El le-a luat [pe ele] din mainile lor, le-a modernizat cu o unealta pentru gravura si le-a transformat intr-un vitel topit, despre care ei su spus: „Acestia sunt zeii tai, O Israel, care te-au scos din tinutul Egiptului!” (Torah, “Exodul,” Ki Tisa,” 32:4)

Totul este uitat! Se pare ca nu Creatorul a fost cel care i-a condus pe oamenii lui Israel afara din Egipt, ci mai degraba un idol, vitelul de aur. Pare ca si cand oamenii au carat tot Egiptul intr-un vitel simbolic.

Daca persoana nu avanseaza in calitatea de daruire si iubire a aproapelui si astfel sa se inalte la un stadiu de iubire pentru Creator, daca persoana nu simte o chemare constanta de a avansa in concorda cu acest lucru, ea nu va „scapa din Egipt” niciodata. Si totusi, oamenii sunt siguri ca deja se afla in stadiul corectiei finale.

5. Cand Aaron a vazut asta, el a construit un altar in fata sa si a proclamat: „Maine o sa fie festivalul Domnului”.

6. In ziua urmatoare ei au aparut mai devreme, au adus ofrande prin ardere si ofrande de pace, iar oamenii au stat jos sa manance si sa bea si au fost gata pentru a se casatori. (Torah, “Exodul”, Ki Tisa,” 32:5 – 32:6)

Un motiv clar care ne permite sa ne bucuram de aceasta viata materiala si deasemenea sa speram in viata urmatoare, apare in sfarsit in toate dorintele egoiste ale umanitatii. Devenim total increzatori ca avem tot ceea ce ne trebuie.

Totusi, nu am gasit inca lucrul cel mai important: Creatorul! Moise si Creatorul dispar din senzatiile noastre, dar noi nu simtim lipsa lor, si nici nu simtim vreo nevoie pentru ei. Suntem atat de plini, incat nu avem nici cel mai mic gand despre Creator. Ne simtim minunat, ne ingrasam, capatam incredere, castigam seriozitate si ne ingrijoram doar pentru propria persoana.

Aspiratia pentru putere, cunoastere si bunastare, ne creeaza o baza stabila si ferma. Toate aceste lucruri sunt semne ale vitelului de aur.

Din emisiunea TV “Secretele cartii Eterne” 9/9/13

Filed under: Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

Cand simt ca imi lipseste dorinta corecta, trebuie sa o cer. Aceasta se numeste „rugaciune inaintea rugaciunii”. Ma rog cu scopul de a trezi o cerere in mine pentru Creator, dorinta corecta pe care nu o am in acest moment.

Acum, din contra, mai degraba as manca si as dormi, dar cer ca sa stau treaz; vreau sa simt goliciunea gandurilor mele prezente si dincolo de ele sa ma trezesc inspre daruire, spre iubire si sa simt implinire din acestea. Cererea in sine, intoarcerea catre Creator, este „hrana” mea care ma umple de vitalitate. Vedeti, in acest mod sunt conectat la Creator si nu am nevoie de nimic altceva. Deci cum as putea acum sa dorm?

Intrebare: Dar daca nu mai doresc sa dorm, nu am anulat de fapt aceasta dorinta in mine si de fapt, nu m-am ridicat deasupra ei, cum trebuia?

Raspuns: Acum am o nevoie pentru o alta implinire. Il iubesc pe celalalt si doresc sa ii daruiesc. Dorinta mea anterioara nu dispare; ea arde in interiorul meu ca si inainte, dar in acest moment sunt implicat in procesul de daruire.

Nu pot face nimic in legatura cu asta; in spiritualitate am intotdeauna doua dorinte, doua sentimente. Pe de o parte, simt goliciunea mea interioara pe care nu doresc s-o umplu ca deobicei si pe de alta parte, doresc sa ma ridic deasupra ei cu o dorinta de daruire. Trebuie sa am aceasta goliciune, ca si trupul meu, pe care am restrictionat-o. Fara ea, nu as fi capabil sa avansez.

Intrebarea este, cum este posibil sa simt simultan aceste doua dorinte? Tzimtzum (restrictia) a fost facuta ca sa preiau controlul asupra dorintei, in ciuda puterii sale si deasupra acesteia sa construiesc un Masach avand o intentie de daruire si o aspiratie arzatoare pt ea.

Aceasta este dualitatea ce e descoperita in spiritualitate, iar noi trebuie sa ne obisnuim cu ea. Unul dintre exemplele cele mai proeminente este dat in Torah: (Geneza 21:12) in Isaac vor fi chemate semintele tale, ii spune Creatorul lui Abraham; si dupa aceasta El i-a comandat sa-l sacrifice pe Isaac pe pamantul lui Moriah (Geneza 22:2) si sa-l aduca ofranda prin ardere. Cum integram aceste doua stipulatii contradictorii?

