Intrebare: Cum putem deveni la fel cu Creatorul a carui proprietate este daruirea din moment ce am fost creati cu dorinta de primire si trebuie sa ramanem totdeauna cu ea?

Raspuns: Daca incepi sa daruiesti celorlalti prin dorinta ta de primire, vei obtine cresterea capacitatii de daruire.

Exista doua naturi:

1. Lumina=Sursa Luminii=Creatorul=Cel ce Daruieste
2. Dorinta=Primitorul=Creatura

Creatura totdeauna numai primeste, ea nu poate niciodata sa dea. Cand citim ca creatura devine asemanatoare Creatorului, inseamna ca “primeste pentru a darui”, adica primeste si da mai departe!

Dar ea nu poate transmite Lumina ca pe un element ce poate fi transmis in lumea noastra de la un om la altul. Atunci cum functioneaza? Cum pot sa-ti dau tie ceva? Am primit de la Creator, si nu pot fi altfel, fiindca eu sunt dorinta de a primi placere.

Dorinta de primire nu poate darui; asta nu exista in natura. Natura noastra poate doar sa consume si sa absoarba. Aceasta este o lege a naturii ce nu poate fi rupta. Deci, cum sa-ti daruiesc tie, un strain? Aici are loc o actiune foarte speciala.

Lumina Inconjuratoare vine de la acelasi Creator, si aceasta Lumina, Reformeaza. Ea executa o corectie si ne uneste impreuna. Iar eu nu iti daruiesc tie,ci primesc dar primesc in dorintele tale. Asta inseamna pentru mine ca iti daruiesc tie.

Imi conectez intregul “corp” al sufletului comun, totul devine al meu, si dupa aceea eu primesc pentru el, dar se refera la cum daruiesc eu acestui “corp”.Este un truc minunat ceea ce se intampla aici! Cand percep o alta persoana ca fiind parte din mine, primesc pentru el si este ca si cum eu as darui. Poti obiecta: Ce fel de daruire (influenta) este asta, este de asemenea primire!

Sa zicem ca este cineva caruia nu vreau sa-i dau nimic si, dintr-o data, aflu ca e fiul meu. Si atunci sunt gata sa-i dau totul fiindca il percep ca parte din mine. Deci putem numi asta intr-adevar daruire? De exemplu, daca i-as fi dat si inainte sa stiu ceva despre el, atunci cu siguranta, da. Dar acum, cand stiu ca e fiul meu, ce fel de daruire este? E ca si cum ti-ai da tie insuti.

Toate acestea ar deveni adevarate daca as descoperi ca ceilalti sunt cu totul parte din mine. Dar problema este ura care ramane intre noi. Aceasta este un lucru pretios si noi trebuie sa-l iubim. Cealalta persoana imi ramane totusi un strain, dar vine Lumina Inconjuratoare si imi creaza o atitudine de iubire peste ura mea. Iubirea si ura raman ca doua linii: dreapta si stanga, cu mine in mijloc, intre ele. De aceea ne referim la acest lucru ca fiind “daruire”.

In linia dreapta il percep pe celalalt ca apropiat mie, ca fiind parte din mine, ca pe cineva pentru care sunt gata sa sacrific totul fiindca as putea la fel de bine sa fiu eu. In partea stanga, il urasc si sunt gata sa distrug fiecare particica din el. Si amandoua aceste linii exista simultan si unite in linia de mijloc.

Acest fapt continua pana la corectia finala, Gmar Ticun. Si nimeni nu stie ce va veni dupa.

Din partea a patra a Lectiei zilnice de Cabala 10/29/10 “Libertatea”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Nu exista niciun fel de schimbari aparute din partea Creatorului. Totul se schimba in noi, treptat, prin Reshimot (inregistrari spirituale, gene) care se intensifica de la o sclipire catre una mai intensa. In acest fel, pas cu pas, invatam sa tratam corect tot ceea ce simtim. Toate lectiile de viata sunt lectii de atitudine corecta fata de Guvernarea Superioara.

Toata natura se dezvolta prin gradele „nemiscat”, „vegetal”, „insufletit” si „vorbitor” (uman). Fiecare grad are aceleasi patru nivele de dezvoltare. La primele trei nivele ale gradului „uman” nu suntem pregatiti sa acceptam ideea dezvoltarii cauzale. Acest nivel este caracterizat prin absenta intrebarilor si de aceea Guvernarea Superioara exista numai sub forma de religie. .

