Zohar. Capitolul VaYikra (Si Domnul a chemat)), articolul 83: …asa cum este scris, Iata, regele tau vine peste tine, in mod sigur si nu tu pe El. El va veni la tine pentru a te domoli; Va veni la tine pentru a te ridica in palatul Lui, pentru a se uni cu tine in unirea fara sfarsit, pentru toate timpurile, asa cum este scris, Si ne vom logodi tu cu Mine in fidelitate.

Trebuie sa ridicam Malchut din cenusa, de unii singuri sau Milostivul Creatorul ridica cortul cazut al lui David pentru noi? Trebuie sa asteptam in exil si apoi totul va deveni revelat de Sus? Sau trebuie sa recunoastem ca Regele a venit, si-a facut munca, a ajuns la noi, si noi trebuie sa ne prindem de El si sa urcam?

Sunt oameni care spun ca totul va veni si va deveni revelat de Sus, ca Al Treilea Templu va cadea din ceruri si noi nu trebuie sa facem nimic, ci doar sa continuam sa asteptam. Acesta este modul de gandire Galut (timpul exilului).

Kabalistii, pe de alta parte, ne explica, ca trebuie sa ne fortam noi insine in exil (din nivelul spiritual) pentru o perioada specifica de timp, pana la sfarsitul secolului 20. Apoi, de Sus, Creatorul ne va inapoia Tara Israel si va revela metoda de corectare, care este Kabbalah si Cartea Zohar. A creat toate conditiile pentru liberul arbitrul si Daruirea Torei de Sus a avut loc. Acum, oamenii trebuie sa primeasca Torah si sa o realizeze prin corectarea lor.

Asta este ceea ce numim regele a venit la regina. El ii da ei totul. Totusi, acum ea trebuie sa faca un pas spre rege si sa-si exprime dorinta de a se uni cu el, in loc sa stea intinsa in praf, fara sa faca nici macar o singura actiune din proprie initiativa. De fapt, regele o face sa actioneze si ajunge la ea, dezvaluind dorinta lui.

Asta reprezinta disputa dintre cei care studiaza Tora externa, religiosii, si cei care studiaza Tora interioara, Kabalistii. Nu este nimic de adaugat la observatiile externe ale obiceiurilor, pentru ca toate adaugarile au loc in interior, asta este, in intentie, discernamintele dorintei si revelarea inclinatiei rele pe care trebuie sa o corectam.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Kabbalah 16.05.10, Zohar

Filed under: Israel, Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

Intregul rau a fost pregatit pentru noi de Sus, in timpul spargerii vaselor. Atunci cum putem spune ca creatura pacatuieste, daca Creatorul este cel care a facut-o, este rezultatul actiunilor Sale? Tot ceea ce omul face va fi o consecinta a actiunilor Creatorului. Putem oricand arata la sursa de la care totul a venit. Chiar El ne instiinteaza ca a creat raul si nimic altceva decat raul: Am creat inclinatia rea (Barati Ietzer haRa).

Singurul liber arbitru, care ne permite sa alegem intre bine si rau si sa cerem corectarea raului este realizat cu ajutorul mediului inconjurator. Daca o persoana se intoarce catre grup, el descopera un spatiu gol, Klipat Noga, care nu apartine nici Creatorului nici creaturii. Binele sau raul este determinat numai prin liberul arbitru.

In timp ce lucrezi cu grupul incepi sa vezi ca Creatorul ti-a lasat ceva in care poti avea o decizie. Este un punct special al independentei tale. Daca incepi sa creezi imaginea Creatorului de la acest alb, liber punct, si decizi ca vrei da devii ca El, vei fi numit om.

Totusi, trebuie sa relevezi acest punct. Pana acum Reshimo (memoria spirituala) a spargerii vaselor este relevata in tine. Acest punct este inceputul ecranului, pe care trebuie sa-l construiesti din Reshimo. Este revelat prin munca in grup.

Stergem acumularea de coji (Klipot) si diferite obiceiuri, cu eforturile noastre interioare de a descoperi deodata, ceva care nu apartine Creatorului in afara de ele. Acesta este intr-adevar un miracol. In acest moment o persoana trebuie sa spuna: Intreaga lume depinde de mine. In fiecare moment, o indrept spre rau sau spre bine, prin deciziile mele. Apoi persoana isi petrece intregul timp ca un acrobat pe un fir subtire; in fiecare moment trebuie sa ia o noua decizie in directia buna pentru a fi sigur ca nu cade de pe firul subtire. Asta inseamna ca in fiecare moment, alege sa mearga pe calea adevarului.

