Întrebare: Ce înseamnă că fiecare se folosește de sine pentru a satisface dorința prietenului, a celorlalți?

Răspuns: Mă pot conecta cu prietenul dacă-i cunosc dorința. Nu există alt mijloc de a se putea conecta la dorința sa de primire. Trebuie să știu ce vrei și fac un efort pentru a-l obține.

Nu este decât dorința de primire și, dacă vreau să fiu conectat la voi, trebuie să vă umplu (împlinesc), iar voi ar trebui să faceți același lucru pentru mine. Astfel, nimeni nu se poate umple la nivel corporal, dar fiecare poate să-l umple pe celălalt la nivel spiritual. Pentru a face asta, trebuie să aflu ceea ce voi vreți. Se pare că eu sunt Partzuf superior în raport cu voi și voi sunteți Partzuf inferior. Iau dorințele voastre de la voi, sunt încorporat în ele și le ridic sus; astfel, devin un conductor între voi și Creator. Acesta este modul în care vă împlinesc.

Fiecare face asta pentru celălalt. Imaginați-vă miliarde de Partzufim, fiecare în interiorul celuilalt în diferite discernăminte, fiecare cerând umplerea celuilalt. Astfel, lipsurile și umplerile trec de la unul la altul într-un lanț de niveluri, până ce ating lumea Infinitului. Astfel, vom descoperi un vas general unde toată lumea este încorporată în toată lumea și este conectată într-o singură dorință, ca cea care era înainte de spargere.

Dar, această singură dorință este complexă, deoarece conține spargerea, distanța, ego-ul care nu ne lasă să ne conectăm. Această dorință este complexă, deoarece toată lumea este încorporată în toată lumea și astfel, intensitatea crește de 620 de ori de la simpla dorință inițială.

Fiecare absoarbe lipsa celuilalt și este recompensat cu implinirea acestuia, astfel că noi ne intensificăm. Dacă sunt conectat la toate părțile sufletului general și dacă, eventual, trebuie să ridic o rugăciune pentru noi toți, atunci Lumina Infinitului mă traversează, mergând spre toată lumea de sus în jos.

Asta se întâmplă fiecăruia dintre noi. Ne conectăm și creștem până la Infinit și în final, vom atinge o putere incredibilă. Numim această creștere ”de 620 de ori”, chiar dacă nu este un număr, ci un concept calitativ.

Din pregătirea Lecției zilnice de Cabala, 24.03.2014

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Perceptie - Niciun comentariu→

Întrebare: Spuneți că ar trebui să încerc să se simtă ”Nu există nimeni în afară de El”, să imaginez aceasta deoarece nu este realitatea, eu sunt…

Răspuns: Nu aceasta este problema. Problema este de a vă anula, până la punctul în care veți simți că numai Creatorul există.

Întrebare: Cum? Eu nu simt că El există în realitatea noastră.

Răspuns: Cereți. Vă întoarceți spre o forță pe care nu o simțiți și îi cereți Lui să vă dea posibilitatea să-L simțiți.

A-L simți înseamnă a deveni ca El. Asta înseamnă să vă anulați, sentimentul de sine există deoarece sunteți în opuși Lui. În punctul în care vă anulați, Îl simțiți.

El și cu mine nu putem exista simultan. Deci, îi cereți Lui să vă anuleze și cu asta, veți deveni ca El. Repetați acest lucru de mai multe ori cu prietenii și va începe să intre, progresiv, în emoțiile voastre. Nu există alt mijloc.

Din săptămâna mondială Zohar, ”Congresul de Educație Integrală”, a treia zi, 04.02.2014, Lecția 1

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Întrebare: Se pare că acțiunea necesară a ființei create în dialog cu Creatorul este doar o rugăciune.

Răspuns: În această stare, ajungem la un adevărat strigăt, nu doar o rugăciune. Astfel că simțim cu putere nevoia arzătoare pentru îndepărtarea ascunderii, iar aici există două stări.

În prima stare, descopăr că detest ascunderea, din punctul meu egoist de vedere. Detest cu adevărat această ascundere și vreau, și sper ca ea să dispară, să putrezească, să înceteze să existe. Nu există mai mare bucurie pentru mine decât să descopăr că ea a dispărut, a ars și a fost distrusă. Această stare este destinată să mă învețe și să-mi arate măsura completă a urii mele față de ascundere. Acum, am nevoie să ajung la asta, chiar dacă pierd brusc interesul, dar o detest numai pentru că, eliminând-o, aduc plăcere Creatorului.