De aceea, exista al patrulea nivel de dezvoltare in noi, cand Reshimot de la Sursa, de la Creator, sunt trezite in om. Desigur, din cand in cand, persoana se deconecteaza de la sursa si „uita” sau „cade” sub influenta grijilor sau placerilor.

Dar cu ajutorul mediului, ii este data oportunitatea sa se conecteze pe sine la Guvernarea Superioara, indiferent de orice influente accidentale sau interferente. Atunci omul coreleaza interferentele cu Creatorul, pe care poate de asemenea sa-L roage pentru corectie, mai degraba decat pentru bunatate si anularea obstacolelor.

Daca omul isi imagineaza ca exista vreo cauza pe lume, soarta, cineva care provoaca rau si altcineva care poate sa-i trimita bunatate, atunci acest om venereaza doi „idoli”. Ii este frica de rau si cere bunatate. Aceasta se intampla adesea la oameni, laici si religiosi deopotriva.

Toate aceste stadii de dezvoltare a atitudinii fata de Forta Superioara il pot aduce pe om la starea „Nu este nimeni in afara de Creator”. Acesta isi construieste o apropiere fata de Guvernare complet diferita. I se pare ca amandoua fortele, cea rea si cea buna, vin din aceeasi Sursa. Iar asta inseamna ca avem nevoie sa justificam intr-un fel suferinta, caci cum poate sa vina ceva rau, de la un Dumnezeu bun?

Asta il conduce pe om la o concluzie si realizeaza faptul ca nu exista nicio separatie intre cele doua forte, cea buna si cea rea. Creatorul il trateaza pur si simplu ca un tata care isi indruma fiul si il invata prin fiecare pas.

In acest fel, Guvernarea Superioara – educatia pe care o primeste un om de la Creator – ii este dezvaluita omului in timpul vietii. Iar el este asistat in aceasta dezvaluire de catre mediu, ceilalti „copii” din aceeasi „gradinita”, ingrijiti de acelasi Instructor.

Noi fiecare ne ajutam unul pe celalalt, si ne formam o atitudine corecta fata de Forta Superioara care ne controleaza si ne invata sa devenim mari pentru a obtine aceasta Forta.

Din partea intai a Lectiei zilnice de Cabala din 10/14/10 „ Si Yacov s-a asezat pe pamantul unde tatal lui a locuit”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

In esenta, angajamentul reciproc (patrunderea mutuala – Itcalelut) este cel mai profund act; si nu este nimic care sa se compare ca valoare cu el. El deriva din planul Creatiei. Creatorul, Lumina Superioara creaza dorinta de a primi placere care are drept scop exclusiv, umplerea ei insasi cu absolut tot ce contine Lumina. Este literalmente o sclava a Luminii, pentru a o experimenta mai tarziu, ca placere, ca viata insasi.

In aceasta forma, aceasta dorinta nu poate fi numita creatura pentru ca ea nu are inca autonomie si este complet dependenta de Lumina. Prin urmare, in stadiul de creatura ea nu exista, asemenea unei umbre care nu poate exista separat de persoana sau obiectul care o genereaza.

Dar Creatorul isi doreste pentru creatura Lui sa fie autonoma, asa cum este El insusi. Pentru asta, creatura trebuie sa parcurga un drum lung, mai lung decat cel parcurs de  picatura seminala pana sa se transforme intr-un organism viu. La urma urmelor, creatura este creata ca umbra a Luminii ca o imprimare, ca un opus al Ei. Dar treptat, sub influenta Luminii, incepe sa evolueze.

Si toata dezvoltarea ei ulterioara, in procesul celor patru trepte de expansiune a Luminii Directe si infatisate de lumile Adam Kadmon, Atzilut, Bria, Ietzira, Asia, lumea noastra, coborarea sufletelor in lumea corporala si urcarea lor la sursa are loc in baza angajamentului mutual dintre dorinta si Lumina. In acelasi timp, creatura absoarbe toate calitatile si proprietatile Creatorului si devine asemenea Lui.

In plus, datorita faptului ca ea acumuleaza o structura interna mai complexa, are oportunitatea sa invete toate detaliile Creatiei in toata profunzimea lor. Astfel, creatura incepe sa stie ce a facut Creatorul in interiorul ei. Invatand ea insasi ca produs al Luminii Superioare, creatura incepe sa fie capabila sa-L cunoasca pe Creator. Dupa este scris: „Din actiunile Tale am sa Te cunosc”. Iar toate acestea se datoreaza actiunii numita angajament mutual.

