de-al doilea război mondial: ”Unora le plac evreii, altora nu. Dar nici un om cu judecată nu poate nega faptul că ei constituie, dincolo de orice îndoială, rasa cea mai remarcabilă şi mai formidabilă, care a apărut vreodată în lume.”¹⁴³

Lyman Abbott, autor, editor şi teolog congregaţionist american: ”Când uneori, propriile nostre prejudecati izbucnesc împotriva poporului evreu, să nu uităm că tot ceea ce avem şi tot ceea ce suntem, sub Dumnezeu, datorăm Iudaismului.”¹⁴⁴

Huston Smith, profesor de studii religioase în SUA, autorul lucrării Religiile lumii, care s-a vândut în mai mult de două milioane de copii: ”Există un punct remarcabil, prezent de-a lungul întregii istorii evreieşti. Civilizaţia vestică s-a născut în Orientul Mijlociu şi evreii s-au aflat la răscrucea faptelor. În zilele de aur ale Romei, evreii erau aproape de centrul imperiului. Când puterea s-a schimbat, trecând spre est, centrul evreimii se găsea în Babilon; când ea a trecut în Spania, acolo se găseau şi evreii. Când, în Evul Mediu, centrul civilizaţiei s-a mutat în Europa Centrală, evreii aşteptau deja în Germania şi Polonia. Ridicarea Statelor Unite ale Americii la rangul de lider mondial i-a găsit pe evrei concentraţi acolo. Şi acum astăzi, când pendulul pare a se întoarce în Lumea Veche şi Estul se ridică din nou în importanţă, acolo se află, iată, evreii din Israel…”¹⁴⁵

Lev Tolstoi, romancierul rus, autorul Annei Karenina: ”Ce este evreul?… Ce fel de creatură unică este acesta, de toţi conducătorii naţiunilor lumii l-au făcut de ocară şi zdrobit şi alungat şi distrus, persecutat, ars şi înecat şi care, în ciuda furiei şi mâniei acestora, continuă să trăiască şi să înflorească. Ce este acest evreu, pe care nu au reuşit niciodată să-l ispitească, cu toate ispitele lumii, ai cărui opresori şi prigonitori fac doar aluzie că îşi neagă (şi reneagă)  religia, abandonându-şi credinţa străbunilor săi?!

”Evreul este simbolul eternităţii…. El este singurul care a păstrat atâta timp, mesajul profetic şi l-a transmis întregii omeniri. Un asemenea popor, niciodată nu va putea dispărea. evreul este etern. El este întruparea eternităţii.”¹⁴⁶

Într-adevăr, noi suntem simbolul eternităţii, aşa cum a spus Tolstoi, deoarece calitatea de a fi binevoitor a Creatorului, se află în ”genele noastre spirituale”. În pofida acestui fapt, nu vom fi lăsaţi în pace până când, aşa ca în exemplul cu cancerul şi exerciţiul tămăduitor, nu ne vom eleva, în mod conştient, la nivelul spiritual şi vom ridica întreaga umanitate, imediat după aceea.

Aşa cum am afirmat şi am demonstrat mai sus, acum este timpul pentru corecţia generală. Într-o asemenea perioadă, evenimentele devin inclusive, globale. La fel s-au întîmplat lucrurile în primul război mondial şi, la o scară mai largă, în cel de-al doilea război mondial, ale cărui atrocităţi sunt impregnate în memoria noastră colectivă, pentru a ne aduce aminte cine suntem şi ce ne este menit să realizăm.

Pentru a evita apariţia unor cataclisme viitoare, este necesar să privim mai îndeaproape declaraţiile şi sugestiile apărute anterior, dar şi în urma Holocaustului. Următorul capitol va prezenta aceste declaraţii şi va arăta legătura dintre ele şi vieţile noastre, de astăzi. După ce vom afla ceea ce s-a spus, vom fi capabili să apreciem de ce anume avem nevoie, pentru a ne ajuta pe noi şi pentru a ajuta întreaga lume.

141 – Noul Testament, Ion 4:22

142 – Noul Testament, Romanii 3:1-2

143 – Martin Gilbert, Biserica și evreii (UK, Simon & Schuster, 2007), 38.