Apoi, ajung la aceeași ură arzătoare față de ascundere, deoarece ea se află pe drumul meu de a aduce plăcere Creatorului? Am deja ceva cu care să compar, ura mea egoistă personală. Acum, trebuie să aplic același sentiment cu privire la Creator.

Pot să urăsc acest obstacol, chiar dacă nu este un obstacol pentru mine, ci pentru El, deoarece acesta nu mă lasă să-I aduc plăcere Lui? Și, cu siguranță nu este pentru a primi o recompensă, ci în scopul de a dărui.

Din pregătirea Lecției zilnice de Cabala, 17.03.2014

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Torah, “Exodul” (Ki Tissa), 33:14-33:16: Deci El a spus: „Prezenţa mea va pleca şi îţi voi da odihnă”. Iar el i-a spus Lui: „Dacă prezenţa ta nu vine (cu noi), nu ne lua aici sus. Pentru că, atunci cum se va şti că am găsit favoarea în ochii Tăi, eu şi oamenii Tăi? Nu prin faptul că vei veni cu noi? Atunci eu şi oamenii tăi, ne vom distinge de fiecare altă naţiune de pe suprafaţa pământului”.  

Creatorul trebuie să aducă pe toată lumea la un nivel în care să semene cu El. Nu există concesii.

O persoană trebuie să recunoască faptul că nu poate scăpa de nici una din proprietăţile sale deoarece trebuie să le corecteze pe toate. Ea incepe să privească cu atenţie cele mai egoiste lucruri pe care le revelează despre sine, să înţeleagă că, eventual, ele trebuie inversate. Fără a anula ceva, persoana priveşte direct către harta sa spirituală interioară, dându-şi seama că imaginea corectă a Creatorului nu poate exista fără absoluta transformare a tuturor dorinţelor sale, în iubire şi dăruire.

În acelaşi timp, persoana urăşte aceste atribute şi le dispreţuieşte! Ar dori să şteargă totul, să se detaşeze de trecutul său, care îl urmăreşte în continuu. El se învinovăţeşte pe sine, pe Creator şi pe oricine poate, pentru ceea ce el păţeşte şi pentru multele greşeli pe care le-a făcut în viaţa sa! Recunoaşterea treptată că ele au fost necesare pentru atingerea scopului final, conştientizarea faptului că ele trebuiesc doar corectate şi că aceste acţiuni sunt absolut corecte, dar, că trebuiesc doar să fie inversate – aceasta este deja o mare revelaţie pentru o persoană.

El nu ar trebui să învinovăţească pe nimeni pentru trecut, deoarece toate păcatele sale au fost făcute intenţionat. Ele sunt în el de la început şi vor fi revelate într-o manieră chiar mai sălbatică. Dar ele sunt toate necesare. El este gata să depăşească orice, astfel încât să nu le piardă şi să fie capabil să corecteze totul.

Întrebare: Ce dă unei persoane, puterea de a atinge asta?

Răspuns: Importanţa Creatorului şi faptul că acesta este singurul mod de a-L încânta. Să presupunem că stau la o masă pe care Creatorul a aranjat-o pentru mine, care este plină cu diverse delicatese. Fiecare fel de mâncare din faţa mea este o otravă: are gust oribil, amar şi îngrozitor! Trebuie să mă transform în interior, astfel încât să simt o plăcere infinită gustând şi mâncând ceva ce este dezgustător şi în acelaşi timp care este dulce, deoarece l-am primit de la El. Totul depinde de intenţie, care poate transforma otrava în medicament.

Din emisiunea Kab TV “Secretele Cărţii Eterne” 9/16/13

Filed under: Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

Din articolul lui Baal HaSulam, “Introducere la cartea Panim Meirot uMasbirot”, pct.6: Deoarece nu aţi fost creaţi pentru a reveni după munca câmpului cu măgarii voştri în aceeaşi iesle. Şi, cum nu va fi misiunea unui măgar de a servi toţi măgarii din generaţia sa în lume, la fel nu va fi misiunea omului de a servi corpul tuturor creaturilor, corpul fizic al tuturor contemporanilor săi.

Soarta măgarului este de a servi omul care este deasupra lui, pentru a-i aduce un folos. În timp ce, scopul omului este de a servi Creatorul şi de a realiza scopul Său.

Întrebare: Cum poate fi sigur omul că serveşte Creatorul?

Răspuns: A servi Creatorul înseamnă a realiza planul Său, planul creaţiei – a aduce plăcere fiinţelor create de El. Nu aveţi nimic să dăruiţi Creatorului, în afară de revelaţia faptului că El vă iubeşte, ceea ce este posibil numai dacă atributele voastre sunt similare. Aceasta se numeşte a servi. Părinţii nu aşteaptă nimic mai mult de la copiii lor, doar recunoştinţă pentru iubirea lor părintească.