Din Programul Tv „Cabala pentru incepatori” 10/27/10

Filed under: Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Cu fiecare pas trebuie sa exersam un echilibru  apriat evenimentelor petrecute si nu sa decidem noi insine cum percepem realitatea. Daca, chiar acum, Creatorul si Oranduirea Superioara nu exista in ochii mei, atunci este un dintre starile intermediare de pe calea avansarii. De altfel, Tora este o metoda practica bazata pe ceea ce vad cu proprii mei ochi.

In sentimentele mele, pot sau nu sa vad Oranduirea Superioara, insa nu mi se cere sac red cuvintele cuiva. Daca o noua dorinta egoista pune stapanire pe o persoana, atunci aceasta se plaseaza pe primul loc, la fel ca Faraonul:”De c ear trebui sa ascult de Creator? De ce ar trebui sa-l ascult daca El nu exista?”

Fara sa ma mint pe mine insumi, trebui sa admit ca ma aflu in aceasta stare si ma examinez mai indeaproape. Ce instrumente imi permit sa revelez Oranduirea Superioara sub aceste circumstante, sa o dezvalui cu toata fiinta mea, asa incat dorinta corecta sa coata la iveala  imaginea Creatorului din interiorul meu?

Apoi voi vedea pentru mine insumi ca Oranduirea Superioara exista si ca, Creatorul, mi-a dat acea stare unde am simtit ca eu eram unica putere. In concordanta cu legea echivalentei de forma, Forta Superioara mi se va dezvalui. Si, multumita vointei de a primi corecte, Forta Superioara iese la iveala in mine si Creatorul, iar eu voi exista in Zivug (adeziune).

Apoi voi vedea ca El este primul si El este cel de pe urma, care ma asigura ca am terminat actiunea si am corectat vointa de a primi sfaramata (dorinta), care mi-a fost datamie , cu siguranta, de nimeni altcineva decat de Creator.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala, 21/10/2010, “Eu sunt Cel dintai si Eu sunt Cel de pe urma”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Cabalistii care au atins bazele creatiei ne spun ca Creatorul a creat dorinta de a ne bucura. Dorinta este obligata sa devina egala Creatorului, sa devina vasul care este umplut cu Lumina conform legii echivalentei formelor.
Aceasta este singura formula pe care Creatorul a stabilit-o si creat-o de la bun inceput. Toate celelalte forme exista doar in perceptia celor care primesc.

Singura creatie, singura dorinta de a avea placere exista in echivalenta cu Lumina Superioara si este umpluta cu Lumina, unitate si adeziune. Oricum, isi imagineaza ca este separat si distantat de Creator, ca difera de creator si are diferite calitati, ca este spart si separat in multe parti. Acum, pentru sfarsitul nostru trebuie sa decidem ce actiuni sunt necesare ca sa ne intoarcem la singura existenta, singura stare, locul in care „El si numele Lui sunt una„, unde Lumina si vasele, creatura si Creatorul sunt unite intre ele.

Stiinta Cabalei acorda atentie speciala fazei curente, care este pregatirea pentru urcarea pe prima si cea mai de jos treapta. Chiar acum nu stim ce se intampla pe acea scara. Odata ce ajungem acolo, sufletul persoanei il invata si putem cauta ajutor in carti, sa luam exemplu, sa castigam experienta si sa invatam de la starile precedente.

Toata problema sta de fapt aici, inainte de primul grad. La acest stadiu avem nevoie de o mare pregatire ; aici starile sunt neclare si lumea este opusa realitatii spirituale.

De aceea, la acest stadiu trebuie sa folosim mijloacele speciale pe care stiinta Cabalei ni le ofera.
Din prima parte a  Lectia zilnica de Cabala 10/27/10, “Fii invataorul tau, Cumpara-ti un prieten”

Filed under: Lectia zilnica, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Intrebare: Daca o persoana este rationala prin natura ei, inseamna ca are nevoie de mai mult efort ca sa inteleaga ca nu poate obtine daruirea fara ajutorul Creatorului?

Raspuns: Unele persoane inteligente gasesc dificil sa ia o decizie urcand deasupra ratiunii lor, in timp ce altele sunt inteligente si capabile sa inteleaga ca intelepciunea lor nu este un lucru de valoare. De aceea este simplu pentru ei sa renunte la ea.

Totul depinde de cum isi foloseste persoana inteligenta ei. Inteligenta nu este un defect. Fiecare calitate depinde de cum este folosita de cel care o are: cu folos, sau nu.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala 10/25/10. „Arata-mi cinstea ta”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Omul trebuie sa se ridice la nivelul Creatorului. Primim metoda urcarii de la Cabalisti, cei care au revelat-o. Incepand cu Adam, omul a inceput sa descopere scopul vietii sale, iar existenta creaturii este sa il reveleze pe Creator. Este cerut fiecarei persoane si intregii umanitati.

