Întrebare: Dacă nu există cuvinte în spiritualitate, cum își împărtășesc cabaliștii unii altora ceea ce dobândesc, și cum scriu cărți?

Răspuns: Cabaliștii folosesc ceea ce noi numim limbajul ramurilor. Lumea spirituală este rădăcina și de la ea percepem unele urme corporale cu simțurile noastre corporale care se numesc ramură.

Astfel, putem descrie fenomene spirituale chiar în limbajul nostru, folosind cuvintele acestei lumi, pentru că există un rezultat, o ramură în lumea corporală pentru tot ceea ce există în lumea spirituală.

Să presupunem că noi suntem doi cabaliști. Cum îți pot spune despre lumea spirituală dacă conștiința și dobândirea spirituale sunt personale? Simt o anumită imagine, o formă, o lume mare, o realitate infinită care mi se arată prin toate simțurile, în fiecare direcție, pe fiecare axă, și tu simți și tu ceva. Cum putem comunica și să împărtășim impresiile noastre?

Soluția este să fim de fapt aici în lumea noastră, în corpurile noastre. Acesta este modul în care ne putem folosi corpurile pentru a comunica unii cu alții pentru a scrie cărți și pentru a împărtăși informația chiar prin indicii sau printr-o privire. Acesta este modul în care folosim limbajul nostru corporal.

În lumea spirituală de exemplu, sunt forțe numite un scaun, o masă, o ceașcă, aer, un perete, o fereastră, și așa mai departe.

Folosim aceste nume în lumea noastră, dar folosindu-le, ne referim la esența interioară a conceptului din lumea spirituală. Spun fereastră, dar mă refer la o fereastră care există în lumea spirituală, iar tu înțelegi la ce fereastră mă refer. Spun fereastra este deschisă și tu înțelegi care este sensul unei ferestre deschise în lumea spirituală, deși îți împărtășesc ideea folosind cuvinte corporale.

Așa vorbesc cabaliștii și astfel scriu cărți. Acesta se numește limbajul ramurilor care este acceptat de toți cabaliștii. Acesta este limbajul în care este scrisă Tora, dar oamenii obișnuiți nu știu deoarece cabaliștii l-au scris pentru a vorbi unii cu alții despre lumea spirituală, în timp ce oamenii cred că este vorba despre lumea noastră. Acesta este secretul Torei.

Întrebare: Atunci când citești cărți de Cabala, cuvintele nu îți spun nimic decât dacă le înțelegi dublul sens.

Răspuns: Așa este. Citesc doar niște cuvinte pentru că înțeleg limba, dar nu înțeleg mai mult decât cineva care nu știe ebraică. Mai mult, dacă o persoană știe ebraică, este chiar mai bine pentru că atunci nu este derutată și nu-și imaginează diferite lucruri despre lumea noastră.

De pe KabTV, Întâlniri cu Cabala, 07.07.2015

Filed under: Intrebare si Raspuns, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Au existat oameni în trecut, care şi-au aflat sufletele lor? Dacă da, unde sunt sufletele acelor oameni?

Răspuns: De-a lungul tuturor generațiilor, au existat mulţi cabaliști. Primul dintre ei a fost Adam HaRishon urmat de douăzeci de generații de cabaliști până la Avraam, după el a apărut Isaac, Iacov, Moise, etc …. până la timpul nostru.

Toţi aceşti cabaliști au atins o stare extraordinară, un vas special numit „suflet”, în care au evidențiat o putere mai mare și viața veșnică. Noi toți trebuie să facem la fel.

Întrebare: Unde sunt sufletele lor acum?

Răspuns: Aici ne confruntăm cu întrebarea: Ce înseamnă „unde este sufletul”, adică, există un loc în care locuieşte sufletul? Când ne percepem spiritualitatea, începem să realizăm că nu există nici un astfel de lucru ca şi loc.