144 – O carte a gândurilor evreilor, ed. J. H. Hertz (Oxford University Press, 1920), 131

145 – Professor Huston Smith, Religiile omului (New York: HarperCollins, 1989).

146 – Leo Tolstoy, “Ce este evreul?” adresată în Rezouluția Finală, p 189, printată în Jewish World periodical, 1908.

Filed under: Antisemitism - Niciun comentariu→

Unitatea şi Garanţia reciprocă, necesitatea zilei de azi – dr. Michael Laitman

CAPITOLUL 4

ADAM – PRIMUL OM, SUFLETUL COLECTIV

MOŞTENIREA EVREILOR

Evreii care au rămas în Babilon, după ruina Primului Templu, au dispărut fără nici o altă urmă, în afară de conceptele încredinţate gazdelor lor. Mai târziu, după ruinarea celui de-al doilea Templu, întregul popor evreiesc a fost exilat, ducând la răspândirea în lume a două principii, care au devenit baza celor trei religii predominante, numite pe bună dreptate , ”abrahamice”: ”Iubeşte-ţi vecinul ca pe tine însuţi” şi ”monoteism”, adică existenţa unui singur Dumnezeu, a unei singure forţe care guvernează lumea. Înţelese corect, aceste noţiuni hotărăsc succesul corecţiei umanităţii, cea dintâi descrie calea prin care vom primi corecţia – prin dragostea pentru ceilalţi şi nu pentru rudele nosatre, ci pentru nişte străini, vecinii noştri; pe când cea de-a doua defineşte esenţa aceea ce vom dobândi de îndată ce vom fi corectaţi – forţa unică a realităţii.

În acest sens, prof. T.R. Glover, de la Universitatea Cambridge, a scris în Lumea antică, ”Este extraordinar faptul că religiile vii din lume sunt toate, construite pe idei religioase provenite de la evrei.”¹⁰⁸ Herman Rauschning, membru al Revoluţionarilor Conservatori Germani, care s-a alăturat pentru a perioadă scurtă de timp, naziştilor, pentru ca apoi să se despartă de aceştia, a scris şi el în Bestia din abis: ”Cu toate acestea, iudaismul … este o componentă inalienabilă a civilizaţiei creştine vestice, ”chemarea eternă la Sinai” împotriva căreia umanitatea se răzvrăteşte, mereu şi mereu.”¹⁰⁹

Exilul poporului evreu din Țara Israelului a fost un proces lung, prin care evreii, dar şi valorile evreieşti, au fost absorbite treptat de către naţiunile gazdă. Iosef Ben Matitiahu, cunoscut mai ales sub numele de Josephus Flavius, istoricul romano-evreu, descrie expulzarea evreilor de către romani, la începutul exilului. În Războiul evreilor, Flavius scrie, ”Şi el îşi aduce aminte cum cea de-a douăsprezecea legiune, sub generalul lor Cestius, i-a alungat cu forţa pe evrei din toată Siria, căci ei se găseau mai înainte la Rafanea şi i-a trimis într-un loc numit Meletine, lângă Eufrat, care se află la graniţa Armeniei şi Capadociei.”¹¹⁰

În capitolul 3, Flavius dezvoltă subiectul, ”Căci, deşi naţiunea evreiască este extrem de dispersată pe tot teritoriul locuibil al pământului, printre locuitorii săi, ea este amestecată mai ales în Siria, din cauza vecinătăţii cu aceasta, fiind mai numeroasă în Antiohia, datorită mărimii acestui oraş şi a regilor săi, de după Antiochus,   care le-au acordat dreptul de a locui în cea mai deplină linişte.”¹¹¹

Astăzi, conform relatării lui Iacov Leschzinsky din Dispersarea evreiască, evreii s-au împrăştiat, cu o viteză surprinzătoare în întreaga lume. ”Atunci când analizăm diaspora evreiască de pe întregul glob şi din întreaga lume civilizată”, scrie acesta, ”suntem surprinşi să constatăm că această naţiune, aproape cea mai veche de pe pământ, este de fapt cea mai tânără, în ceea ce priveşte pământul pe care îl are sub picioare şi cerul de deasupra capetelor lor. Din cauza nesfârşitelor persecuţii şi a expulzărilor forţate, majoritatea evreilor sunt doar nou-veniţi în ţările lor de reşedinţă. Nouăzeci la sută dintre evrei trăiesc în casele lor de maximum cincizeci sau şaizeci de ani! Ei sunt dispersaţi în mai mult de 100 de ţări, de pe toate continentele.”¹¹²