Toti trece doar rinacest proces ; totul avanseaza de la inceputul creatiei inspre sfarsitul ei, starea corectata. Si daca judecam tot ce se intampla prin scopul creatiei, atunci suntem in stare sa vedem adevarul sis a justificam totul.

Dar daca nu consideram inceputul, sfarsitul si procesul de dezvoltare a creatiei ca absolut necesar in toate detaliie sale, sa putem merge de la inceput pana la completarea sa, atunci esuam. Ajungem la concluzii amare despre scopul nostru in viata si i lume. Din cauza ca intregul proces de dezvoltare este deja inclus in natura , vom beneficia in intregime, il vom studia si aplica.

Fiecare persoana este creata cu un singur scop: sa devina asemenea Creatoruui atingand gradul lui Moise. Pentru acest motiv trebuie sa acceptam tot ce se intampla cu noi in lume si in viata noastra privata ca fiind necesar sa ne ridice la gradul lui Moise, insemnand  revelarea Creatorului in forma sa clara, « fata in fata », corectia completa a proprietatilor umane cu cele ale Creatorului.

Intrucat Creatorul nu se schimba, omul trebuie sa o faca. De aceea intregul proces prin care trecem nu este extern, ci mai degraba se intampla exclusiv in proprietatile noastre ca sa le facem similare acelora ale Creatorului. Din acest motiv, este necesar pentru noi sa studiem acest proces, noi insine, anatomia noastra spirituala (proprietatea consistentei noastre), psihologia spirituala (cum lucram), vindecarea spirituala (ce trebuie sa schimbam in noi) si sa ne concentram specific pe ce trebuie sa schimbam, in ce ordine si in ce directie.

Prin schimbarile din noi vom intelege natura societatii umane si istoria umanitatii. Apoi vom vedea otivul acestor schimbari, scopul lor, directia de urmat, conectarea dintre ei si cum ajuta fiecare si toata umanitatea sa isi atinga scopul final.

Studiul sistemelor in natura, directia umanitatii inspre scop, si felul in care trebuie sa progresam este sursa noastra de bunastare. Toate relele care ni se intampla vin din insuficienta intelegere a procesului prin care trecem. Dar odata ce intelegem procesul, il percepem ca bun !

From the 4th part of the Daily Kabbalah Lesson 10/13/10, “The Teaching of the Kabbalah and Its Essence”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Libertatea incepe din punctul unde iau decizia daca sunt guvernat de Sus sau nu, daca Creatorul exista sau nu, si daca eu depind de El 100%? Daca nu, atunci ce inseamna libertatea? Daca nu exista niciun fel de libertate si nu putem schimba nimic, atunci nu avem la ce ne gandi. Totusi, daca suntem capabili de actiuni autonome, atunci care sunt ele?

Aici este un punct in care eu incep sa-mi clarific pentru ce traiesc, care este esenta vietii mele, ce se va intampla cu mine mai departe si care este rostul vietii mele. Cu alte cuvinte, as vrea sa stiu daca imi conduc propria viata si daca pot sa schimb ceva in ea. Aceste intrebari conduc catre „nivelul vorbitor” in fiinta umana.

Tot ce vreau sa clarific este daca pot actiona eu insumi si sa-L contest pe Creator (natura) care guverneaza tot ceea ce exista. Este acolo, in afara mea, un punct „liber” care nu apartine naturii?

La nivelul viu obisnuit al acestei vieti materiale noi nu putem schimba nimic, si de aceea este atat de previzibila. Dar, nicio ghicitoare nu stie ce se va intampla in viata Superioara, la nivelul „vorbitor”, in interiorul conexiunii noastre cu Creatorul, in libertatea noastra. Ghicitoarea poate ghici numai ce se poate intampla la nivelul acestei lumi, cu corpul nostru fizic.

Sub Mahsom (bariera care ne separa de spiritualitate) nu exista nicio libertate de alegere, oricare; ea subzista numai in spiritualitate. Un animal nu are nicio libertate de alegere, atunci, de ce ar fi altfel cu trupul nostru fizic? In orice caz, sufletul exista peste acest nivel si da ascultare unor forte diferite care exista intr-o alta lume, intr-o alta dimensiune. Putem vorbi despre libertate numai in ceea ce priveste sufletul.