De aceea Baal HaSulam spune despre calea spre Creator, ca este foarte ingusta si ca persoana care merge pe ea trebuie sa fie sigura ca nu se abate nici in dreapta nici in stanga. Dar toate astea se intampla in conditiile in care o persoana descopera punctul unde firul incepe: liberul sau arbitru in lucrul cu mediul inconjurator. Toate punctele care urmeaza, pe care el merge sunt puncte ale conectarii sale corecte cu mediul, pe care l-a ales pentru a-si realiza liberul arbitru.

O persoana isi construieste propriul fir cu puncte pe care le descopera. El insusi merge prin ele, in fiecare moment directionandu-se pe el si intreaga lume spre tel. De fapt, nimic nu exista inaintea lui, nici punctul pe care il descopera nici firul care face aceaste puncte, calea drept catre Creator.

Calea nu se intinde de la Creator catre noi. Noi doar primim Reshimot, care raman la fiecare nivel din coborarea de sus in jos. Firul nu exista, dar il construim noi insine de jos in sus. La sfarsit, este chiar ceea ce se numeste Om.

Toti Partufim pe care ii reconstruim de jos in sus nu sunt aceiasi Partzufim care au existat in timpul coborarii de sus in jos. Asta este pentru ca atunci cand ne cataram pe nivele, descoperim fiecare nivel de 620 de ori mai mare decat in timpul coborarii. Acesta este un nivel complet nou, pe care noi il construim.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Kabbalah 20.05.10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Libera alegere, Munca in grup, Zohar - Niciun comentariu→

Un grup Kabalist se uneste in jurul unui tel: sa ajungi sa-l iubesti pe aproapele tau si prin asta sa-L iubesti pe Creator. Asta inseamna sa iubesti proprietatea de a iubi si de a darui. Fiecare om care are acest scop adauga mica lui forta, grupului, adauga punctul lui din inima care i-a fost daruit de Sus.

Nici unul dintre noi nu este capabil sa acceada spiritualitatea folosind doar propria putere. Putem sa facem asta numai combinandu-ne fortele, cu alte cuvinte, alaturandu-ne unui grup si anulandu-ne pe noi insine, egoismul nostru. Aderarea la un grup si anularea egoismului cu scopul de a primi forta daruirii reprezinta primul pas spre spiritualitate. Lucrul intr-un grup reprezinta munca de tranzitie de la corporal spre spiritual prin deschiderea creata de grup.

Grupul este calea. Grupul nu poate fi folosit ca o surubelnita sau o cheie, ci tu insuti trebuie sa folosesti grupul pentru munca. Grupul este modelul spiritual din fata ta. Iti este dat ca o forma corporala si tu il schimbi in una spirituala raportandu-te la el ca la o colectie de suflete si nu ca la un grup de corpuri.

Construim un spatiu spiritual in interiorul grupului nostru. Construim un vas spiritual (Kli), prin anularea noastra si conectandu-ne punctele din inima la colectia formata din celelalte puncte. Eu adaug mica mea forta grupului si primesc de 620 de ori mai mult. Spiritualitatea mi se dezvaluie ca un nivel in interior, exact in locul unde am gasit aceasta conexiune si forta noastra comuna.

Anulam natura noastra materiala, egoismul nostru animal. Toti magarii (in ebraica magar se spune hamor cuvant cu aceeasi radacina ca si materia, adica homer) nostri raman jos, iar noi, uniti, ne ridicam peste ei. Noi dobandim o forta mare si unica, care este de 620 de ori mai mare decat cea precedenta si, aceasta forta, va lasa cu siguranta pe fiecare om sa-si infranga animalul din el. In acest fel, vom crea un vas spiritual nou, care nu exista inainte de despartirea (ruperea) sufletelor. In acest vas, noua ni se va dezvalui proprietea comuna a daruirii in care ni se va revela Creatorul.