Astăzi, chiar și fizicienii afirmă că nu există astfel de lucruri, adică loc, timp, sau mișcare. Toți acești parametri sunt relativi; nu este nimic tangibil sau real despre aceştia. Când ne oprim absorbția în eul nostru, şi vom da afară egoismul nostru în direcția vecinilor noștri, vom începe senzația de realitate externă, care este dincolo de graniţele egoului nostru. Apoi, toate aceste convenții de timp, mișcare, și spațiu vor dispărea.

Întrebare: Ce se întâmplă dacă vom muri înainte de a ajunge la această stare? De fapt, toți acești cabaliștiipe care i-ați menționat, au trăit cu multe mii de ani în urmă …

Răspuns: Corpul moare, nivelul de animal, mai degrabă decât ceva care aparține sufletului. Dacă în timpul cuiva  viața atinge nivelul de dăruire către aproape, adică percepe sufletul cuiva, această senzație e ca şi cum  sufletul este prins. Această parte din noi nu moare.

Profesorul meu Rabash a spus că, dacă o persoană care a atins spiritualitatea moare, corpul fizic este ca o cămașă pe care el a dat-o jos seara și a aruncat-o în spălătorie. Nu mai mult decât atât. Corpul nostru fizic, comparativ cu sufletul nostru interior.

Din Programul israelian Radio  103FM, 5/10/15

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Unitatea şi Garanţia reciprocă, necesitatea zilei de azi – dr. Michael Laitman

CAPITOLUL 8

Împreună pe vecie

UNITATEA – SALVAREA ISRAELULUI

Apărarea de bază împotriva calamităţilor este unitatea. Când există dragoste, unitate şi prietenie între toţi oamenii din Israel, nici un necaz nu se poate abate asupra lor. …Chiar dacă se roagă la idoli, dar există legături între ei şi nu separaţie între inimi, ei au parte de pace şi linişte, nu de Satan şi nici de vreun răufăcător şi toate blestemele şi suferinţele sunt îndepărtate prin aceasta (unitate).

Acesta este înţelesul a ceea ce s-a spus, ”În această zi staţi aici, cu toţii”. Aceasta înseamnă că, deşi aţi auzit toate grozavele lovituri ale legământului scris deasupra, totuşi voi staţi acolo şi veţi avea parte de renaştere, prin faptul că toate căpeteniile, judecătorii, bătrânii, ofiţerii şi toţi bărbaţii din Israel, se află într-o singură inimă, cu dragoste… Prin unire, veţi fi capabili să păşiţi peste toate loviturile şi ele nici nu vă vor atinge şi nici nu vă vor vătăma.

”Ca El să vă poată alege pe voi astăzi, ca fiind poporul Său” înseamnă că, prin aceasta veţi avea parte de renaştere, veţi fi salvaţi din toate calamităţile. Mai târziu, El le-a spus, ”Acum, nu fac doar cu voi acest legământ”, adică salvarea de toate relele prin unitate, nu a fost promisiunea făcută doar generaţiei lui Moise. Ci, ”tuturor acelora care stau astăzi, aici, cu noi … şi acelora care nu sunt astăzi, aici, cu noi”, adică tuturor generaţiilor viitoare li s-a promis acest lucru – de a trece printre toate loviturile legmântului, fără a li se face nici un rău, datorită unităţii şi legăturilor dintre ei.

Rabi Kalonimus Kalman Halevi Epstein,

Maor VaŞemeş (Lumină şi soare), Niţavim (Noi stăm).

Ni s-a poruncit ca, în fiecare generaţie să întărim unitatea dintre noi, astfel încât să nu ne conducă duşmanii noştri.

Rabi Eliahu Ki Tov,

Cartea conştiinţei, capitolul 16

Domnul i-a spus lui David: ”Atunci când necazurile se abat peste Israel, din cauza păcatelor lor, fie ca ei să stea în faţa Mea, în unire şi să-şi mărturisească păcatele… Când Israelul se adună în faţa Mea, stă înaintea Mea în unitate şi spune în faţa Mea  o rugăciune de iertare, Eu le-o voi acorda.”

