Intrebare : Care este cel mai mare dusman al unei persoane in munca spirituala?

Raspuns : Cel mai rau dusman este persoana insasi, calitatile ei, care sunt opuse Creatorului! Ele ne sunt dezvaluite treptat, pe masura in care noi ne putem opune lor. In caz contrar am fi paralizati si incapabili sa facem o singura actiune interioara sau exterioara. Prin urmare, taina ne este dezvaluita treptat, aratandu-ne ca noi nu existam in realitate ca ceva individual!

O mica parte din adevar mi se dezvaluie, numai in masura in care sunt capabil sa-L cuprind pe Creator. In ceea ce priveste toate celelalte ganduri, dorinte si calitati nu am demonstrat cat de mult sunt controlat de sus. Este insuflat in mine ca eu, aparent, hotarasc totul pe cont propriu. Cu alte cuvinte, numai treptat imi este dezvaluit ca eu de fapt nu exist- sunt doar o marioneta trasa de fire.

Cu toate acestea, in masura in care sunt capabil sa ma anulez pe mine in fata mediului meu si a Creatorului si sa-mi folosesc libera alegere am independenta asigurata. O oportunitate imi este dezvaluita pentru a ma construi folosind din ce in ce mai multe din partile minore ale personalitatii mele independente pana cand ma ridic la intreaga mea maretie. Asta inseamna ca eu am sa exist in adeziune cu Creatorul – in dorinta opusa, dar in acelasi scop.

Rezulta ca noi nu am iesit niciodata de sub autoritatea Fortei Superioare, dar, progresiv, ascunderea se diminueaza in functie de dorinta noastra de a adera la Creator. Este ca si cum o perdea se da la o parte din fata mea. La inceput sunt intr-un intuneric de smoala in care cred ca exist si ca sunt independent. In masura in care sunt capabil sa accept faptul ca sunt neajutorat, sa indur aceasta lovitura interioara, aceasta rusine si sa aderez la Creator, cortina va fi ridicata din ce in ce mai mult pentru mine si tainuirea va disparea.

Totul depinde de senzatiile mele. Starea insasi nu se schimba – numai perceptia mea se schimba.

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Zohar, Capitolul Ve’Eleh Toldot Itzak (Iata Generatiile lui Isac), Paragraful 172: Deoarece Iacob avea credinta in Creator si tot ceea ce facea era in numele Sau, dusmanii au facut pace cu el. Iar Sam’el, adica autoritatea si puterea lui Esau au facut pace cu Iacob. Si pentru ca au facut pace cu Iacob, el i-a multumit pentru binecuvantari si a facut si Esau pace cu el.

Insa cata vreme Esau nu s-a impacat cu acela care ii era desemnat, si care este Samuel, Esau nu s-a impacat cu el insusi. Acesta este pentru ca in toate cazurile, forta de jos depinde de forta de sus.  Si atata timp cat ofensatorul de sus nu este slabit, si anume vornicii pusi deasupra lor, este imposibil a se slabi ofensatorul de jos, in aceasta lume.

Ii este interzis omului sa creada ca exista forte care opereaza impotriva sa, forte care sa reziste operei Creatorului si care sa se opuna ca omul sa reuseasca sa atinga scopul creatiei. Nu exista asa ceva. Toate fortele, atat cele din linia dreapta cat si cele din stanga trag impreuna pentru acelasi scop. Credem ca raul vine ca sa ne distruga si ca sa ne abata de la cale, insa nu este adevarat. Raul exista pentru a ne arata care ne sunt greselile, sa ne putem astfel da seama cand facem lucruri care sunt contrare scopului nostru. Misiunea ambilor ingeri, cel rau si cel bun, este de a insoti individul pe calea spre scopul creatiei.

Filed under: Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

Este necesar sa intelegem ca doua forte opuse, stanga si dreapta, sunt forte ale naturii. Totul vine de la Creator, este impartit in doua si ne controleaza.

Pana nu incerci sa devii similar cu El in linia de mijloc, pentru a construi imaginea Lui in tine, nu vei avea o stare buna. Prin urmare, trebuie sa incerci in mod constant sa devii similar cu Creatorul, in funtie de nivelul tau si de toate dorintele si calitatile care ti-au fost dezvaluite. Tu trebuie sa construiesti o linie de mijloc din tot ceea ce ai primit de la El, din aceste doua “haturi”, doua linii, doi “ingeri”. Atunci vei fi sigur ca ai realizat cu adevarat cea mai buna stare posibila pentru tine, pentru El, pentru voi doi.