Baal HaSulam scrie in Scrisoarea 51: o persoana nu poate analiza trupul si sufletul ca fiind doua subiecte. Mai degraba, el este format de catre Creator ca fiind unul, cu alte cuvinte un singur subiect si de aceea perceptia spirituala este dificila pentru el, exact ca doua lucruri opuse care sunt imposibil a fi imbracate intr-o singura tema.  Si in ciuda acestui lucru, noi trebuie sa internalizam acest principiu, sa il intelegem cumva, caci altfel nu vom supravietui.

Si daca pentru mine este ceva rau astazi, daca sunt obosit de eforturile mele inutile, daca am pierdut directia si prefer sa dorm putin, daca goliciunea ma domina, disperarea, lipsa de putere si viata, incep sa ma surprinda prin lucruri neplacute, pe de o parte trebuie sa ma ridic deasupra problemelor care imi sunt trimise si sa le vad nu ca pe obstacole ci ca pe salvarea mea. Vedeti, fara ele nu as putea sa simt nevoia pentru Creator, pentru ajutorul Creatorului.

Si de aceea, este necesar sa mentinem impreuna aceste doua puncte, sa fie simultan in Bina si Malchut, si astfel sa inaintam. Persoana trebuie sa fie „divizata” in doua: un corp (dorinta de a primi) si un suflet (dorinta de a darui). El are nevoie de aceasta divizare. Totusi, dorinta nu dispare, nu e anulata si va trebui sa lucrez deasupra ei tot timpul. In ea sta goliciunea, iar deasupra ei straluceste scopul pe care doresc sa-l ating. Astfel incat „capul unui  Partzuf” face calculatia corecta, in ciuda „deranjamentelor stomacale”.

Totusi, ambele trebuie sa fie percepute de catre cel care primeste, deoarece ele sunt bucuria festivalului, continua Baal HaSulam. Exact intre cei doi poli, este gasita fericirea. Prin discutia noastra de astazi despre continul contrast dintre ei, construim o fundatie pentru viitorul Masach.

Din a 2-a parte a  Lectiei zilnice de Kabbalah 1/30/14, Scrierile lui Baal HaSulam “Introducere la Cartea Zohar”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Pregătire pentru Convenţia Integrală: Două Contrarii (Legea Echivalenţei De Formă)

Legea fundamentală a realităţii este legea echivalenţei de formă. Conform legii echivalenţei de formă, fiinţa a fost creată ca ceva din nimic şi a fost creată din realitatea a ceva din ceva.

Aceşti doi poli – ceva din nimic şi ceva din ceva – sunt total opuşi în realitatea noastră. Cu toate astea, în planul Creatorului care este deasupra acestei realităţi, aceşti poli sunt conectaţi într-unul singur.

Ca rezultat, legea echivalenţei de formă obligă creaţia să caute unitatea până când va revela independent gândul creaţiei, unde totul este unificat.

Prin obţinerea ”boabei de zmeură” şi a importanţei scopului, vedem că nu suntem în stare să atingem conceptul de unitate. Ne lipsesc forţele interioare pentru a ne concentra gândurile şi eforturile pentru a dărui, pentru Creator.

Vrem să verificăm cu exactitate aceste două concepte: a dărui şi Creatorul. Asta înseamnă să ne imaginăm Creatorul ca fiind calitatea dăruirii. Dar calitatea dăruirii poate fi revelată doar dacă este îmbrăcată  în dorinţa de a primi. În alte cuvinte, noi descoperim Creatorul doar în materia pe care El a creat-o.

Când este revelată în cineva, calitatea dăruirii îndreaptă acţiunile şi gândurile sale. Asta înseamnă faptul că Creatorul este „îmbrăcat” în acea persoană, în calităţile sale, şi atunci acţionează ca dăruire.

Această formă este denumită Creator. Doar atunci când ne vom vedea pe noi şi pe Creator îmbrăcat în noi, vom putea să revelăm Creatorul.

De fapt ne putem vedea pe noi tot timpul. Când ne uităm la lume, ne vedem de asemenea  pe noi, cu toate că ne vedem în forma opusă, dar suntem tot noi.  Aşadar, conform revelării calităţii de dăruire, o vom vedea cum este îmbrăcată în întreaga lume. Descoperim că atributul dăruirii domină lumea iar această formă este denumită Shechina (Divinitate).

Aşa înţelegem noi de ce trebuie să ne forţăm atunci când trebuie să ne facem griji pentru mediul exterior.  Ne putem ridica până la revelarea Creatorului şi să atingem unitatea cu Creatorul prin „balonul de zmeură”, doar în măsura în care descoperim calitatea dăruirii în întreaga lume.