Adaug mica mea forta si primesc de 620 de ori mai mult ridicandu-ma pana la primul nivel spiritual. Si apoi adaug aceasta forta mare grupului si o maresc din nou de 620 de ori si ma ridic la urmatorul nivel. Astfel punctul meu initial din inima se mareste intai de 620 de ori si apoi din ce in ce mai mare si urca pas cu pas. Grupul devine Malchut, Shechina.

Acesta este motivul pentru care grupul trebuie sa fie unit intr-o singura dorinta, aceea de a atinge daruirea, adeziunea la Creator. Aceasta creeaza capul (Rosh) Partzufului spiritual. Vasul nostru spiritual comun este lumea spirituala dar, fiecare om experimenteaza in felul lui, in functie de primul si esentialul lui punct din inima. Sufletul nu dispare ci creste de 620х620х620..ori. Astfel ne construim lumea noastra spirituala in noi, acolo unde il descoperim pe Creator. Nu exista in niciun alt loc.

Din part. 3 Lectia zilnica de Kabbalah 20.05.10, Articolul Scopul Societatii

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

In articolul Scopul Asocierii, Rabash scrie ca omul se naste iubindu-se numai pe el insusi, si de aceea nu poate face nici cea mai mica miscare fara sa se serveasca pe el. Totusi, fara renuntarea la iubirea egoista, este imposibil sa realizam adeziunea cu Creatorul, echivalenta cu proprietatile Lui.

De aceea, grupul este necesar pentru ca in el, dorinta si taria fiecaruia se aduna. Toti sunt apoi capabili sa foloseasca aceasta forta comuna imensa pentru a renunta la dorinta egoista care il impiedica sa-si implineasca scopul pentru care s-a nascut. Acest grup trebuie sa fie alcatuit din oameni care au un scop comun. Apoi impreuna, vor da nastere unei forte uriase care va permite fiecaruia sa se lupte cu el insusi.

Pentru a primi puterea colectiva de la grup, fiecare trebuie sa contribuie cu taria sa la el, si sa renunte el insusi, asta este, sa vada numai puterea prietenului, in loc de slabiciunea lui. Daca se considera el insusi doar un pic mai mare decat ceilalti, nu va putea sa se uneasca cu ei, sa aduca forta sa si sa o primeasca pe cea colectiva.

Plan

1. Natura umana – iubire de sine.
2. Scopul creatiei – adeziunea cu Creatorul prin echivalenta proprietatilor cu El.
3. Este imposibil sa implinim scopul creatiei de unul singur, ci numai intr-un grup si prin puterea grupului.
4. In grup, toti trebuie sa fie egali in scop, mijloace si anularea fiecaruia. Anularea este posibila numai prin ridicarea prietenilor.
5. Maretia mediului este atinsa prin cuvinte si actiuni.

Din partea a treia a Lectiei zilnice de Kabbalah 20.05.10, Articolul Scopul Asocierii

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Intrebare: De ce vorbim in mod constant despre conectarea intre noi, dar nu spunem nimic despre conectarea cu Creatorul?

Raspuns: Acum discutam despre realizarea scopului prin ce avem la indemana si de aceea acordam atata atentie conectarii intre noi. Scopul final este adeziunea cu Creatorul, conform legii echivalentei formei, care inseamna ca trebuie sa devenim Om, Adam (similar cu Creatorul).

Mai intai, trebuie sa ne pregatim vasul spiritual (Kli), facandu-l similar cu Cel de Sus. Acesta este un vas pentru toti; toate partile lui trebuie sa se uneasca ca un singur om cu o singura inima. Toata ura noastra, invidia, ambitia, mandria si setea de putere sa devina incluse in el; trebuie sa ne ridicam deasupra tuturor si sa ne unim pentru a deveni similari cu Creatorul si, deci, sa dobandim adeziunea cu El.

Ni se pare ca Creatorul ete undeva in afara noastra, dar de fapt El este relevat in interiorul vasului spiritual comun pe care il construim intre noi. De aceea, pentru a avea o perspectiva corecta, trebuie sa percepem totul ca si cum exista intr-un singur loc. Cream acest spatiu pentru revelarea Creatorului.