In caz contrar nu te poti salva de la nicio nenorocire. Daca nu te pregatesti pe tine insuti din timp pentru linia din mijloc, in treapta urmatoare te asteapta pedepse. Cu toate acestea, in esenta, acestea nu sunt pedepse, ele sunt revelatii ale acelorasi calitati (Kelim) pe care nu le-ai corectat. Ti-a fost data o oportunitate si toate mijloacele sa corectezi aceste calitati si ele au fost revelate in tine, dar tu nu ai reusit sa faci asta. De aceea simti lipsa de corectie ca pe o suferinta.

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Ne punem de multe ori intrebarea: “De ce ma simt asa de rau? Nu am ranit pe nimeni, asa ca, prin ce gresesc?“ Ca si copiii mici, intrebam ce am facut gresit si de ce ne simtim atat de rau. In afara de asta, se pare ca starea se inrautateste, fara nici un motiv aparent. Noi ne consideram cetateni respectabili, care nu au comis nicio infractiune. Deci, ce se intampla? De ce vine acest rau catre noi?

Totul vine de Sus. Nu exista nimic in lumea noastra, care sa nu fie planificat de Sus, in functie de calculul sistemului comun. Zohar-ul explica faptul ca noile coruptii sunt revelate in noi, in fiecare moment. Daca le vom da atentie prin includerea in sistemul nostru comun, care este grupul si studiul (cel putin una pana la doua ore pe zi), atunci vom primi forta si sensibilitatea sa le corectam.

Ar fi imposibil pentru noi sa distingem aceste stari, mai inainte de a le recunoaste. Mai mult decat atat, daca nu recunoastem aceleasi coruptii (Reshimot – Gene informationale), precum si oportunitatile de a ne corecta pe noi insine si a avansa spiritual, atunci ele se transforma in rau in interiorul nostru. Aceasta este cauza tuturor bolilor, problemelor si a crizelor din viata noastra.

De la o generatie la alta, raul necorectat se acumuleaza treptat si, in generatia noastra a ajuns la o masura suficienta. Toate acestea se intampla, deoarece noi nu construim o dorinta, care este un Vas- KLI, in care Luminile (Ruhot-Spiritele) sa se imbrace in noi. In caz contrar, vom fi in masura sa dezvaluim sensul vietii si sa schimbam soarta noastra.

Fara un KLI, cadrul in care ar trebui sa se imbrace, aceste Lumini raman sub forma unui Spirit –Ruah, fara un corp, ceea ce inseamna ca actioneaza in detrimentul nostru. Deci, noi simtim altfel perceperea acestei Lumini decat ca in dorintele corectate.

Filed under: Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

Bine, rau sau indiferent – nu conteaza cum ne simtim atunci cand citim Cartea Zohar. Lucrul cel mai important este sa ne continuam efortul, indiferent de ce am putea sa simtim sau nu. Daca lasam cartea sa curga in noi, ca un ceai, ea isi va face treaba inauntrul nostru.

Ne inaltam deasupra impresiilor noastre egoiste nu fiind atenti la cum se simte dorinta noastra egoista. Fie ca suntem intr-o stare de frica sau de bucurie, fie ca ne simtim iritati sau confuzi, suntem deasupra ei. Cu alte cuvinte, un lucru nu depinde de celalalt, iar noi continuam sa lucram, in ciuda a ceea ce simtim.

Creatorul ne antreneaza intentionat prin egoismul si prin dorinta noastra de placere. Insa trebuie sa ne ridicam mereu deasupra acestei senzatii si sa continuam sa mergem, ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic.

Trebuie sa Ii spunem Creatorului: “Nu darurile tale sunt importante pentru mine; de Tine am eu nevoie! Nu ma zapaci cu toate celelalte senzatii!”. Numai genul acesta de insistenta va aduce rezultate.