Tanna Devei Eliahu Zuta, capitolul 13

Atunci când te incluzi cu tot Israelul şi se realizează unitatea, Domnul este prezent în acea unitate. În acele timpuri, nici un rău nu ţi se poate întâmpla.

Rabi Menahem Nahum din Cernobâl,

Maor Einaim (Lumina ochilor), VaIeţe (Şi Iacob a ieşit)

Când ei (Israelul) se ceartă, dar sunt totuşi uniţi, atunci unitatea este cea mai preţioasă. Din acest motiv, ”Moab se temea grozav de popor”, deoarece, cu toate că se certau, ei erau totuşi Unul, de aici şi ”frica grozavă”.

Rabi Moşe Taitelboim,

Işmach Moşe (Să se bucure Moise), Balak, p 71b

De aceea a spus el, ”Adunaţi-vă şi ascultaţi, voi, fiii lui Iacob”, în mod precis ”Adunaţi-vă”, pentru că el le-a revelat că elementul principal al corecţiei este sfatul de a se aduna împreună, adică de a exista unitate, dragoste şi pace în Israel, astfel încât ei să se adune împreună pentru a discuta despre scopul final. În acest fel ei vor fi recompensaţi cu împlinirea sfatului, căci Israelul şi Tora (Legea dăruirii) sunt unul, în măsura în care există pace şi unitate în sânul Israelului.

Rabi Natan Sternhertz,

Likutei Halachot (Diverse reguli),

”Reguli despre Nouă de Av şi Posturi”, regula nr. 4

Aşadar, Israelul va fi o congregaţie şi o asociaţie, ca un singur om cu o singură inimă. Iar atunci când unitatea va restabili Israelul de dinainte, Satan nu va avea nici un loc în care să-şi plaseze greşelile şi forţele externe. Când sunt ca un singur om cu o singură inimă, ei sunt un zid fortificat împotriva forţelor răului.

Rabi Şmuel Bornstein,

Şem MiŞmuel (Un nume din Samuel), VaIakel

(Şi Moise a adunat), TARAV (1916)

Aceasta este responsabilitatea reciprocă asupra căreia a muncit Moise din greu, înainte de moartea sa, pentru a uni copiii lui Israel. Toţi membrii Israelului sunt garanţii unii altora, (responsabili unii pentru ceilalţi), adică atunci când stau împreună, văd doar binele.

Rabi Simcha Bonim Bonhart din Peşişca,

O voce care trâmbiţează, Partea 1, Balak

Toate sufletele din Israel sunt în completă unitate şi la acelaşi nivel, ca o caravană care traversează deşertul, printre fiare rele cu arme şi alte tactici, dar fiarelor le este frică să se apropie de ei. Dacă, atunci când călătoresc din locul în care au campat într-altul, un om ar rămâne acolo singur, el ar fi pe loc ucis de animale, căci se va fi separat de ai lui.

Rabi David Solomom Eibenschutz, Sălciile de la izvor (în legătură cu

Roş Haşana care pică de şabat)

Fundamentul răutăţii ticălosului de Haman, aceea pe care şi-a bazat cererea adresată regelui, de a-i vinde lui evreii … este ceea ce a început cu argumentaţia, ”Există un anumit popor împrăştiat peste tot şi dispersat”, etc. El şi-a aruncat mizeria spunând că acea naţiune merită să fie distrusă, căci între ei domneşte separaţia, cearta şi neînţelegerea iar inimile lor sunt depărtate unele de altele. Cu toate acestea, El a pus vindecarea înaintea loviturii (a luat măsuri de prevenţie) … grăbind Israelul să se unească şi să adere unul la celălalt, să fie ca unul, ca un sigur om şi aceasta este ceea ce i-a salvat, ca în versul, ”Mergi, adună-i pe toţi evreii împreună.”

Rabi Azaria Figo, Bina Leltim

(Înţelegerea pentru ocazii), partea 1, Predica 1 pentru Purim

Pentru că au păcătuit, acea forţă a unităţii a fost luată de la cei corupţi şi dată copiilor lui Israel … Aceasta este marea milostenie de care trebuie să ne aducem aminte mereu. Deasemenea, ar trebui să ne încredem în ea, pentru că, dacă intenţia noastră este bună, suntem siguri de reuşită, atunci când forţa unităţii … ne stă alături.