Cabaliştii ne învaţă cum să facem asta. Dacă nu simt nimic în afară de această lume, atunci nu ştiu nimic despre Creator. Cabaliştii îmi dau sfaturi cu privire la ce trebuie să fac pentru a atinge obiectivul. Există profesori care mă învaţă.

Vedem asta din exemplul animalelor, dacă mama nu se îngrijeşte de puii săi, ei nu vor supravieţui. Ea trebuie să-i hrănească,  să-i educe, să-i înveţe să găsească hrană – atunci ei pot supravieţui.

Acelaşi lucru se întâmplă în lumea spirituală – omul în sine nu ştie nimic. El trebuie să fie, în întregime, dedicat profesorului, precum un mic pui ce-şi urmează mereu mama – deoarece fără ea, el ar muri. Dar omul crede că este inteligent şi ştie tot.

Din Lecţia privind “Introducere la cartea Panim Meirot uMasbirot”, 13.03.2014

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Înainte de lecţie mă gândesc la Creator, în timpul zilei mă gândesc la conexiunea cu grupul, când mă gândesc la Lumina care Reformează?

Răspuns: Lumina care Reformează este în toate spaţiile goale dintre dorinţa mea de a atinge o anumită stare şi realizarea acestei stări. Lumina care Reformează se găseşte, de asemenea, între dorinţa mea actuală şi dorinţa corectă pe care ar trebui să o am.

Lumina este în lipsa mea de conexiune cu grupul, lipsa de atracţie pe care o simt şi necesitatea pentru asta, între starea dorinţei arzătoare atunci când sunt atras de grup deoarece sunt convins de importanţa sa. Lumina este peste tot şi în tot, în construirea vaselor spirituale, restricţia, Masachim (ecrane), intenţii, cu alte cuvinte, orice am face, trebuie doar să ne gândim la Lumină.

Orice schimbare a dorinţei şi orice corecţie a intenţiei sunt posibile doar prin Lumină. Nimic nu funcţionează în afară de Lumină, nici negativ, nici pozitiv. Noi trebuie doar să adăugăm componenta noastră de fiecare dată, dar fără să dictăm Luminii ce ar trebui să facă exact.

Noi adăugăm doar nevoia de schimbări, ca un copil care vrea ceva: el nu oferă nici o clarificare ingenioasă sau nu specifică exact cum ar trebui să fie făcut, ce ar trebui să fie făcut şi în ce măsură. El este total dependent de adult. Îmi exprim această dependenţă de grup într-o asemenea măsură, încât nu determin cum ar trebui să funcţioneze Lumina şi ce ar trebui să facă. Lipsa care este dezvăluită este suficientă pentru a mă ajuta să ader încă mai mult la grup şi Lumina face tot restul. Ea poate chiar să-mi trimită noi discernăminte sau să mă trimită într-o dimensiune necunoscută: este treaba ei.

Folosesc numai componenta care este a mea: conexiunea. Nici măcar nu construiesc acest canal, conexiunea mea specială la grup, pentru a afecta Lumina care Reformează, nu determin nimic, deoarece sunt mereu la nivelul unui embrion în ceea ce priveşte noua stare şi mă pregătesc pentru a completa incertitudinea. Tot ceea ce aş putea să fac este să fiu într-o stare de micime, ca un copil mic.

Din pregătirea Lecţiei zilnice de Cabala, 09.03.2014

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Eu nu pot să fac nimic atunci când văd ura, prefăcătoria, fraudă, în modul în care prietenii se comportă.

Răspuns: Desigur. Nimeni nu este perfect. Suntem toţi cu lipsuri din punct de vedere spiritual. Dorim să fim corectaţi. Atunci când urcăm chiar un pic din această stare spre Creator, acţiunile noastre sunt foarte de dorit pentru El.

Este firesc să vedem că prietenii sunt la fel de murdari aşa cum sunt eu în gândurile lor, în sentimentele lor, în planurile lor diabolice şi în diferitele dorinţe negative şi de necontrolat pe care le au. Dacă eu corectez toate astea, cad imediat în aceste defecte, din nou şi din nou.

Cel puţin recunoaştem faptul că suntem într-o mare gură de canalizare şi că toate gândurile şi dorinţele noastre imperfecte sunt starea noastră iniţială.

Lacrimile voastre sunt minunate lacrimi de recunoaştere a stării noastre. Asta arată deja că Lumina Superioară vă influenţează şi vă ajută să înţelegeţi unde sunteţi în raport cu ea. Este deja recunoaşterea răului şi nu doar un anumit nivel de jos, ci o stare de unde puteţi avansa şi face un salt înainte.