Filed under: Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

Zohar, Capitolul “Ki Tisa”, Paragraful 16: “Toti cei care sunt maniati pe tine vor fi rusinati si dezonorati.” Creatorul e destinat sa faca lui Israel tot binele acela, pe care L-a spus prin profetii adevarului si pentru care Israel a suferit foarte mult in exil. Daca nu ar fi fost tot acest bine pe care il asteapta si il vad, care e scris in Torah, ei n-ar fi fost capabili sa tolereze si sa reziste exilului.

Asta inseamna ca o persoana capata o dorinta mai mare de corectare, numita “Isra-el” (direct la Creator), anticipand binele si abundenta care vor veni dupa aceea. Si, in plus, aceasta dorinta creste si mai mult atunci cand persoana capata o conexiune initiala cu acel bine.

In lumea noastra, persoana simte ca stie ca va primi o recompensa viitoare pentru suferinta sa. Dar in spiritualitate, lucrurile nu stau asa. Acolo, persoana nu primeste alinare psihologica gandindu-se ca raul se va transforma in bine. Cel care studiaza Kabbalah se raporteaza diferit la acest lucru. Atunci cand o persoana se afla pe calea adevarului, ea stie ca raul e acolo ca sa o ajute sa realizeze binele. Persoana vede ca, de fapt, raul este in ea insasi si ca trebuie sa il corecteze, in loc sa il indure, pur si simplu. Atunci, in loc sa simta raul, simte binele.

Persoana nu asteapta ca dupa o lovitura nenorocoasa sa vina una norocoasa, ci stie ca „lovitura nenorocoasa” pe care o experimenteaza este revelatia raului in sine, pe care trebuie sa il dezvaluie si apoi sa il corecteze. In acest mod, el realizeaza binele din interior. Nu e vorba de faptul ca suferinta se petrece intr-un loc, iar recompensa in altul, sau ca persoana face un efort aici si primeste o plata acolo. Mai degraba, facand corectarea, persoana transforma „inclinatia rea” in „inclinatia buna” – si aceasta e recompensa.

De aceea, persoana se bucura atunci cand “cele rele se dezvaluie” – pentru ca asta ii da ceva la care sa lucreze si pe care sa il corecteze. Multumita acestei lucrari atinge ea spiritualitatea, pe Creator, proprietatea daruirii. Si totusi, toate se petrec in acelasi loc: dorinta de a primi placere.

Filed under: Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

Cand incepem calea Kabbalah, treptat realizam ca perceptia noastra asupra realitatii este divizata intre o lume interioara si o lume exterioara, unde lumea exterioara sau externa ne pare straina. Prin urmare, nu o privim cu ochi buni, iubitori si nu o vedem ca minunata, indiferent de cum ar fi, asa cum o mama se uita la copilul ei, de exemplu.

In realitate, insa, este in beneficiul nostru ca am fost creati cu aceasta perceptie dubla, care ne permite sa tratam egoismul nostru ca pe ceva strain. In acest fel, putem  ajunge sa ne cunoastem greselile si coruptia, asociate cu egoismul nostru si, brusc recunoastem ca totul este in noi. Este intr-adevar o minune atunci cand ne dam seama ca toate relele pe care le vedem in afara noastra sunt de fapt ale noastre proprii, deoarece aceasta descoperire ne permite sa redirectionam obiectivul nostrum, de la incercarea de a corecta exteriorul, la dorinta de a ne corecta pe noi insine.

Aceasta perceptie duala provine de la opozitia initiala dintre punctul de creatie – care a aparut “din nimic” –  si Lumina. Aceasta opozitie forteaza perceptia noastra de a se imparti in doua parti – intern si extern. Cu alte cuvinte, ne vedem pe noi insine din exterior (ca si cum nu am fi noi), apoi absorbim tot, in interiorul nostru. Dar atunci cand recunoastem ca ura si raul percepute ca fiind in afara a noua insine, sunt , intr-adevar ale noastre proprii – noi conectam aceasta recunoastere la acea mica scanteie a sufletului nostru (punctul din inima), iar rezultatul este Kli-ul corectat.

Este similar cu fotografia in timpul developarii cand negativul se transforma in pozitiv. Nu mai e nevoie de nimic altceva decat de schimbarea perpectivei noastre si astfel vom incepe sa vedem totul prin ceea ce se numeste “Lumina Reflectata”.