Iehuda Leib Arie Altar (ADMOR din Gur),

Sefat Emet (Buzele adevărului), Bereşit (Geneza),

Paraşat Noe (Porţiunea Noe), TARLAV (1875)

Chestiunea unităţii sociale, care poate fi sursa fiecărei bucurii şi a fiecărui succes, se aplică în mod particular, trupurilor şi problemelor materiale ale oamenilor iar separaţia dintre oameni este sursa fiecărei nenorociri şi calamităţi.

Rav Iehuda Aşlag (Baal HaSulam),

Scrierile lui Baal HaSulam, ”Libertatea”, p 426

Filed under: Antisemitism - Niciun comentariu→

Unitatea şi Garanţia reciprocă, necesitatea zilei de azi – dr. Michael Laitman

CAPITOLUL 8

Împreună pe vecie

UNITATEA – INIMA ŞI SUFLETUL ISRAELULUI

Chiar dacă Beit Şamai şi Beit Hillel aveau controverse, ei se tratau unii pe ceilalţi, cu dragoste şi prietenie, pentru a respecta ceea ce este spus (Zaharia 8), ”Să iubeşti adevărul şi pacea.”

Talmudul Babilonian, Ievamot, Capitolul 1, pag 14b

În Israel se ascunde secretul unităţii lumii. Din acest motiv, ei sunt numiţi ”oameni”.

Rav Avraham Iţac HaCohen Kook (Raiah),

Orot HaKodeş (Luminile sfinţeniei), Vol 2, pag 415

Copiii lui Israel vor deveni o singură naţiune, aşa s-a stabilit la muntele Sinai. De aceea este scris ”eu”, la singular, pentru că, în măsura existenţei unităţii lor, Dumnezeirea Sa era prezentă peste copiii lui Israel.

Iehuda Leib Arie Altar (ADMOR din Gur), Sefat Emet (Buzele adevărului),

VaIkra (Leviticul), Paraşat BaHar (Porţiunea, Pe munte), TARLAV (1893)

Se ştie că, din perspectiva raţiunii, fiecare persoană este un individ… dar din perspectiva inimii, există unitate în Israel.

Rabi Şmuel Bornstein, Şem MiŞmuel

(Un nume fără Şmuel), Şemot (Exodul), TARAH (1915)

Atunci când cei din Israel au intrat în ţară, ei constituiau o naţiune completă. Dovada acestui fapt este aceea că, atâta timp cât Israelul nu a traversat Iordanul şi nu a ajuns încă în ţară, ei nu au fost pedepsiţi … pînă când au traversat şi au devenit responsabili unii pentru ceilalţi.

Aşadar, israeliţii nu au devenit responsabili unii pentru ceilalţi, pentru că omul este numit Arev (garant/responsabil pentru) atunci când el este Meorav (amestecat) cu altul iar israeliţii nu s-au conectat între ei până într-atât încât să devină o naţiune, decât atunci când au ajuns în ţară şi s-au aflat împreună în ţară, având un loc al lor, ţara lui Israel. Şi, prin ţara lui Israel, ei au format o naţiune completă.

Iuda Loewe ben Bezalel (Maharal din Praga),

Căile eterne, ”Calea Dreptăţii”, capitolul 6

Deoarece cele 600000 de suflete ale Israelului sunt legate între ele, ca o frânghie întreţesută, unite între ele fără nici o ruptură, dacă ar fi să scuturi capătul de început al frânghiei întinse, o vei scutura pe toată, în întregime. De aceea, dacă un singur om ar păcătui, pedeapsa ar cădea asupra întregii congregaţii. Explicaţia pentru aceasta constă în faptul că toţi cei din Israel sunt responsabili, unii pentru ceilalţi.

… Acela care murdăreşte, pătează toate sufletele Israelului, până când se întoarce şi repară ceea ce a stricat în sufletul său. …Adică, deoarece părţile sunt legate între ele, ei nu vor fi separaţi.