Deci, trebuie să transformăm aceste lacrimi în lacrimi de bucurie şi să mulţumim Creatorului că v-a dat această recunoaştere a stării voastre şi un astfel de sprijin! Nu sunteţi izolaţi într-o fermă finlandeză, plângându-vă soarta.

Sunteţi într-un mare grup care vă oferă sprijin. Aveţi un întreg sistem sănătos şi ştiţi că sunteţi o parte din acesta, cum funcţionează asupra voastră şi cum ar trebui să-l folosiţi pentru a atinge centrul echilibrului absolut. Aveţi toate astea!

Deci, lacrimile voastre sunt numai începutul, doar recunoaşterea stării voastre. Aş spune chiar că vă plângeţi pe voi. Cel puţin, ar trebui să vi le atribuiţi şi să vărsaţi lacrimi de bucurie, deoarece înţelegeţi cine vă conduce şi ce cale urmaţi. Asta va veni. Agăţaţi-vă de noi şi totul va fi bine.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Astăzi, mulţi din prietenii noştri ies să întâlnească oameni care niciodată nu au auzit de Cabala. Cum putem primi credinţă prin intermediul societăţii?

Răspuns: Credinţa vine de la Creator şi nevoia de credinţă vine de la societate. În ceea ce ne priveşte, trebuie să ne găsim în mijloc, ca un adaptor care le uneşte. Mergem spre oameni cu intenţiile noastre de a aduce plăcere Creatorului, deoarece ei reprezintă vasul comun al sufletului şi noi dorim să-i unim astfel încât Creatorul să poată să se dezvăluie în acesta şi să-I aducem Lui mulţumire.

În acel moment, ieşind spre oameni, vom simţi că suntem mesagerii Săi, primind o oportunitate extraordinară de a putea să-I aducem Lui mulţumire, în timp ce oamenilor le arătăm că dorinţa noastră este corectă şi deschisă, fără nici un profit ascuns şi vine doar din aspiraţia noastră de a aduce bine.

Dacă vom merge la oameni cu aceste intenţii, vom reuşi. În raport cu publicul, ne vom găsi într-o stare de dăruire absolută (Hafetz Hesed) şi chiar în raport cu Creatorul, adică vom primi cele zece Sfirot Hassadim, un grad de preoţi (Cohanim). Cel mai important lucru este pregătirea în mod corespunzător, precum muzicienii care trebuie să-şi acordeze intrumentele.

Astfel trebuie să ne acordăm, ca şi cum ne-am plimba arcul pe corzi, verificând cu ce intenţie internă ieşim spre public şi cu ce intenţie internă ne adresăm Creatorului.

Astfel, Lumina va curge prin noi spre oameni, fără nici un obstacol din partea noastră: dorinţele publicului vor urca de jos şi Lumina va veni de sus, dorinţele – de jos şi Lumina – de sus.

Încercaţi să vă acordaţi în acest mod şi vă veţi simţi brusc, complet controlat: pe de o parte, de oameni şi pe de altă parte, de Creator.

Din Lecţia “Introducere în Cabala”, 05.03.2014

Filed under: Diseminare, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, Shamati #8, „ Care este diferenta dintre o umbra a Kedusha si o umbra a Sitra Achra”:  Trebuie sa observam doua discernaminte in aceasta umbra, adica in ascunderea ei:

1. Cand cineva inca are abilitatea de a invinge intunericul si ascunderile pe care le simte, sa il justifice pe Creator si sa se roage Creatorului ca Acesta sa ii deschida ochii pentru a vedea toate tainuirile pe care le simte ca vin de la Creator, cu alte cuvinte ca, El face toate acestea unei persoane, astfel incat persoana sa gaseasca propria rugaciune si sa tanjeasca la El… in acest stadiu, persoana inca mai crede in Providenta Sa.  

2. Cand cineva ajunge la un stadiu in care nu mai poate sa suporte si spune ca toata suferinta si durerea pe care le simte, se datoreaza Creatorului care i le-a trimis, astfel incat sa aiba un motiv de a se inalta in grad, iar atunci persoana ajunge la un stadiu de erezie. Asta se datoreaza faptului ca ea nu poate crede in Providenta Sa si in mod natural nu se mai poate ruga. 

Totul functioneaza conform aceluiasi principiu: „Nu exista nimeni Altul inafara de El, Cel Bun si Generos”. Toata munca noastra consta in a atinge acest principiu, in fiecare din stadiile prin care trecem. Trebuie sa ne evaluam intregile vieti in concordanta cu acest principiu, iar acest lucru este imposibil fara sprijinul mediului inconjurator. Altfel, o persoana nu poate reusi.