Lumea devine vasul nostru, întreaga realitate devine vasul, sufletul meu, tot ceea ce îmi este extern sunt eu de fapt. Dar privesc din afară pentru a descoperi calitatea dăruirii mai clar, de 620 de ori mai puternic, pentru a amplifica sentimentul de Nefesh de Nefesh în lumea Ein Sof (Infinitul) deasupra puterii forţelor impure. Aşa încep să înţeleg că întreaga lume a fost destinată pentru mine, pentru munca mea.

Trebuie să recunoaştem şi să înţelegem că forţele de separare sunt necesare şi trebuie să le înţelegem corect. Intrăm într-o stare în care acceptăm sentimentul de respingere ca fiind linia stânga. De aici, din linia stângă, a respingerii, linia dreaptă este chemată prin forţa grupului. Nu vedem asta ca un obstacol ci ca o oportunitate de a conecta cele două linii şi de crea linia de mijloc cu scopul de a avansa şi mai mult spre Creator.

Pregătire pentru Convenţia Integrală, Nouă Etape pe drumul către Unitate, Punctul 5.

Filed under: Congrese, Educatie integrala - Niciun comentariu→

“Israel” înseamnă “Yaşar ke’El” (direct către Creator). Aceasta este o persoană care reacţionează la influenţa Creatorului asupra sa şi este gata să reacţioneze în funcţie de El. Creatorul ne trimite ceea ce numim “îngreunarea inimii” şi depinde de noi să trecem peste asta. La gradul la care trecem peste “îngreunarea inimii” intrăm într-o conexiune care este deasupra tuturor tulburărilor, deasupra tuturor dorinţelor egoiste, deasupra tuturor gândurilor care ne apăsă şi care nu ne direcţionează către echivalenţa de formă cu Creatorul.

Când ne ridicăm deasupra tuturor tulburărilor pe care Creatorul ni le trimite ne numim Israel. Şi dacă ne afundăm în aceste tulburări şi tânjim să îmbunătăţim condiţia în care ne aflăm pentru a deveni confortabili în fiecare moment, atunci rămânem la nivelul existenţei materiale.

Eventual, după multe încercări şi dezamăgiri, “ban cu ban se va aduna o sumă mare,” la un nivel mai înalt. Şi atunci vom fi de acord că viaţa nu mai are cum să continue aşa. Va fi clar că această dezvoltare nu poate fi decât pe calea Luminii care ne va duce în starea de Israel, “Direct către El.”

Stările prin care trecem se acumulează. Trebuie să trecem printr-o multitudine de acţiuni, care prin ego-ul nostru nu le agreăm şi nu le îndurăm cu răbdare. Pentru ego-ul nostru vrem totul rapid şi plăcut; dar conform relaţiei dintre Lumini şi Vase nu se întâmplă aşa. Şi se va întâmpla aşa până când dorinţa de a primi decide să se schimbe în intenţia numită “de dragul de a dărui.”

Am putea face o analogie cu un pendul care se duce din ce în ce mai sus în două direcţii până când în final se transformă în cel mai înalt punct. Ajunge astfel la intenţia “de dragul de a dărui.” Şi atunci toate mişcările de du-te vino, în faţă în spate, în jos în sus, în toate direcţiile şi toate formele, toate acestea intră în noul Vas care primeşte intenţia “de dragul de a dărui.”

De aceea se spune “Am muncit şi am găsit.” Trebuie să investim efortul maxim până când atingem acest ”am găsit.” “Am găsit” vine de Sus. Chiar şi cu un moment înainte de a crede că e imposibil. Este interzis a se revela acest secret şi de a vorbi despre el pentru a nu îndulci această perioadă prin care o persoană trebuie să treacă şi anume de a-şi înăbuşi ego-ul.

Baal HaSulam râdea când studenţii se plângeau şi spunea: “Sunt fericit de răul care este descoperit.” Îmi aduc aminte când studiam cu Rabash. Eram nervos şi ceream un răspuns, iar în schimb primeam un răspuns foarte sec, care nu mi se părea în regulă, mai ales de la o persoană care mă iubea. Credeam că mă urăşte pentru că era atâta de fericit că aveam dificultăţi. Ei bine aşa mi se părea mie totul când am început să studiez în prima jumătate de an. Îmi râdea în faţă ca răspuns la plângerile mele.

Eram cu adevărat furios pentru că investisem atâta de mult efort; am făcut tot ce mi-a cerut iar el nu era deloc iertător cu mine. Dar el făcea toate astea pentru a nu-mi îndulci senzaţia de amărăciune şi disperare. De ce? Pentru că dacă îndulcim această perioadă este lungită. Nu e nimic de făcut; trebuie să plecăm capul şi să adăugăm din ce în ce mai mult victoriei noastre.