Rabi Eliahu Di Vidaş, Începutul înţelepciunii,

”Poarta fricii”, capitolul 14

Sufletul urcă şi devine complet în primul rând atunci când toate sufletele se amestecă, devenind unul, căci atunci ele urcă spre sfinţenie, deoarece sfinţenia este una. … prin urmare, mai întâi omul ar trebui să-şi ia asupra sa porunca ”Iubeşte-ţi vecinul ca pe tine însuţi”, aşa cum spune Ravul nostru, că este imposibil să rosteşti cuvinte de rugăciune, dacă vin din pace, atunci când te conectezi cu toate sufletele din Israel.

Rabi Natan Sternhertz, Likutei Halachot

(Diverse reguli), ”Reguli cu privire la sinagogă”, Regula nr. 1

Deşi corpurile întregului lui Israel sunt divizate, sufletele lor sunt o singură unitate, la rădăcină. …De aceea i s-a poruncit Israelului să urmeze unitatea în inimi, aşa după cum este scris, ”Şi Israel a făcut acolo tabără”, la singular, ceea ce înseamnă că ei corespundeau în partea de jos, adică erau uniţi.

Rabi David Solomon Eibenschutz,

Sălciile de la izvor, Naso (Ia)

Israelului nu i s-a dat Tora (Legea dăruirii), mai înainte ca ei să se unească în întregime, aşa cum am scris despre versul (Exodul 19:2), ”Şi Israel a făcut acolo tabără, în faţa muntelui”. Nici Moise nu ar fi primit nimic, aşa cum au afirmat înţelepţii noştri, (Berachot, (Binecuvântări), 32a) că ar fi spus Creatorul lui Moise, cu ocazia viţelului, ”Dă-te jos din măreţia ta, căci Eu ţi-am dat măreţie doar pentru Israel.”

Rabi Moşe Alsheich, Legea lui Moise,

despre Deuteronomul, 33:4-5.

Când Israelul este unit, realizările lor sunt fără sfârşit.

Rabi Elimelech Weisblum din Lijensk,

Noam Elimelech (Caracterul plăcut al lui Elimelech), Pinehas

”Ierusalimul  este clădit ca un oraş care este în întregime unit” (Psalmii, 122:3) – un oraş care îi face prieteni pe toţi cei din Israel.

Talmudul Ierusalemit, Hagiga, capitolul 3, regula 6

Voi, prietenii care vă aflaţi aici, aşa cum şi mai înainte trăiaţi în dragoste şi afecţiune, nici nu vă veţi despărţi unul de celălalt, până când Domnul se va bucura de voi şi va declara pacea între voi. Şi prin meritul vostru va fi pace în lume, aşa cum este scris, ”De dragul fraţilor şi prietenilor mei, voi spune, ”Pacea fie cu voi””.

Rav Iehuda Aşlag (Baal HaSulam),

Cartea Zoharului cu comentariul Sulam,

Aharei Mot (După moarte), paragraful 66

Filed under: Antisemitism - Niciun comentariu→

Al patrulea semn: o generație înainte de venirea lui Mesia va diminua numărul Înțelepților în Tora și întreg poporul se va stinge gemând și plângând. (”La finalul zilelor. Predicțiile evreilor privind viitorul omenirii”. Capitolul 1: ”Semnele indică răscumpărarea iminentă”)

Începând cu secolul al XX-lea și dincolo de el, timp de mai multe generații, înțelepții, persoanele care ating Creatorul, au început treptat să dispară. Un înțelept nu este cineva care știe multe lucruri, ci este cel care vede starea reală a universului, care este în contact cu Creatorul; el înțelege și simte cum există universul.

Astăzi, astfel de persoane aproape au încetat să existe printre noi. Chiar dacă rămân câțiva dintre ei, ei nu vor să se dezvăluie. Ei au o misiune diferită, pentru a hrăni lumea noastră cu Lumina Superioară, pentru a fi o conductă între lumea spirituală și lumea noastră, unde un pic de Lumină este necesară pentru existența lumii materiale într-o stare de ”așteptare”, gata să fie folosită ca un echipament electronic, care nu este tăiat, ci plasat într-un mod de așteptare.