Toate stadiile ne sunt trimise de catre Creator, cu alte cuvinte ele sunt determinate de influenta Luminii superioare asupra Reshimot (genele informationale) si stadiului lor comun, una fata de cealalalta. Dar intre Lumina si Reshimo ramane un spatiu gol pentru liberul nostru arbitru si eforturile noastre. Si o persoana trebuie sa umple acest spatiu.

Exista o lipsa de contact cu fiecare, iar aceasta se numeste ascundere. O persoana trebuie sa depuna efort in asta, cu scopul de a indeparta ascunderea si de a completa contactul dintre el si Creator, dintre Reshimo si Lumina, si sa aduca implinire intre acestea. Reshimo este revelata ca sfaramare si de aceea este intotdeauna descoperita ca discomfort, deficienta, respingere si ascundere. In final, aceasta este o marturie a spargerii, iar eu am nevoie sa accept asta ca pe o chemare catre contact, in toate situatiile care sunt create.

Aceasta se numeste munca deasupra motivului. Se poate ca in inima si mintea mea sa fie un sentiment neplacut, ca nu pot integra toate problemele mele cu Cel Bun si Generos, dar in ciuda tuturor acestor lucruri, munca in mintea si inima mea, nu ar trebui sa depinda de stadiul meu interior. Aceasta inseamna ca sar peste Reshimo care este revelata, inaltandu-ma deasupra Reshimo sfaramata, ca si cum aceasta Reshimo a fost corectata. Deci, simt ca si cum am atins revelarea singurei forte absolut binevoitoare si stau fata in fata cu Creatorul.

Si atunci ii multumesc Creatorului pentru dorintele mele sfaramate, deoarece doar in acest mod,  pot atinge spiritualitatea, avantajul Luminii fata de intuneric. Exact in contradictia dintre Reshimo si Lumina, descopar ce este Lumina de fiecare data.

Din Pregatirea pentru Lectia zilnica de Kabbalah 2/23/14

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Intrebare: Intotdeauna incercam sa intelegem ca totul vine de Sus, iar asta duce la intrebarea: pana la ce punct ai nevoie sa accepti conditiile care iti sunt date, si pana unde trebuie sa incerci sa te ridici deasupra acestora si sa aderi la grup indiferent de circumstante? Cu alte cuvinte, cand trebuie sa accepti conditiile pe care le ai, si cand trebuie sa te inalti deasupra lor in conexiunea cu grupul?

Raspuns: In primul rand, persoana ar trebui sa se lipeasca de Sursa tuturor acestor conditii. Cat despre faptul ca trebuie sau nu ca un efort sa fie exercitat, aceasta depinde de circumstante. Ce diferenta este? Lucrul important este ca sa fii alipit in mod constant, Sursei.

Indiferent daca-mi place sau nu, nu este important, oricum aceasta variaza,. Ma agat de El si strig: “Tu esti al meu!” si asta este. Si apoi ai nevoie sa te separi de tine indiferent de ceea ce simte egoismul tau la momentul respectiv, indiferent de ceea ce simti cand te adresezi Lui, asta este situatia, trebuie sa mergi pe calea credintei dincolo de motiv. Dar lucrul cel mai important este sa Il masori si sa nu Il lasi sa plece.

Deseori ne sunt date circumstante in care, chiar daca nu dorim, tot ni se cere sa le acceptam cu ratiunea noastra. Cum actionam in astfel de cazuri?

Daca prietenii mei sau o anumita conditie in viata imi spun ca tot ceea ce se intampla acum vine de la Creator, atunci, indiferent de cat de neplacut ar fi pentru mine, din moment ce sunt incapabil sa fiu de acord cu asta chiar acum pentru ca ma framanta, cu toate acestea am nevoie sa Il accept ca sursa a tot ceea ce se intampla. Mai mult, ca pe o sursa buna si corecta, una care imi e necesara astfel incat sa pot munci cu ea si sa ma aduca intr-un stadiu in care tot timpul, indiferent pana in ce punct, eu sa raman cu El

Percep asta ca pe un obstacol? – Da.

Este acest obstacol in beneficiul meu? – Da.

Este placut sau neplacut? – Neplacut.

Totusi, trebuie sa ajung treptat intr-un stadiu in care aceste obstacole vor disparea. Aceasta necesita multa rabdare si multa munca, iar dupa asta, totul se

Dintr-o lectie in limba rusa, 2/10/2014

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→