Chiar acolo ne unim, deasupra egoismul nostru. Egoismul nostru ramane jos si, deasupra lui, construim conexiunile intre noi. Si daca conexiunile sunt solide, bazate pe forta Luminii care Reformeaza, atunci in aceasta conexiune vom relvela Creatorul (Boreh), care inseamna vino si vezi (Bo-Re).

Asta este altceva, decat sa ne imaginam ca El este undeva sus in nori si ca eu fac ceva aici jos pentru a-L descoperi in cer. Il descopar chiar in conexiunea dintre suflete, intre organele corpului spiritual, in timp ce Lumina interioara o umple.

Intre timp, oamenii gandesc, ca atunci cand vorbim numai despre unirea unuia cu celalalt, Creatorul este separat de asta. Asta se intampla pentru ca, intern, ei nu sunt gata sa recunoasca ca exista o conexiune intre munca noastra – studiile, diseminarea si unirea cu fiecare – si Creatorul.

Fiecare persoana Il percepe pe Creator ca ceva elevat si este gata sa se uneasca cu El, dar nu este dispusa sa se uneasca cu alta persoana. Ei nu inteleg ca este acelasi lucru. O mai buna conectare intre oameni se numeste Creator, calitatea daruirii, dar natura umana nu permite sa fie de acord cu asta.

Din partea a treia a Lectiei zilnice de Kabbalah 18.05.10, Articolul Arvut

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Stiinta obisnuita se apropie deja, in viziunea globala, de o inrudire cu spiritualitatea. Totul in stiinta se unifica si sterge toate granitele, generand fenomene ca fizica chimica si chimia fizica. Oamenii de stiinta continua sa descopere forte noi, adancindu-se mai mult in imaginea lumii cu un microscop si relevand noi elemente in ea. De fapt, toate aceste elemente provin dintr-o sursa comuna.

In esenta, fiecare si toate formele materiei – particulele pozitive, negative si neutre – descriu forme diferite ale aceleiasi idei sau forte. Totusi, de la un timp suntem incapabili sa vedem natura, linia de mijloc si percepem constant, in dreapta sau in stanga. Ni se pare ca nu exista nimic in mijloc, ca fiind zero, cand de fapt nici nu poate fi zero. Prin urmare, stiinta va ajunge la concluzia ca materia trebuie examinata mai degraba, de jos in sus, decat de sus in jos, asta este, din materia insasi.

Asta se intampla cu studiile Kabbalah. O persoana lucreaza examinandu-si materialul, care este dorinta de a primi placere. Incearca sa-l umple cumva, dar ca rezultat ajuge la o spargere completa si descopera ca este imposibil sa faca ceva de una singura. Atunci se indreapta catre gradul Superior si il roaga sa i se releveze, dorind sa primeasca aceeasi forma ca cel Superior, pentru a releva gradul sau inferior.

Stiinta moderna se apropie mai mult de relevarea faptului ca daca noi, observatorii, nu ne ridicam noi insine la un nivel mai inalt, nu vom intelege gradul nostru din prezent. Stiinta Kabbalah prezinta aceasta problema, de la inceput. Kabbalah explica faptul ca, daca o persoana ramane la acealasi nivel, nu va fi in stare sa descopere nimic. Ea il invata: Ridica-te mai sus si acolo vei dobandi forta care te controleaza; este aceeasi forta care te-a construit si care acum te conduce prin toate starile pe care le experimentezi.

Deci, cu toate ca stiinta nu a ajuns inca la stadiul sau final de dezvoltare (se apropie numai, de acesta), va revela in cele din urma, faptul ca trebuie sa ne ridicam la un nivel mai inalt pentru a intelege ceva despre noi. Toata realitatea este continuta in dorinta noastra, deci vom beneficia cu adevarat de miile de descoperiri ale fenomenelor aditionale din ea, sau de descoperirile a mai multor particule elementare in fizica cuantica? Este imposibil sa unim toate aceste parti impreuna, fara sa intelegem Forta care controleaza totul. Aceasta este intreaga problema in revelarea gradelor mai inalte, care misca intreaga noastra realitate.

Kabbalah, pe de alta parte, plaseaza scopul atingerii Creatorului, gradului Superior, imediat, al unei persoane. In plus, este o abordare complet stiintifica, pentru ca ramanand scufundati in materialitatea nostru nu putem descoperi acest material, trebuie sa ne ridicam la nivelul fortelor.