Întrebare: Deci, este o stare de tensiune înainte de salt?

Răspuns: Nu, această stare este aproape moartă, profund adormită. Dacă în timpul secolelor 16 și 17 a existat o renaștere a Hasidismului, în secolul 18 a venit o pace relativă. În secolul al XIX-lea au existat diferite tendințe revizioniste și, în secolul al XX-lea, omenirea a început completa sa cădere. Astfel, în zilele noastre, lumea este gata să se scufunde în întuneric. Sarcina cabaliștilor este de a scoate lumea din această stare spre următorul nivel.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: În grupul nostru, citim articolul ”Nu există nimeni în afară de El” în fiecare zi, dar niciodată nu este resimțit atât de profund așa cum îl simt aici. E ca un fel de mâncare fără condimente. Aici, simt acest condiment, acest gust. Ce fel de condiment ne puteți da pentru a-l simți tot timpul, peste tot?

Răspuns: Nu o să mă credeți, dar mereu mă raportez la un grup, nu ca la elevii mei mici, ci ca la cei care sunt mai mari decât mine. În exterior, ei nu văd asta pentru că astfel, pot striga la ei, dar pe plan intern, sunt mereu atent cu mine.

Acesta este barometrul meu, cât îi simt mai mari decât mine; nu pot să mă ridic decât în acest mod și nu contează cum se comportă. Creatorul i-a ales, i-a luat și i-a reunit și este suficient pentru mine să cred că nu este nimeni înaintea mea care să fie mai mare decât ei.

Există cabaliștii care nu mai sunt cu noi în această lume. Dar, nu simt nimic altceva decât prietenii mei. Dacă aș putea, aș dori să folosesc posibilitatea de a-i simți și a fi în contact cu ei, aducând entuziasmul meu, relația mea cu ei referitor la măreția Creatorului astfel încât, împreună cu ei, să ajung la descoperirea Creatorului, pentru că toate acestea se află în mijlocul lor.

Nu există decât această susținere, acest grup care ne-a fost dat. Numai prin dizolvarea în el, amplificându-l, mă pot apropia de Creator care se află în interior. Nu avem nevoie decât de preocuparea constantă de a ne raporta la un grup ca acesta.

Din Săptămâna mondială Zohar, ”Congresul de Educație Integrală”, A treia zi, Lecția 1 din 04.02.2014

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Reacţiile sufletului la stările prin care trece sunt reflectate în cuvintele Cabaliştilor. Această reacţie este colecţionată în cartea de rugăciune denumită Sibbur (ordinea stărilor prin care s-a trecut). Nu înţelegem ce descrie rugăciunea, nici impresiile sufletului ce sunt înregistrate în apelaţii, scrisori, combinaţiile lor, sau aranjamentul cuvintelor în propoziţie.

Întreaga carte de rugăciune este organizată astfel încât cuvintele ei să exprime stările prin care trece orice suflet ce suferă transformări la o stare specifică. Nu este necesar să articulăm cuvintele cu voce tare. Sufletul le va simţi în interior; rugăciunea va deveni construcţia lui interioară.

Fiecare literă este o ordine anume, o secvenţă, a forţei ce primeşte şi dăruieşte. În plus în interiorul literelor, sunt “mărci vocale” senzaţiile, o TANTA completă (Ta’amim, Nekudot, Tagin, Otiot sau Lumină, puncte, coroane deasupra literelor, litere), a stărilor prin care trecem.

Dorinţele noastre alternează şi iau tot felul de forme ce ne dau diferite sentimente. O persoană nu are cu adevărat nevoie de o carte de rugăciune. Dacă experimentează astfel de stări interioare, el va deveni rugăciunea sa.