Este adevărat că putem “să obţinem lumea într-o oră.” Eforturile noastre se pot aduna foarte rapid şi putem atinge revelaţia brusc. Şi cu adevărat sunt semne că  am fi aproape de revelaţie. Dar ultimul efort are o calitate unică. Calitatea depinde de conexiunea dintre noi. Pentru asta trebuie să ne deschidem la maximum încât să nu avem nici un gând şi nici o dorinţă că nu se va revela pentru toată lumea. Aşa trebuie să se examineze fiecare, bărbat sau femeie.

Munca femeii este diferită de cea a bărbatului, este mai mult pământeană această muncă, în schimb a bărbatului este mai spirituală. Bărbaţii sunt mai conectaţi la Creator. Femeile trebuie să depăşească refuzul. Asta implică mult efort.

Merită să dăm atenţie acestui fapt, deoarece credem că spiritualitatea este detaşată de viaţă, că este deasupra acestei lumi. Uităm că vasul spiritual, acolo unde Creatorul este descoperit, reprezintă legătura dintre prieteni. Dacă legătura dintre noi va fi corespunzătoare, atunci El va fi revelat, iar dacă nu va fi corespunzătoare El nu va fi revelat.Punct!

Extras din Pregătirea pentru Lecţia Zilnică de Cabala 1/24/14

Filed under: Israel, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

 „Lumina şi Soarele „VeYechi : punctul principal în ceea ce priveşte întâlnirea este că ar trebui să fim toţi uniţi şi că toată lumea ar trebui să ceară un singur lucru, găsirea Creatorului căci  Shechina se află într-un grup de zece. Desigur, în cazul în care există mai mult de zece, atunci Divinitatea se va revela cu siguranţă. Şi oricine se poate alătura prietenului său şi să asculte cum ar trebui să îl slăvească pe Creator şi cum să Îl găsească pe Creator .

Şi ar trebui să se anuleze în faţa prietenului său şi prietenul său ar trebui să facă acelaşi lucru, şi ar trebui să fie la fel pentru toată lumea. Şi dacă aceasta este intenţia adunării, atunci mai mult decât viţelul vrea să sugă, vaca vrea să îl alăpteze, aşa Creatorul se apropie de ei şi este cu ei, şi toate binecuvântările şi salvările şi buna dăruire din sursa milei, şi mare milă şi bunătatea sunt revelate la adunarea lui Israel .

Totul depinde de conexiune, de corectarea spargerii, de corectarea păcatului de la „Pomul Cunoaşterii „. Aceasta este toată munca noastră prin care devenim Adam, ceea ce înseamnă că cineva realizează că seamănă  (Domeh) cu Creatorul, un singur suflet, un singur vas. Cu ajutorul prietenilor, depăşim  rezistenţa ego-ul nostru, atragem  Lumina care Reformează şi în acest fel noi avansăm.

Vedem că progresul nostru se datorează exclusiv conexiunii şi se realizează  în conexiune, în punctul în care simţim criza şi unde se dezvăluie repulsia, ura, supărarea, dezgustul reciproc. Este întotdeauna o problemă în localizarea acestui punct, pentru că îl evităm, uităm şi suntem într-o stare de toropeală .

În acest punct central trebuie cu adevărat să ne conectăm, unde toate senzaţiile noastre dispar! Toţi senzorii noştri şi simţurile noastre încetează să lucreze. Este ca şi cum am descoperi şi am intra într-un vid în care nu mai există ură, unde toate sentimentele dispar pur şi simplu. Astfel vom descoperi, treptat, spaţiul spiritual pe care va trebui  să-l umplem prin conexiunea noastră.

Din  pregătire la Lecţia zilnică de Cabala 1/16/14

Filed under: Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul, Spiritualitate, Zohar - Niciun comentariu→

Întrebare : În timpul Congresului  Arava, cum  putem să ne simţim responsabili faţă de prieteni, la fel ca echipaj unui submarin care nu-şi vor abandona prietenii ci preferă să se înece cu ei,dacă numai jumătate din echipaj poate fi salvat?

Răspuns: Ei nu simt că sunt pe punctul de a muri, căci adevărata moarte pentru ei înseamnă detaşarea de prieteni. Ei s-au ridicat la un nivel mai ridicat faţă de viaţă şi de moarte, şi deşi acest lucru este o coajă ( Klipa ), este totuşi o legătura spirituală faţă de prieteni .

Puteţi atinge o astfel de stare numai cu ajutorul Creatorului.  Aveţi nevoie de Lumina Superioară pentru acest lucru pentru că singuri nu o puteţi obţine. Dacă aţi organizat un comando în submarin, veţi reuşi. Dacă aveţi de gând să organizaţi un comando de garantare reciprocă, nu puteţi face nimic deoarece vi se dau intenţionat probleme, interferenţe şi căderi, astfel încât să aveţi nevoie de Creator .