Percepţia noastra este construita folosind sunete, arome, imagini vizuale, mirosuri, si toate cele oferite de senzorii nostri corporali. Mai mult decat atat, perceptia noastra, de asemenea, defineste nivelurile noastre de dorinta pentru hrana, sex, bani, putere, si cunoastere. Acestea sunt “impliniri exterioare”, pe care trebuie sa le dezvaluim in interiorul nostru. Prin urmare, acelasi principiu se poate aplica nu numai pentru Kelim-Vasele noastre, ci, de asemenea, pentru Lumina. Acum acest lucru este dificil de inteles, dar, cand incepem sa simtim spiritualitatea, putem simti lumea in acest mod si atunci totul devine clar.

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Zohar-ul, Capitolul “Shmini”, Paragraful 46: Si el a spus catre Aron: ‘Ia-ti un taur-vitel, ‘”, pentru a ispasi vitelul care a fost in pacat, dupa cum este scris: „… si el a facut-o intr-un vitel topit.”

Una dintre calitatile din interiorul unei persoane numita Moise urca un deal, in timp ce un altul, cu o calitate foarte exaltata numita Aron se angajeaza in cel mai mare pacat: inchinarea la un vitel de aur. Acesta este modul in care aceste doua extreme sunt puncte de lucru inauntrul unei persoane.

Un taur-vitel, si nu un taur-vaca. Bovina implica un bou, Gvura de Zeir Anpin, precum si o vaca, Malchut. Malchut contine trei chipuri: chip de leu, chip de  bou, si chip de vultur. Un taur-vitel implica boul inclus in Malchut.

Noi nu trebuie sa incercam sa ne amintim cuvintele acestui text – nu conteaza daca uitam totul in urmatoarele cateva secunde. Nu ar trebui sa va faceti griji despre asta. Singura noastra preocupare ar trebui sa fie incercarea de a simti cuvintele pe care le citim dupa cum le-am citit si asta e tot.

Noi nu ar trebui sa incercam sa ne amintim nimic. Cand ascultam o poveste obisnuita despre aceasta lume, nu trebuie sa ne amintim ce inseamna „o vaca” sau „un vitel” sau un „om”. Simplu, simtim aceste notiuni. Acelasi lucru se aplica la notiunile spirituale – avem nevoie doar ca toate acestea sa fie dezvaluite in noi, mai degraba decat memorarea lor mecanica.

Dimpotriva, daca ne amintim ceva, vom cadea in pericolul de a presupune ca am atins deja ceva, dar acest lucru este o minciuna. Ne vom simti multumiti de lucruri gresite.

Prin urmare, este mai bine sa nu ne amintim nimic din toate astea si sa lasam “fiecare zi sa fie un inceput”. Ar trebui sa parasim lectia, fara a ne aminti nimic, ca si cum nu am fi citit nimic. Cel mai important lucru este ca am aplicat pe noi insine si am asteptat o revelatie.

Filed under: Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

Intrebare: La ce ar trebui sa ne gandim, in timp ce citim Cartea Zohar, pentru a fi mai sensibili la ea?

Raspunsul meu: De fapt, eu nu am raspunsurile la nicio intrebare pe care o pui, pentru ca toate raspunsurile sunt date de Lumina care Reformeaza. Treaba mea e doar sa incerc sa te indrept catre aceasta Lumina.

Unii oameni ma intreaba despre senzatie si se gandesc: “De unde pot sa iau mai multe?”. Altii ma intreaba despre minte, “Cand ar trebui sa o folosesc sau sa nu o folosesc?”. Altii imi pun intrebari de genul, “Cand o sa incep sa vad si sa simt tot ce studiem? De ce ma simt intr-un fel acum, iar mai tarziu ma simt altfel?”. Raspunsul e ca eu nu am raspunsuri la aceste intrebari – si nici nu ar trebui sa le am. Un raspuns este o manifestare a Luminii in interiorul unei persoane; este starea corectata a persoanei, care se afla in partea opusa intrebarii – care e starea anterioara, necorectata a persoanei.

Persoana trebuie sa aiba o singura preocupare: “Sunt indreptat catre raza de Lumina care se numeste Lumina care Reformeaza, astfel incat aceasta sa straluceasca peste mine?”. Nu trebuie sa ne gandim la a ne umple senzatia si mintea cu raspunsuri la orice alte intrebari, decat unica intrebare despre Lumina care Reformeaza. In paranteza fie spus, de aceea radea Baal HaSulam de “kabalistii din Ierusalim” care stiau Cartea Zohar pe de rost, dar ii respingeau esenta interioara.