Din Lectia Zohar de seara 13.05.10

Filed under: Lectia zilnica, Stiinta, Zohar - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum putem simti o lipsa de daruire, daca această deficienta nu a existat in Creator?

Raspuns: Dorinta de a darui a Creatorului vine din perfectiune. Cu toate acestea, daca dorim sa ramanem creaturi si sa diferim de Creator, daruirea din noi nu poate veni de la perfectiune. Prin urmare, necesitatea de a darui trebuie sa vina dintr-un sentiment de deficienta.

Cu toate acestea, nevoia de a iubi un sentiment de Lipsa, nu este buna, deoarece atunci se pare ca as dori sa-L iubesc de dragul de a crea o situatie mai buna pentru mine. Prin urmare, trebuie sa construim in noi insine o nevoie ce nu se bazeaza pe deficit, ci mai degraba, nevoia de a fi deasupra naturii noastre, de dragul de a darui. Astfel, dorinta de a primi trebuie sa ramana in mine, dar deasupra ei, am sa construiesc dorinta de a darui.

Creatorul este perfect si iubirea Lui vine din perfectiune. Iubirea creatului nu poate veni din perfectiune, asa ca ce fel de iubire este asta? Persoana are nevoie de a atinge un sentiment de deficienta fara deficit, adica un Vas – dorinta dubla, astfel incat, de asemenea, iubirea noastra va veni aparent din perfectiune. Apoi iubirea noastra va fi cu adevarat pura.

Intregul proces este deja determinat de starea finala – singura stare care exista si a fost creata de catre Creator. Cu toate acestea, in ce ne priveste, ne desfasuram intr-o secventa de stari, ca un covor ce se deruleaza in jos, pe scari, spre noi.

Din partea a treia Lectia zilnica de Kabbalah 5. 04.10, Articolul Matan Tora

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Creatorul este dorinta pura de daruire. El primeste placere din daruire. El a creat creatura, dorinta de receptie, pentru a-i darui. Simte Creatorul placere din daruire? Simte! Daruie pentru a simti placere? Nu! Primeste placere doar din faptul ca vrea sa daruie. Spunem ca El sufera din cauza opozitiei noastre la a primi placerea Lui, dar este vorba despre perceptia noastra limitata, prin care percepem suferinta Lui relativ la noi.

Noi, pe de alta parte, suntem dorinta de a primi si bucuria noastra sta numai in primire. Aceasta dorinta nu poate fi stearsa din noi; trebuie doar corectata. Dorinta corectata va aduce placere fiind implinita, dar implinirea ei va veni prin implinirea altuia.

Cum este posibil? Ma voi implini singur? Da, dar numai prin implinirea altcuiva si, facand asta, voi simti ca si cum ma implinesc singur. Voi fi ca o mama care isi satisface fiul si primeste placere din asta. Dar o mama isi iubeste copilul si asta inseama ca trebuie sa dobandesc aceasta iubire. Daca reusesc sa iubesc dorintele altora, atunci tot ceea ce ei primesc va fi si implinirea mea. Dragostea va uni dorintele noastre in una singura. Mai mult, iubirea va face ca dorinta celuilalt sa fie mai importanta pentru mine decat cea proprie, dorinta inerenta.

De aceea, tot ceea ce imi trebuie este puterea iubirii. Si aceasta putere poate fi primita de la Creator, pentru ca El este Cel care iubeste. Iubirea este calitatea lui inerenta. Roaga-L si El o va imparti cu tine. Vei fii si tu capabil sa iubesti, pentru ca dragostea va rasari din tot ceea ce urasti.

Aici se gaseste daruirea Torei (Kabbalah): o putere care vine de Sus, uneste dorintele tale cu cele ale altora si tu vei incepe sa le iubesti ca si cum ar fi ale tale. Ca ale tale adica chiar mai mult decat tu insuti. Iubirea ta este asa de mare, incat te obliga sa ai grija de altii, chiar inainte de a avea grija de tine. Vei deveni ca o mama care este pregatita sa-i dea copilului sau totul din lume.

La nivelul animal, asemena comportament este infaptuit de natura (Creatorul). Dar la nivel uman, trebuie sa realizam aceasta stare pe cont propriu.