În cele din urmă, trebuie să avem de a face cu El. Sufletul general a fost spart, astfel încât prin această spargere să îl puteţi cunoaşte pe Creator. Ne uităm la cioburile de sticlă şi înţelegem că trebuie să le culegem, dar cum putem reface acest puzzle ?

Noi încercăm de lipim aceste piese în tot felul de moduri  dar nimic nu funcţionează ! Noi încă nu ştim cum să conectăm două piese : 1 +1, deoarece Creatorul trebuie să fie în interiorul acestor lucruri pentru a ne conecta. Acest lucru se întâmplă numai atunci când vom ajunge la o echivalenţă de forme cu El, în anumite atribute.

Dar nu avem aceste atribute . Nu avem atributul de dăruire! Acesta este motivul pentru care nu putem face nici măcar un singur pas. Vedem că în lume oamenii se organizează în adevărate comandouri  în care toată lumea este dispusă să se sacrifice pentru binele prietenilor. Nici măcar nu putem însă ca să gândim la aşa ceva!  Înainte de toate avem nevoie de Creator să fie cu noi, în fiecare gând  al nostru în această direcţie. Aceasta este diferenţa .

Acesta este motivul pentru care coaja ( Klipa ) este atât de mândră înaintea sfinţeniei : „Vezi ce pot face eu! Totul este în regulă cu mine, toată lumea este fericită , totul este frumos şi tu ce ai? ” La urma urmei, conexiunea egoista se bazează pe  minte,  în timp ce dăruirea cere credinţa deasupra raţiunii. Astfel, o persoană care vrea să atingă adevărata dăruire, se confruntă cu mari dificultăţi .

Putem realiza unitatea ca într-un submarin, dar ca să facem acest lucru avem nevoie să realizăm o cerere reală pentru Creator. Acest lucru înseamnă că legătura nu este scopul, obiectivul este de a adera la Creator şi acţiunea finală trebuie să fie în gândul iniţial. Acesta este motivul pentru care acţionăm şi ne conectăm .

Avem nevoie să verificăm dacă toate acţiunile noastre şi legăturile dintre noi sunt necesare  pentru revelarea Creatorului, care ar trebui să fie obiectivul în fiecare cerere, în fiecare acţiune. Nu putem fi confuzi şi să credem că avem nevoie de El pentru a ne conecta. Avem de fapt nevoie să ne conectăm pentru a-l revela pe Creator şi a-L mulţumi.

Trebuie să construim formula în mod corect, de fiecare dată, fără a uita că totul este pentru binele Creatorului şi nu pentru binele conexiunii în sine sau mingea de zmeură sau corectarea umanităţii. Noi trebuie să ne concentrăm în mod constant pe Creator .

Deci, în timpul Congresului Arava, trebuie să aspirăm în mod constant către Creator,  deoarece acesta este capul Partzuf-ului. Trebuie să ne menţinem constant în acelaşi gând, în aceeaşi intenţie, în acelaşi plan care este aţintit către Creator .

Fiecare întrebare în atelier este ca o enigmă care nu poate fi rezolvată decât numai dacă vom  şti să construim fraza corect, atunci când Creatorul este scopul, când tot ceea ce este destinat pentru revelarea Creatorului va locui printre noi. Avem nevoie de Creator nu pentru că el ar trebui să ne lipească împreună, vrem să ne lipească pentru a-L revela şi astfel a-I aduce mulţumire.

Totul  trebuie să se termine cu El, mulţumindu-I Lui, deoarece oaspetele vrea să îşi mulţumească gazda. Congresul Arava este conexiunea dintre noi de dragul Lui. Va urma Congresul de educaţie integrală, care va fi conexiunea dintre noi pentru  dezvoltarea educaţiei integrală. Apoi vom realiza conexiunea integrală  în practică, cu ajutorul Cărţii  Zohar, la congresul final: Congresul Mondial Zohar.

Prima parte a Lectiei zilnice de Cabala 07/01/14, Lectia cu  tema : „Pregătirea pentru Congres „

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

Întrebare: Pot să-mi imaginez o mare responsabilitate faţă de prieteni într-un submarin în pericol. Cum pot să simt această anxietate şi această tensiune în timpul atelierelor, unde o astfel de dramă nu se întâmplă în jurul nostru?

Răspuns: De fapt, nimeni nu vă cereţi să faceţi vreun truc precum un magician şi să scoateţi un iepure din pălărie. Nu este necesar să faceţi trucuri ci, pur şi simplu, să încercaţi să ataşaţi cererea voastră, lipsa voastră la forţa superioară şi asta-i tot. Încercaţi să cereţi, cereţi ceva. Din momentul în care vă lipseşte ceva pentru avansarea voastră spirituală, vă întoarceţi spre Creator imediat, cu întreaga cerere pe care o aveţi.