Ce fel de libertate poate sa existe in aceasta lume daca corpurile noastre biologice sunt strict guvernate de placere si suparare? Libertatea de alegere exista numai in spiritualitate in „linia de mijloc”. Nu va irositi energia pentru lucruri materiale care sunt peste necesitatile primare. Nu veti obtine nimic care sa merite din aceasta viata trupeasca, si, daca insistati in a cere mai mult decat aveti nevoie, nu faceti decat sa va faceti viata si mai complicata.

Dar, daca va veti folosi vigoarea sa ajungeti in spiritualitate, veti castiga. Aceasta este legea naturii; trebuie sa va ingrijiti pentru o viata materiala normala dar restul energiei voastre si intelectul trebuie sa fie devotate ajungerii in spiritualitate. Acolo veti gasi implinirea autentica.

Din partea a patra a Daily Kabbalah Lesson 10/15/10, „Libertatea”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Din punctul de vedere al Creatorului, lumea este creata cu calitatea compasiunii (Hesed), a daruirii perfecte. Atributul creaturii, receptia, este creata ca o urma a acesteia. Pentru ca sa ii dea creaturii (fiintei umane) o oportunitate de a fi independenta, are nevoie sa fie creata fara nici un atribut predeterminat. Cum este asa ceva posibil? Din aceasta cauza, Creatorul a pregatit un stadiu special (loc sau dorinta) pentru o persoana, deoarece persoana de fapt, traieste in dorinta proprie.

In perceptia persoanei, aceasta dorinta consta in receptie si daruire. Pe masura ce persoana se dezvolta, ea dobindeste treptat o oportunitate de a alege intre ele, si atunci vede ca alegerea ei nu consta in nici una din acestea, ci in folosirea acestor doua atribute primite chiar de la Creator, si care sint de dragul Creatorului.

O persoana invata sa le foloseasca pe amindoua, in mod egal si nu sa anuleze atributul receptiei. De fapt, asta este persoana, si ea are nevoie sa ramina o creatura independenta, care sta in fata Creatorului. Altfel, fara primirea placerii de la Creator, persoana nu Il va multumi pe Acesta. Putem darui Creatorului, doar daca primim de la El.

De aceea, o persoana foloseste ambele forte si corecteaza dorinta sa pentru receptie, cu intentia de dragul daruirii. Consecvent, calitatea compasiunii, daruirii, guverneaza peste calitatea receptiei, pina la gradul in care persoana isi corecteaza dorinta sa pentru placere „materiala”, si o poate folosi cu scopul daruirii. In final, ambele calitati actioneaza ca un intreg intr-o persoana, si aceasta atinge daruirea perfecta (credinta).

Pe parcursul intregului drum, timp dupa timp, de-a lungul fiecarui stadiu si fiecarui grad, o persoana combina corect calitatile receptiei si a daruirii (compasiune si judecata). De aceea, lumea este creata cu compasiune si este terminata tot cu ea, pe masura ce atinge corectia completa.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala 10/12/10, “Problema compasiunii”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Avem nevoie de ecranul care ne-ar face capabili sa ne eliberam de toate placerile pregatite de Creator?

Raspuns: Nu. Scopul creatiei este de a dobindi bucuria si fericirea. Totusi, avem nevoie sa ne incintam in nelimitatele placeri care nu exista in lumea noastra. Raminem „animale” in acest strat subtire de realitate, dar scopul nostru este de a ne ridica la nivelul uman, de unde isi au originea placerile infinite. Si atunci, dupa ce avem deschis Kli-ul de daruire, ne vom bucura fara margini.

Suferinta nu este scopul omului. Avem nevoie sa intelegem ca experimentam suferinta in lumea noastra, doar pentru ca ne impinge catre adevarata placere. Rabash ne da un exemplu al unui tata care aranjeaza concedierea fiului sau de la o fabrica, astfel incit acesta sa nu ramina acolo tot restul vietii si sa mearga mai departe.

Cind intilnim lucruri neplacute, nu simtim ca am fost educati astfel din copilarie. Dar nu exista o alta cale. Ni poti intotdeauna sa fii ademenit cu dulciuri, deoarece in acest mod, ele ar deveni singurul tau scop. Si totusi, fara dulciuri, devii mai intelept, incepi sa evaluam situatia si inveti sa o rezolvi.

Datorita mediului inconjurator si metodei corectiei, incepeti sa intelegi intotdeauna ceea ce vi se intimpla, sinteti de acord cu „programul de educatie”, si parcurgeti toti pasii de buna voie.

Din a 2-a parte a Lectiei zilnice de Cabala 10/12/10, “Importanta Milosteniei”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→