Sfinţenia (dăruirea) se ascunde în spatele „forţelor impure” (Klipot). Pentru a ajunge la ea, trebuie să le depăşim şi pentru a face asta, trebuie să devenim inteligenţi, să înţelegem, să fim sensibili şi puternici.

Dacă aveţi instrumentele (Kelim) pentru a munci cu tot ceea ce este ascuns în interiorul pielii (Klipa) veţi fi în măsură să ajungeţi, prin ea, la fruct. Nu erau forţe impure, piei (Klipot), înainte ca Adam să cadă din virtute. Este spus că arborele întreg avea gust de mere! Puteai muşca trunchiul şi era dulce ca un măr, avea acelaşi gust…Este un semn că era imposibil să descoperi un loc rău care trebuia corectat!

De aceea Adam a păcătuit, pentru a descoperi păcatul. La urma urmei, păcatul exista deja, nu creăm nimic nou, ci pur şi simplu, descoperim diferenţa dintre „existenţa din absenţă” (Yesh Mi Ayin) şi „existenţa din existenţă” (Yesh Mi Yesh), creaţia şi Creatorul, măsura profunzimii ultimului, al patrulea nivel.

Aceasta este diferenţa dintre a fi un animal şi a fi un om! Este singurul lucru care ne arată Klipot. Este numit „un ajutor împotriva ta”. Gândeşte-te, cineva stă în faţa ta şi te ajută constant în tot!

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala, 06.12.2010, Talmud Eser Sefirot

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Forţele răului nu au liberă alegere. Ni se pare că anumiţi oameni sau naţiuni ne fac intenţionat să suferim, că au comis crime în istorie. Dar, toate sunt o consecinţă directă a activităţii sistemului, care, în plus faţă de Creator, are numai un singur element capabil de a influenţa sistemul – noi, cei care avem capacitatea de a munci independent, avem acţiuni, gânduri şi intenţii libere.

Deci, nu da vina pe nimeni. Creatorul este bun şi aduce bine şi legile pe care El le-a stabilit lucrează în lume şi nu pot fi încălcate. Se pare că, în întregul sistem de lumi, în universul întreg, nu suntem decât noi, cei care avem puterea de a schimba ceva în realitate. Suntem în vastul ocean de lumină, motiv, înţelepciune şi programul creaţiei, ca pe o mică plută. Şi noi putem să influenţăm acest ocean, astfel încât să putem avea încredere, să fim în siguranţă şi calm, dar putem provoca, de asemenea, o violentă furtună în acest ocean. Totul depinde de noi!

Toate celelalte părţi ale creaţiei, cu excepţia noastră, nu se schimbă. Lumina este într-o stare de repaus absolut şi vasul, dorinţa, este total dependentă de Lumină. Şi numai noi, la mijloc între ei, avem liberă alegere. Prin urmare, în afară de noi, nimeni nu poate schimba ceea ce este, deoarece ei se supun pe deplin conducerii superioare. Este sistemul prin care Creatorul ne influenţează, pentru a îndrepta drumurile noastre şi a ne conduce spre El.

Se spune că „Faraonul a adus pe copiii lui Israel mai aproape de Creator”. Fiecare sacrificiu (Kurban) ne aduce mai aproape (Karov) de El, şi asta nu depinde decât de modul în care utilizăm propria noastră alegere liberă. Deci, noi nu putem aştepta sau pierde niciun moment, suntem obligaţi de a face munca noastră cât mai mult posibil.

În realitate, nimic nu se schimbă, cu excepţia a ceea ce schimbăm prin propriile noastre eforturi.

Din partea a doua a Cursului zilnic de Cabala, 20.08.2013, Introducere la Cartea Zohar

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Am aflat un lucru foarte important la acest congres, acela de a ne uita mai mult unul la celălalt. Apoi descoperi că poţi găsi o mare bucurie la prieteni, în timp ce în interiorul tău este un mare gol.

Răspuns: E minunat! Descoperi un nou gol. Nimic nu e vechi. Nu este aşa cum era înainte şi am revenit la a mă roade din nou pe mine însumi aşa cum făceam în urmă cu două luni, doi ani sau 20 de ani. Stai, ai mai multă experienţă şi spui: prin asta am trecut în urmă cu 15 ani, cu 20 de ani.

Fiecare nivel reprezintă zece Sefiroți. Se învârt în noi şi te simţi ca şi cum nu se întâmplă nimic. Totul este la fel! Chiar şi când ajungem la finalul corectării, descoperim că totul este aşa cum era înainte. Se schimbă doar atitudinea unei persoane faţă de ce e în jur şi astfel vede o nouă lume. Se ridică deasupra vieţii şi morţii, desupra vitezei luminii.