Singurul lucru pe care ar trebui sa-l stocam in memorie sunt conceptele de baza ale stiintei Kabbalah, pentru ca ele indreapta o persoana catre daruire, dandu-i interpretarea corecta, spirituala a cuvintelor. Ele elucideaza obiectivul si indreapta persoana catre acesta. Daca persoana studiaza corect, atunci va primi raspunsuri la toate intrebarile sale, atat in senzatie, cat si in minte. Va inainta si va intelege ce se intampla, iar in cele din urma va fi multumit de asta. Va vedea cum inainteaza in fiecare zi.

Acum studiem intensiv Cartea Zohar. Daca persoana incearca sa se pregateasca pentru lectie si sa participe serios la ea, atunci, intr-un timp foarte scurt, ea va trebui sa simta cum se intampla in interiorul sau schimbari calitative. Va deveni mai sensibila la conexiunea sa cu altii si va simti o schimbare in atitudinea sa fata de mediu, de studii, de calitatea daruirii si de Creator. Dar trebuie sa devina mai sensibila, pentru a discerne ce e util si ce nu e.

Toate astea au loc ca rezultat al studiului. Pe langa asta, nu e nimic la care sa lucram. De aceea, vorbesc intotdeauna despre intentie – ce anume vrem de la studiu si ce ar trebui sa ne dea studiul.

Filed under: Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

Intrebare: Orice film are un protagonist. Cine este protagonistul in filmul vietii?

Raspunsul meu: Orice persoana obisnuita care traieste acest film este protagonista. Totusi, nu se simte ca un actor si este convinsa ca viata sa este reala!

Din cauza asta viata este ca un vis. Cand avem in vis real, experimentam emotii puternice cum ar fi bucuria sau teama, si ne trezim sub influenta visului, fie ea buna sau rea. In acelasi fel ne vom trezi, eventual, la Gmar Tikkun (Sfarsitul Corectarii) si vom realiza ca viata a fost pur si simplu un film.

Acum, vom ajunge la aceasta realizare chiar mai repede, cand Zohar-ul ne ilumineaza starea actuala. Dar atat cat vom exista in acest film si ne vom simti ca parte a lui, nu ne vom putea deconecta de la el si ne vom vedea prin urmare din exterior.

Cand Lumina face o mica corectie in noi, si ne atasam o anumita parte dintr-o dorinta externa la o dorinta interna, vom incepe sa vedem acest vis pentru ceea ce este, si vom realiza iluzia in care am trait inaintea acestei descoperiri. In prezent, suntem inselati, nu numai cu privire la lumea inconjutaroare ci si fata de noi insine. Exista atat de multe straturi de falsitate in noi incat nu stim nimic despre noi insine.

Intr-un vis ne vedem pe noi insine ca eroi – calarind undeva pe un cal, ce zboara spre luna – dar nu este decat un film, si ne trezim in patul nostru. Totusi, odata ce ne atasam unui Kli extern – transformandu-l intr-unul intern, iubindu-ne prietenii ca pe noi insine – prin aceasta legatura vom descoperi Lumina Superioara. Asta se intampla atunci cand ne trezim din acest vis si incepem sa traim in Lumea adevarului.

Intr-adevar, dorintele pot fi unite daca descoperim altruismul in ele, pentru ca noi, prin urmare, ne atasam unei parti externe pe care o uram. Va incepe apoi sa ne pese mai mult de aceasta dorinta externa decat de noi insine si vom vrea sa daruim prietenilor nostri tot ce avem.

Corectam iluzia reprezentata de dorinta noastra egosita. Creatorul ne-a dat aceasta realitate impartita, doar pentru a putea sa ajungem la El. In realitate, toate Kelim-urile noastre se afla in exterior. Fiecare dintre noi trebuie doar sa-si schimbe atitidinea fata sa sine, si sa aduca in interior tot ce pare ca se afla in afara. In acest fel ne corectam toate Kelim-urile.

In interiorul lor, il vom simti pe Creator, Forta Superioara care actioneaza in interiorul nostru, intentia de a darui cu care trebuie sa ne unim intr-un intreg.

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→