Dacă reuşiţi să vă legaţi în mod corect la Creator, nu veţi avea probleme.

Munca voastră constă în a fi legătura, adaptorul între lipsuri şi sursă. Nimeni nu vă cere să fiţi sursă de energie şi nici chiar să fiţi utilizatorul acesteia, ceea ce înseamnă să faceţi ceva prin voi înşivă.

Munca ta este pasivă: este suficient să insişti şi să continui să ceri ceea ce vrei, Creatorului.

Totuşi, ar trebui să ceri cu înţelepciune. Trebuie să stabileşti cu exactitate ce vrei şi apoi să ceri. Trebuie să înţelegi că, Creatorul îţi aranjează dificultăţi tocmai pentru ca să poţi să insişti şi prin asta să înveţi de la El şi deci, să avansezi.

Problema este că voi abandonaţi Creatorul. Baal HaSulam spune că, cel mai mare păcat pe care o persoană îl poate comite în această lume, este de a-L uita pe Creator şi a se detaşa de El. Deci, nu te detaşa de El şi insistă cu cererile tale. Este singurul lucru pe care trebuie să-l faci.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 07.01.2014, Lecţie pe tema: Pregătire pentru Congres

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă Creatorul nu are nici o dorintă de a primi, de ce ne-a creat pe noi?

Răspuns: Creatorul Își găsește plăcerea în noi. El are dorința, deși nu aceea de a primi.

Să numim dorinţa Lui o ” forță „, și totul se va aranja. Noi asociem întotdeauna orice dorință cu noi înșine: Este întotdeauna „eu” cel care vrea ceva. În timp ce privim noțiunea de ” forță ” ca fiind complet neutră : Este ceva care are potențialul de a acționa. În acest caz, nu este doar o forță, ci dorinta de a dărui, o forță care vrea să efectueze un act de dăruire.

Baal HaSulam scrie în articolul său ” Esența religiei și scopul său „, că Creatorul este binele absolut . Cum a ajuns la această concluzie? Din păcate, alte persoane nu au mai asistat la așa ceva. Uneori , experimentăm senzatii pozitive, dar este , de obicei, deoarece cantitatea de senzații negative scade. Ceva ce noi numim ” bine ” este doar o modalitate de a scăpa de rău. Dorim să putem folosi ” binele absolut ” în modul în care ne-o dorim ….

Baal HaSulam continuă ” … este cu totul imposibil că El ar provoca vreodată vreo durere unei persoane. ” Creatorul este Cel Bun care face doar bine. Acest fapt contrazice senzațiile noastre. Dacă admitem că există forța superioară și totuși ne simțim de multe ori prost, înseamnă că motivul pentru situațiile noastre negative trebuie să fie forța superioară. Putem într-adevăr acuza pe cineva în jurul nostru de a fi sursa sentimentelor noastre rele?

De ce atunci descrie Baal HaSulam bunăvoința absolută a Creatorului ca fiind axioma inițială care nu provine din nimic altceva? El scrie : ” … bunul nostru simț ne arată în mod clar că baza pentru orice faptă rea în lume provine numai din dorinţa de a primi. Asta înseamnă că dorința de a ne beneficia pe noi înşine ne face să ne rănim apropiaţii, ca urmare a voinței noastre de a primi auto-mulțumire.”

Cu alte cuvinte, ne folosim dorința noastră de a primi nu numai în scopul de a ne beneficia pe noi înșine, dar, de asemenea, pentru a face rău altora , și , de preferință, să o facem dintr-o singură lovitură . Este numit ” furt ” : O persoană fură de la o alta pentru a se se beneficia, și acesta se numește un profit dublu. Dacă pentru orice motiv nu putem să furăm de la altul, atunci cel puțin „ne oferim un cadou „. În caz contrar, nu putem să ne satisfacem nevoile. Avem nevoie disperată de asta, acest îndemn este insuflat în noi. Este similar cu modul în care un copil este condus de un impuls agresiv care-l face să alerge, să sară, să spargă lucruri, etc. Dorința noastră egoistă este dornică să se satisfacă prin rănirea celorlalţi.

Baal HaSulam continua : ” Astfel , dacă nici o ființă nu şi-ar găsi mulțumirea în auto-beneficiu , nici o ființă nu ar dăuna vreodată alteia .” Deci, dorința de a primi este cauza pentru tot răul din lume. Pentru că este în totalitate în mâinile Creatorului, nu avem nici cea mai mică șansă de a face ceva cu noi înșine fără ajutorul Lui .