Interesant, amestecarea lor cu celelalte naţiuni este exact ceea ce trebuie pentru a completa corecţiile lui Moise. Deşi este adevărat că, atâta timp cât Israel a fost separat de celelalte naţiuni, toate aceste principii din centrul iudaismului s-au păstrat neîntinate, totuşi, este adevărat şi faptul că evreii au avut foarte mult de câştigat din exilul printre naţiuni. Din acest motiv ne spune Cartea Psalmilor (106:35) că evreii au fost exilaţi pentru ”A se amesteca cu naţiunile şi a învăţa din acţiunile lor.”

108 – Terrot Reavely (T.R.) Glover, The Ancient World (US: Penguin Books, 1944), 184-191.

109 – Herman Rauschning, The Beast From the Abyss (UK: W. Heinemann, 1941), 155-56.

110 – Josephus Flavius, The Wars of the Jews, Chapter 1, translated by William Whiston in The Works of Flavius Josephus (UK: Armstrong and Plaskitt AND Plaskitt & Co., 1835), 564

111- William Whiston, The Works of Flavius Josephus, 565.

112 – Yaakov (Jacob) Leschzinsky, The Jewish Dispersion (Israel, World Zionist Organization, 1961), 9.

Filed under: Antisemitism - Niciun comentariu→

Unitatea şi Garanţia reciprocă, necesitatea zilei de azi – dr. Michael Laitman

CAPITOLUL 4

O naţiune cu o misiune

AMESTECARE ŞI INTEGRARE

Ne întrebăm totuşi, cum va curge corecţia către naţiuni? Dacă naţiunea Israelului se auto-corectează, cum va afecta această realizare, celelalte naţiuni?

Atunci când Abraham a descoperit întâia dată pe Creator, el L-a descris oricui era dispus să-l asculte şi aceia care i s-au alăturat au devenit primii oameni corectaţi. Ulterior aceşti oameni au plecat în Egipt iar în final, au părăsit Egiptul, într-un număr mult mai mare, ca o adevărată naţiune. Acea naţiune a primit Legea Corecţiei, numită Tora, corectându-se singură. Naţiunea evreiască a căpătat nivelul cel mai înalt de conectare cu Creatorul în timpul Primului Templu, după cum am demonstrat în capitolul anterior. Din acel moment, naţiunea a început să decadă, până când poporul a fost exilat în Babilon. La întoarcerea în Țara Israelului, cea mai mare parte a naţiunii evreieşti a ales să rămână în diaspora şi să fie asimilaţi.

Iată cum a început transmiterea mesajului! Când oamenii care au fost corectaţi cândva – care se ridicaseră mai presus de interesul propriu şi-L descoperiseră pe Creator – s-au amestecat cu aceia care nu nutriseră niciodată asemenea gânduri, aceste nobile idei au început să împrăştie în societatea gazdă, stârnind tot mai multe gânduri umane în minţile oamenilor. Cu toate că acestea nu erau gânduri corectate, provenind de la minţile care depăşiseră egoismul, noţiunile de universalitate şi umanism au început să se statornicească în minţile oamenilor.

Într-adevăr, în timpul Renaşterii, câţiva învăţaţi renumiţi au afirmat că grecii adoptaseră în vechime, cel puţin câteva dintre conceptele lor, de la evrei, în acest caz, tocmai din Cabala.De exemplu, Johannes Reuchlin (1455-1522), consilier al Cancelarului, a scris în De Arte Cabbalistica (Despre Arta Cabalei): ”Cu toate acestea, superioritatea lui (Pitagora) nu s-a datorat grecilor, ci tot evreilor. …El însuşi a fost primul care a transformat numele Cabala, necunoscut grecilor, în numele grec, filozofia.”¹⁰²

În 1918, pastorul francez Charles Wagner, a fost citat că ar fi scris, ”Nici unul dintre numele strălucitoare ale istoriei – Egipt, Atena, Roma – nu se poate compara, în eternă grandoare, cu Ierusalimul. Căci Israelul este acela care a dat umanităţii conceptul de sfinţenie. Doar Israelul a cunoscut setea pentru justiţie socială, precum şi acea sfinţenie interioară care este sursa justiţiei.”¹⁰³