Cu alte cuvinte rugăciunea este expresia exterioară a senzaţiilor spirituale interioare. O persoană nu are cu adevărat nevoie de o carte de rugăciune. Dacă simte asemenea stări interioare, ele vor deveni rugăciunea sa.

O carte de rugăciune este necesară pentru a te uita la forma literelor şi a vizualiza (dacă suntem deja pregătiţi pentru asta) prin ce stări trebuie să trecem, pentru a ne putea imagina ce ne aşteaptă. Dacă sunt deja într-o lume spirituală, atunci bazat pe ce scrie în cartea de rugăciune îmi dau seama ce mi se va întâmpla, în ce stări voi inta.

În această lume sunt familiar cu diferite emoţii umane. De exemplu atunci când citesc un roman, pot simţi şi experimenta evenimentele ce au fost descrise interior. Acelaşi lucru este valabil şi pentru lumea spirituală.

din partea a 3-a a  Lecţiei zilnice de Cabala din 4/21/2011, Beit Shaar HaKavanot

Filed under: Intentie, Lectia zilnica, Munca interioara, Rugaciune - Niciun comentariu→

Cabalistii ne sfatuiesc nu sa filozofam ( deoarece mintea noastra este egoista si nu face decat sa ne abata ) ci mai degraba sa facem mai multe eforturi practice. In mod clar, gandurile mele si dorintele ma vor pastra doar in egoismul meu, dar prin actiunile mele pot darui. Si este in regula ca ar fi posibil sa daruiesc pentru ca intentionez sa primesc ceva pentru mine pentru ca, altfel, nu as darui nimic oricum ar fi.

Dar daca  efectuez actiunile recomandate mie de Cabalisti, deja se afla un element spiritual acolo. La acest punct, nu este doar despre beneficiul meu personal, ci este posibil sa imi dea un rezultat spiritual la care nu ma pot gandi direct. In acest fel functioneaza.

Cu alte cuvinte, noi avansam indirect. Si cu fiecare actiune pe care o efectuam, noi construim orase minunate pentru egoismul nostru, care se transforma in orase sarace pentru Israel (  “ Yashar Kel, “ aceia care aspira “ direct la Creator. “ )

Iar aici se ascunde inca un obstacol aditional. Daca as  lucra pentru Faraon construind orase pentru el in acelasi timp pot  vedea  paralel acesteia, ca un produs secundar al muncii mele egoiste,ca  eu obtin proprietatea daruirii, credintei, iubirii, unitatii si adeziunii, apoi va fi grozav si clar! Voi stii ca sperand la o recompensa egoista, gradual voi obtine dorintele de daruire.

Dar nu asa functioneaza! Nu doar ca nu obtin dorinte de daruire, dar deasemenea realizez ca pierd de doua ori mai mult! In egoul meu vad ca am castigat pe deplin mari orase; nu le-am vrut dar nu am avut nici o alegere in asta. Dar pentru Israel care este in mine am pierdut de doua ori mai mult : in loc sa fi avansat, eu am primit orase sarace.

Daca dincolo de orasele frumoase pentru Faraon ar fi rasarit de asemenea orase magnifice pentru Israel, daca o “afacere” spirituala de succes ar fi inflorit acolo, ar fi fost minunat. Dar nu este nimic acolo! Observ ca egoul meu, Faraonul meu, a castigat cu toate ca  nazuinta mea pentru Creator s-a pierdut si doar m-a indepartat de EL.

Apoi devin confuz si incep sa ma ingrijorez : La urma urmei, ce este de fapt aceasta cale? Ce ma va aduce mai aproape de daruire? Si in aceasta se afla obstacolul care impiedica o persoana pe aceasta cale, deoarece din acest punct inainte, o persoana trebuie sa inainteze sprijinindu-se pe rugaminte, pe suspinul interior,  personal, catre Creator. El va realiza ca pe cont propriu, nu poate lupta cu Faraonul pentru a se trece pe sine dincolo de granita sclaviei si de aceea trebuie sa fie o a treia forta.