Golul descoperit este un lucru minunat. Nu înţeleg de ce trebuie să vă plângeţi de asta. Ce forţe se pot revela în mine când încep să simt că sunt mai mic decât toţi ceilalţi, atunci când mă apropii de prieteni! Cu ce viteză mă îndrept către ei doar ca să fiu parte din ei şi să mă simt pierdut printre ei! Ce dar poate fi mai frumos? Cum altfel poţi fi stimulat?

Întrebare: Nimic nu este mai frumos de atât, dar problema este că vălul care acoperă inima nu cade…

Răspuns: Ceea ce simţi acum este o înstrăinare de ceilalți din ce în ce mai mare, şi tu nu eşti la nivelul la care prietenii sunt conectaţi, fideli, şi aproape unul de celălalt. Asta înseamnă că vălul a fost deja lăsat în jos, sau cel puţin un strat din el.

Se spune: „După şapte straturi de piele”. Aceasta nu este doar o vorbă; se referă la cele şapte straturi ai celor şapte Sefiroți inferiori din Partzuf (cei şapte Sefiroţi care primesc).

Straturile se duc treptat, unul după altul, şi datorită acestui lucru, golul pe care începi să-l simţi în interior este revelat în contrast cu marea intenţie generală, plăcerea, dorinţa, foamea pe care prietenii tăi o simt. Simţi că este viaţă acolo, că ceva fierbe, în timp ce în interior, simţi o răceală, un gol întunecat. Asta reprezintă deschiderea inimii. Treptat, treptat inima ta se deschide şi vălul cade. Trebuie să te bucuri de asta.

De la Congresul de la Sankt Petersburg, „Ziua a treia”, 14.07.2013, Lecţia a cincea

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup - Niciun comentariu→

Principalul lucru care ne lipseşte pentru a reuşi în muca noastră este să ne concentrăm atenţia asupra succesului spiritual interior, adică revelarea Creatorului, mai degrabă decât pe reuşita materială exterioară. Revelarea Creatorului ar trebui să fie singurul nostru obiectiv şi toată munca noastră, diseminarea, studiul şi eforturile la un moment dat ar trebui să fie mijloacele pentru a atinge acest obiectiv.

Nu ar trebui să fie invers! Noi nu ne rugăm la Creator pentru a reuşi în diseminarea noastră sau în viaţa noastră. Acesta este modul în care toate religiile funcţionează, când ele se întorc spre Creator, pentru ca El să ajute o persoană în viaţa materială şi să-i aranjeze lucrurile. Noi facem contrariul. Tot ce avem nevoie în viaţă este de a ajunge la un lucru: revelarea Creatorului, a ne conecta la El şi a simţi că îi aducem Lui satisfacţie făcând asta.

Între timp, ne lipseşte această intenţie pură în toate acţiunile noastre. Chiar dacă ea este artificială şi nu se potriveşte stării noastre de spirit şi sentimentelor noastre, de la Lo Lishma (nu pentru numele Ei), vom ajunge la Lishma (în numele Ei). Deci, în timp, exprimăm această dorinţă doar în exterior şi căutăm cuvinte potrivite pentru a exprima intenţiile noastre.

Deşi aceste intenţii nu există, încă, adevărat şi nu provin din interior, dorim ca ele să vină din inima noastră. Funcţionăm precum copiii mici care repetă acţiunile grupului fără să înţeleagă nimic. Puţin câte puţin, ele ne pătrund până ce devin o a doua natură şi începem să simţim sensul cuvintelor.

Putem atrage Lumina care Reformează care se va transforma din Lumina Înconjurătoare, în Lumina interioară, chiar şi cu dorinţele care nu sunt reale în acest moment. Structura scării spirituale şi relaţiile dintre Partzufim spirituale ne permit să facem asta. Totul este, de fapt, intenţionat, pentru ca noi să putem evoca acţiunea luminii asupra noastră, chiar dacă nu suntem, încă, în lumea spirituală.

Deci, haideţi să adăugăm intenţia corectă la marile eforturi pe care le facem în acţiunile noastre exterioare. Aşa cum este spus „o Mitzvah fără intenţie este ca un corp fără suflet”. Dacă dorim să realizăm o Mitzvah, adică o poruncă a Creatorului de a adera la El, atunci trebuie să facem ca fiecare acţiune pe care o efectuăm, să se transforme „într-un sacrificiu” (aceeaşi rădăcină ca „se apropie” în ebraică).

Vocea Creatorului ne va fi revelată între doi îngeri, care sunt cele două forţe, stânga şi dreapta, recepţia şi dăruirea, O vom auzi dintre îngeri (precum Moise). Nu o putem face decât dacă lucrăm corect cu forţele noastre, concentrându-ne asupra intenţiei de a revela Creatorul, pentru a-I aduce Lui satisfacţie în toate acţiunile pe care le facem, ca o persoană iubită.