” Și dacă vom găsi, uneori, o ființă care dăunează alteia, fără nici o dorinţă de a primi auto-gratificare, o face doar din cauza unui vechi obicei care își are originea în voința de a primi, care aleargă acum din necesitatea de a găsi un nou motiv .” Permiteți-mi să reiterez : un ciclu de acțiuni repetate, care au provenit dintr-o dorință care obişnuia să „ardă ” în noi, continuă automat aceste acțiuni.  ” Mecanica ” pură devine o a doua natură a noastră, chiar dacă nu este însoțită de nici o intenţie sau gânduri, și nici nu este condusă de o necesitate reală. Deficienţa nu mai există, dar între timp am dobândit o dorință care a crescut pe baza ” mișcărilor mecanice ale corpului „, iar acum avem nevoie de ele.

Ca rezultat, chiar dacă nu este nevoie să fure , o persoană continuă să fure. De ce? Pentru ce? Nu are nici o idee, este un obicei …. Este exact ceea ce s-a întâmplat cu Shura Balaganov , un personaj din ” Micul vițel de aur ” : Imediat după ce Shura a primit cadou o sumă mare de bani, el a fost arestat pentru furat din buzunare . Pur și simplu nu a putut rezista furatului, deoarece aceasta a devenit o parte a naturii sale.

Sincer , nici măcar nu ne mai dăm seama că ” furăm”, adică, facem acțiuni care nu ne mai sunt benefice. La un moment dat în viitor , fiecare dintre noi se va „surprinde” pe sine și va observa cât de multe acțiuni mecanice face pe parcursul unei zile . Destul de des, nu există nici o șansă de a opri aceste acțiuni, deoarece obiceiurile noastre sunt extrem de durabile .

” Și pentru că ne dăm seama că Creatorul este, în și prin Sine, complet și nu are nevoie de nimeni care să-l ajute sa se completeze, deoarece El precede totul, prin urmare, este clar că El nu are nici o dorinta de a primi. „ Cel care precede totul nu poate avea nici o dorință de a primi de nici un fel. El este primordial și original. De la cine poate El primi? ” Și, pentru că El nu are nici o dorinta de a primi, El este în mod fundamental lipsit de dorința de a face rău cuiva, este exact asa de simplu. ”

Creatorul nu este deloc dorinta de a primi sau nevoia de auto-gratificare. El este perfect. Întrebarea este: Poate Cel perfect, de asemenea, sa fie binele absolut cu acțiunile externe adresate creatiei pe care El a făcut-o ?

Baal HaSulam definește acest aspect ca fiind ” de bază „, adică nu face obiectul niciunei analize și dincolo de acordul inițial; este atributul de precursor a tot. Deci , ” … este complet in acord cu mintea noastră ca prim concept , că El are o dorință de a dărui bunătate asupra altora, adică creaturilor Sale . „

Să revenim la imaginea curenta, actuală a realității în care noi nu vedem nimic de genul acesta. Lumea noastră este plină de suferință; este ca și cum universul nostru lucreaza neobosit pentru a ” umfla ” disperarea, și totuși Baal HaSulam explică faptul că totul este destul de opus.

Faptul este că ne lipsește obiectivitatea și bunul simț;  suntem legați de intelectul nostru actual primitiv egoist și nu suntem în măsură să efectuam o anchetă ” pura”. Timp de ani de zile, nici eu nu puteam fi de acord cu mai multe postulate cabalistice.

Numai după ce am fost corectati, începem să gândim diferit, folosind mintea noastră largita. Apoi, totul se aranjaza, dar nu din cauza obiceiului sau a unui acord forțat; ci se bazează pe o analiză adevărată, logică , rațională , fără compromisuri. Noi vase – dorinte deschise în tine , iar pe baza lor, estimezi faptele .
Din partea a 4-a a Lectiei zilnice de Cabala 28/10/13 , Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce trebuie să consider ca cel mai important lucru în viața mea? La ce trebuie să fiu atent mai întâi?

Răspuns: Atenția ta trebuie să fie îndreptată către un singur lucru: rugăciunea pentru ceilalți. Ca oamenii să se simtă bine în unitate, bine deoarece Creatorul le aduce bine și se bucură de el.

Întrebare: Iar problemele din celelalte sfere ale vieții mele?

Răspuns: Pare că rugăciunea ta nu este încă întreagă. Creatorul vrea să o perfecționezi, și de aceea El te îmboldește din când în când, îndreptându-te către scop. Dacă nu ești destul de sensibil sau ai pielea groasă sau ești încăpățânat, atunci trebuie să ai parte de niște nuanțe pentru tablou adăugate pentru a da vectorul dorit. Într-adevăr, cu cât avansezi mai mult spre scop, cu atât mai exacte trebuie să fie corectările. Deci, cu fiecare pas, imboldurile vor fi mai sensibile pentru a te ghida în mod exact de-a lungul drumului.

Întrebare: Cum pot să le folosesc?