Pana acum, el nu a simtit nevoia pentru Creator si de aceea, el obisnuia sa uite de EL. El a crezut ca era vreun fel de companion, forta aditionala care devine revelata chiar la sfarsitul drumului. El nu l-a vazut ca pe ceva necesar. Deasemenea privind la povestea cu Moise, observam ca este Creatorul acela care ii spune:  “ Haide sa mergem la Faraon”; Creatorul Insusi apare in fata lui Moise precum un tufis in flacari.

Aceasta inseamna ca omul inca intampina mari obstacole care il impiedica sa devina conectat cu Creatorul si apeleaza la EL pentru a lucra impreuna, ca parteneri, impotriva Faraonului.

Din prima parte a Lectiei Zilnice de Cabala 4/12/2011, Shamati Nr.86

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Legea „Generalul si particularul sunt egale” inseamna ca cineva poate suferi cele zece lovituri si individual si in grup , sau este un proces personal, exclusiv intern?

Raspuns: Da si nu. Ca si regula, toti Cabalistii trec prin asta individual; Stiu asta din experinta proprie. Omul se simte atat disperat in egoismul sau incat se retrage de la el si nu il mai poate folosi.

Fara indoiala ca este mai usor sa faci asta in timp ce esti in grup, chiar daca grupul nu stie nimic despre asta. Poate fi un grup mic in ceea ce priveste numarul de membrii si nivelul de avansare, dar atmosfera sa in general, determinarea si aspiratia spre scop ajuta persoana si nu o lasa sa scape din acest proces. O persoana ramane intacta in timp ce primeste lovitura, si, ceea ce conteaza cel mai mult, trece peste asta.

Totusi, chiar daca isi spune „Asta e, renunt! Nu mai pot! Vreau sa traiesc doar pentru a darui,” la sfarsit el coboara mai mult in dorinta egoista si reprimeste acele ganduri si framantari interioare. El vede asta la nivelul interior cel mai profund, ca este inca prins in dorinta de a primi si unde inca nu a luat decizia finala si ireversibila ca doreste sa se ridice deasupra ei.

Cele zece lovituri nu sunt doar de caractere diferite, chiar deloc. Ele difera in adancul lor, intrucat devin din ce in ce mai interne. De aceea, chiar daca in timpul testului anterior persoana a decis ca nu va mai folosi dorintele sale egoiste, acum vede ca asta nu a functionat la aceasta dorinta inca. Nu a fost constient si a realizat ca nu mai poate fi angajat si ca nu se mai poate supune egoismului sau.

Daca o persoana are un mediu puternic si corect, el trece prin aceste stari cu entuziasm. Este constient ca trece de o lovitura care il ajuta sa treaca de egoism si il cizeleaza. Nu cred ca un student poate trece prin asta fara suportul profesorului si al grupului.

Loviturile in sine sunt speciale, si ar trebui sa trecem prin ele repede si clar. Totul depinde de disciplina noastra, de interconectarea dintre noi, si de dorinta noastra de a pierde interesul in ceea ce priveste egoismul nostru, care este natura noastra.
Din Lectie din portia saptamanala de Tora  1/6/2011

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→

Dragi prieteni, adresati va rog intrebari despre aceste pasaje din marii Cabalisti. Comentariile din paranteze imi apartin.

Angrenarea in Cabala nu presupune o desavarsire preliminara.

Scopul creatiei apartine tuturor creatiilor fara exceptie. Priveste nu neaparat doar pe cei puternici si talentati, cei curajosi care inving intotdeauna, ci pe toti  oamenii..

In “Midrash Rabba”, (Marele comentariu) inteleptii au scris: “ Creatorul i-a spus lui Israel: “Priveste, intreaga intelepciune si intreaga Lumina sunt lucruri usoare (pentru cei ce se protejeaza singuri de egoism). Cel care se teme de Mine si face faptele din Torah (actioneaza doar de dragul de a darui si din dragoste),(in acest caz) intreaga intelepciune si dragoste sunt in inima lui.”

– Rabash, Treptele Scarii, “Dragostea prietenilor – 2”

Filed under: Surse Cabaliste - Niciun comentariu→