Mai recent, istoricul creştin Paul Johnson, a scris în O istorie a evreilor: ”Impactul evreilor asupra umanităţii a fost unul proteic. În antichitate, ei erau marii inovatori ai religiei şi moralei. În Evul Mediu, ei erau încă un popor avansat, care transmitea, cu zgârcenie, cunoaştere şi tehnologie. Treptat, ei au cedat poziţia fruntaşă şi au rămas în urmă; în jurul perioadei de sfârşit a secolului al optsprezecelea, au ajuns să fie consideraţi ariergarda obscurantistă şi murdară, în marşul umanităţii civilizate. Dar apoi a venit un al doilea val, uluitor de creativitate. Evadând din ghetouri, ei au transformat încă o dată, gândirea umană, de această dată în sfera seculară. O mare parte din mobilierul mental al lumii moderne este de fabricaţie  evreiască.”¹⁰⁴

În Darul evreilor: Cum un trib de nomazi din deşert, a schimbat modul în care fiecare dintre noi simte şi gândeşte, autorul Thomas Cahill, fost director pentru publicaţii religioase la Doubleday, descrie şi el contribuţia adusă lumii, de către evrei, care a început, în opinia sa, în timpul exilului din Babilon. ”Evreii au început totul”, scrie el, ”şi prin aceasta înţeleg atât de multe lucruri pe care le iubim, valorile de bază care ne definesc pe toţi, evrei şi ne-evrei, credincioşi şi atei. Fără evrei, am vedea lumea prin alţi ochi, am auzi cu alte urechi, chiar am simţi cu alte simţuri… Am gândi cu o minte diferită, am interpreta diferit toate experienţele noastre, am trage concluzii diferite din lucrurile care ni se întâmplă. Şi am da un alt curs vieţilor noastre.”¹⁰⁵

Interesant, dar şi unii lideri evrei renumiţi au scris despre răspândirea (şi alterarea) înţelepciunii evreieşti, după ruinarea celui dintâi Templu. Rabi Şmuel Bernstein din Sochatchov, de exemplu, a scris, ”Grecii deţineau înţelepciunea filozofiei, care îşi avea originea în scrierile regelui Solomon, ajunse în posesia lor după ruina Primului Templu. Acestea au fost însă, denaturate de aceştia, prin omisiuni, adăugări şi înlocuiri, până într-acolo încât au amestecat în ele viziuni false. Deşi înţelepciunea în sine este bună, în ea s-au amestecat şi părţi rele.”¹⁰⁶

Baal HaSulam a scris şi el în ”Înţelepciunea Cabalei şi Filozofia”: ”Înţelepţii Cabalei au cercetat teologia filozofică şi s-au plâns că aceştia au furat învelişul exterior al învăţăturii lor, pe care Platon şi predecesorii săi greci, şi-au însuşit-o în timp ce studiau cu discipolii profeţilor, în Israel. Ei au furat elementele de bază din înţelepciunea Israelului şi poartă o mantie, care nu le aparţine.”¹⁰⁷

102 – Johannes Reuchlin, De Arte Cabbalistica (Hagenau, Germany: Tomas Anshelm, March, 1517), 126.

103 – Source: A Book of Jewish Thoughts, ed. J. H. Hertz (London: Oxford University Press, 1920), 134.

104- Paul Johnson, (Istoric creștin), O istorie a evreilor (New York: First Perennial Library, 1988), 585-6.

105 – Thomas Cahill, Darul everilor: Cum un trib de nomazi din deșert au schimbat felul în care toată lumea crede și simte  (New York: Nan A. Talese/Anchor Books (imprimată la Doubleday), 1998), 3.

106 – Rabbi Shmuel Bornstein, Shem MiShmuel [Numele lui Samuel], Miketz [La sfârșit], TARPA (1921).

107- Rav Yehuda Leib HaLevi Ashlag (Baal HaSulam), Scrierile lui Baal HaSulam, “Înțelepciunea Cabala și filozofia” (Ashlag Research Institute: Israel, 2009), 38.

Filed under: Antisemitism - Niciun comentariu→