Răspuns: Trebuie să le acceptăm cu dragoste. Până la urmă, ele sunt ca indicațiile navigatorului care te conduce pe drum. Cum este posibil să te descurci fără ele? Ai înțelege și ai simți unde este următoarea cotitură? Ai nevoie de aceste senzații dureroase: scuturări, frustrare și respingere.

De fiecare dată, te lupți către scop cu ajutorul lor, prin intermediul prietenilor, al grupului și al lumii, urmând numai drumul către Creator pentru a-I aduce acest vas întreg. Vasul poate face corectarea și datorită lui va fi complet îmbibat cu plăcerea Creatorului numai pentru a-I aduce Lui plăcere. Întreaga lume va dori să se deschidă astfel încât Creatorul să o umple cu bunătate, și noi vom fi capabili să transformăm totul în dăruire către El.

Cum puteam avansa către această dăruire? Cum putem învăța asta? – deasupra lucrurilor neplăcute. Dacă nu poți renunța la ceea ce îți face plăcere acum și să reduci gradul de confort în dorința de a primi, cum vei fi capabil să renunți la plăcere mai târziu? Cum o vei transforma în dăruire? De aceea trebuie să trecem prin aceste stadii de dezvoltare.

Întrebare: Asta înseamnă că probleme îmi ies în cale pentru a-mi fi mai ușor să renunț la lucruri plăcute?

Răspuns: Nu-i deloc așa. Le folosim pentru altceva. Ele vin în senzația ta, se manifestă în dorințele unde nu există conștientizarea măreției Creatorului. Dacă ai fi simțit importanța Creatorului în ele, nu ai mai fi simțit durere. Fiecare senzație plăcută ascunde o lipsă a importanței Creatorului și nimic altceva. Imediat ce simți că El este important, orice disconfort dispare. În mod similar, propria stare nu este importantă pentru o mamă atâta timp cât copilul ei este bine. Așa cum este scris Iubirea acoperă toate păcatele.

Deci, trebuie să ne rugăm pentru prieteni și pentru întreaga lume. Totuși, nu putem doar să stăm și să ne rugăm. Trebuie să muncesc în grup ca să ajung la rugăciunea necesară. O rugăciune reprezintă rezultatul tuturor acțiunilor mele, a tuturor eforturilor mele. Îi ajut pe prieteni și ajut societatea să înțeleagă că singurul ajutor de care sunt capabil este să-i îndrept pe ceilalți către singurul scop.

Eforturile materiale au ca scop în cele din urmă să stabilească legătura cu oamenii și să-i aducă la metoda care dă abordarea corectă. Filantropia în sine nu schimbe lumea în mai bine, iar guvernele sunt și ele fără putere în acest sens. De aceea trebuie să studiem sistemul universului și să înțelegem că există doar un mijloc eficient: aducându-i pe oameni împreună pentru a ne ruga pentru ei.

Din partea a patra Lecției Zilnice de Cabala, 09.01.2014, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

În cele din urmă, a venit timpul pentru noi să înţelegem şi să admitem. În măsura în care există rău, există şi bine şi, în măsura în care există bine există şi rău.

Trebuie să le respectăm şi să le apreciem pe cele două, să le acceptăm cu recunoştinţă şi să îmbrăţişăm băţul care ne loveşte şi pe cei care ne urăsc. Trebuie doar să ştim cum să echilibrăm stările noastre şi să aspirăm mereu spre o direcţie mai echilibrată, pentru conexiunea cu Creatorul.

Cineva care nu înţelege acest principiu este pe o singură linie. Sunt cei care trăiesc în lumea noastră, în care toată lumea este atrasă de bine şi fuge şi se ascunde de rău. Şi, viaţa cabaliştilor este de a accepta răul ca bine, ca o componentă obligatorie şi să se comporte cu cele două ca provenind de la Creator. Noi trebuie doar să le echilibrăm astfel că, binele şi răul să fie complet echivalente pentru noi.

O persoană trebuie să fie recunoscătoare şi să binecuvânteze răul ca binele, deoarece înţelege că cele două sunt doar pentru a o ridica la un nivel spiritual superior. Şi, nu există nici un alt motiv pentru existenţa răului, ci doar pentru a permite creaturii să existe. Deoarece, dacă nu exista decât bine, nu am fi putut să-l discernem, deoarece binele este Creatorul. Pentru a-l simţi, trebuie să fie compus dintr-un caracter opus, forţa care este în faţa lui, adică răul.

Apoi, între răul meu şi binele Lui, asamblez un punct pe care-l numim punctul de adeziune. Astfel vom ajunge la o stare de echilibru. Şi echilibrul este realizat tocmai prin legătura dintre noi.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 27.12.2013, Shamati 72, “Încrederea este îmbrăcăminte pentru Lumină”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→