Din partea a treia a Lectiei zilnice de Kabbalah 3.05.10, Articolul  Matan Torah

Filed under: Iubire, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Zohar, Capitolul Emor (Vorbire), paragraful 129: Deschide pentru mine o deschizatura , ca varful unui ac si voi deschid portile inalte pentru tine… De asta cand David a dorit sa vina la Rege, a spus: Deschide-mi portile neprihanirii… Aceasta este poarta Domnului. Portile neprihanirii (dreptatii) sunt Malchut; este calea de a intra la Rege. Aceasta este poarta Domnului, pentru a-L gasi si a adera la El. Deci, Deschide pentru mine, sora me, iubirea mea, pentru a ma imperechea cu tine si a fi pentru tottdeauna in pace cu tine.

In una din scrisorile lui, Baal HaSulam descrie intrarea in lumea spirituala. Este un zid in fata noastra, mergem de-a lungul lui, cautand intrarea, dar nu o gasim. Totusi, in momentul in care o persoana devine similara cu Cel care este in spatele zidului, o intrare apare in zid.

Aceasta este calea de a intra in lumea spirituala. Ai un zid solid in fata ta care nu se deschide si apoi, deodata, o intrare apare in fata ta. In lumea materiala stim ca este o usa intr-un anumit loc, este inchisa, dar poate fi deschisa. In lumea sirituala insa, nu este nicio usa, nimic nu este vizibil in avans, totul este complet ascuns. Este aproape imposibil sa ne imaginam ca ceva se poate deschide acolo. Apoi, dintr-odata, o intrare apare.

Totul se intampla conform cu similaritatea proprietatilor persoanei care sta in fata zidului, si Creatorul din spatele lui. Daca ei impart macar un procent de proprietati similare, persoana poate intra inauntru. Se intampla in conditiile in care vrea sa intre numai in masura acestui procent si sa lase restul afara.

Asta inseamna ca o persoana vrea sa devina conectata cu Creatorul numai prin dorintele care i se potrivesc Lui. Apoi, intrarea se deschide si el se gaseste in lumea spirituala. Corectiile dorintelor noastre duc in final la dorinta numita poarta catre Creator.

Din Lectia Zohar, de seara, 30.04.10

Filed under: Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum pot sa daruiesc la ceilalti daca trebuie sa le simt dorintele ca fiind ale mele? Nu mi-as darui mie?

Raspuns: Nu, le voi simti ca si ale mele. Deosebirea dintre noi, ura, va ramane, si deasupra urii voi construi un pod al dragostei. In mine exista o dorinta egoista impotriva celorlalti si, deasupra ei, ecranul si Lumina Reflectata, o dorinta de a-i implini pe ei mai degraba, decat pe mine. Cand umplu aceste dorinte va fi cu intentia de daruire.

Simtindu-ma pe mine si pe altii opusi mie si simtand dorintele lor ca fiind ale mele, ma transforma intr-un Partzuf spiritual al sufletului meu. Toate dorintele care sunt in afara mea intra in corpul sufletului acum, pentru ca il umplu de dragul daruirii. Fiind capul sau Rosh al Partzuf pot sa implinesc doar aceste dorinte. Restul corpului meu sunt dorintele celorlalti.

Daca ar fi sa desenam un Partzuf spiritual, capul este Eu-ul original, iar corpul sunt dorintele celorlalti. Altfel pe cine as implini, pe mine?

Atrag Lumina pentru a o trece celorlalti; asta este, sunt capul care decide sa faca aceasta actiune. Cand ii implinesc pe ceilalti devin similar Creatorului in relatia cu ei.

De aceea simt ca Creatorul se manifesta inauntrul corpului sufletului, inauntrul dorintelor care au devenit ale mele. Acest Creator sunt eu si asta inseamna ca m-am contopit cu El. Dorintele apartin celorlalti si implinindu-le eu devin similar Creatorului.

Asa este construit un Partzuf: Capul contine gandurile, dorintele, dorintele celorlalti si decizia de cum sa actionezi, in timp ce corpul contine dorintele celorlalti care au devenit ale tale. Iubind aproapele ca pe tine insuti se simte ca alipirea cu Creatorul si cu Lumea Noua.

Din partea a treia a Lectiei zilnice de Kabbalah 27.04.10, Articolul Matan Torah

Filed under: Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→