Din a patra parte a Cursului zilnic de Cabala, 09.08.2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Nu trebuie să uităm că o persoană nu poate să atingă de una singură sentimentul măreţiei Creatorului şi asta înseamnă măreţia scopului, căci scopul este să adere la Creator pentru că, prin asta, Îi aducem mulţumire. Corectarea noastră finală se află în această adeziune, staţia destinaţiei finale, întregul scopul al creaţiei.

Creatorul a creat dorinţa de plăcere, dar noi ne aflăm acum în iluzia de a crede că am fost creaţi pentru a profita de primire. Ne aflăm în această amăgire şi, de aceea, de fiecare dată când primim o anumită plăcere, aceasta dispare imediat. Trebuie să înţelegem această contradicţie, faptul că avem nevoie tocmai de dorinţa de a dărui pentru că scopul creaţiei este să profităm de dăruire fără reţineri.

„A face plăcere creaturii” înseamnă să o aducă la starea în care ea va primi plăcerea de a dărui şi nu dăruirea egoistă pentru plăcerea de a primi, şi nici dăruirea pentru plăcerea dăruirii, dar primirea cu scopul dăruirii fără reţineri. Altfel spus, trebuie să ne folosim de dorinţele noastre, de toate capacităţile noastre, astfel încât să dăruim.

Se dovedeşte că orice schimbare în natura noastră nu este posibilă decât sub condiţia că noi ne hrănim pornind de la o sursă externă de inspiraţie, importanţă, dorinţă, atracţie, şi împingem spre un scop spiritual din care ne tragem toată forţa pentru a avansa spre corectare. Toată această energie vine din partea mediului. O persoană este capabilă să facă ceva numai dacă este influenţată de mediu. Şi dacă nu are o astfel de influenţă, nu va reuşi.

Există momente în care o persoană este trezită de sus şi este capabilă să se întoarcă spre mediu. Dar în majoritatea cazurilor, nu poate să se întoarcă cu de la sine putere, ci mediul trebuie să aibă grijă să transmită tuturor importanţa scopului şi inspiraţia. Doar atunci vom putea avansa în direcţia bună.

În consecinţă, nu există sarcină mai importantă decât construirea unui mediu bun. Este scris: „Dacă ar putea să Mă părăsească, să păstreze Tora, pentru că Lumina din ea îi va readuce spre bine”. Lumina nu vine decât atunci când suntem conectaţi între noi. De aceea construirea mediului este condiţia principală.

Este inutil să aşteptăm o veritabilă revelaţie spirituală de sus dacă ea nu vine datorită eforturilor noastre de a ne uni cu oameni ca noi. Trebuie să înţelegem şi să reţinem faptul că tot ceea ce se întâmplă în legăturile noastre cu lumea exterioară, de la noi spre ea şi de la ea spre noi, tot ceea ce ni se întâmplă nouă tuturor, vine numai din conexiunea noastră.

Din pregătirea pentru lecţia zilnică de Cabala, de pe 30.06.2013

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Există grade în cursul perioadei de pregătire sau este vorba de un grad în total şi doar intrând în lumea spirituală vom începe să urcăm cele 125 grade?

Răspuns: Chiar şi la gradul zero de unde plecăm, trecem prin diferite stadii. Fiecare grad se compune din zece Sefirot, nici mai mult, nici mai puţin. Şi fiecare Sefira are propriile 10 Sefirot şi aşa mai departe, până la Infinit.

Nu există o altfel de condiţie care să fie complet solidă şi să includă toate elementele, întreaga realitate. Nu există decât o singură imagine a Universului, dar ea este văzută la o altă rezoluţie, ca în cazul unei hărţi cu scară diferită.

De exemplu, mergem la congres la St Petersburg. Dacă priviţi harta Rusiei, oraşul este doar un punct. Dar, dacă vă apropiaţi şi creşteţi scara, atunci acest punct se transformă într-un oraş mare. Vă apropiaţi şi vedeţi toate străzile, fiecare clădire, etc.

Astfel, starea noastră actuală ne pare numai un punct. Dar, în realitate, include întregul univers. Totul depinde de scara la care privim şi vedem toate detaliile din interior. Dezvăluirea tuturor detaliilor este ascensiunea celor 125 de grade.

Prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 30.06.2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Congrese, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Astăzi, devenim tot mai conştienţi că existenţa noastră este dăunătoare şi numim asta „criză”. Încă nu credem că este vorba despre o criză generală care înglobează toate domeniile existenţei umane. Încă nu credem şi nu conectăm toate crizele individuale în sânul familiei, în educaţie, în cultură, în ştiinţă, în relaţii şi cel mai important, criza ameninţă existenţa noastră financiară, economică şi ecologică. Totuşi, toate aceste crize sunt, în esenţă, aceeaşi criză.

În general, cuvântul criză, în traducerea şi semnificaţia sa corectă, simbolizează naşterea. În ebraica veche şi de asemenea, în aramaică, termenul indică acelaşi lucru, un loc unde o femeie dă naştere. În timpurile vechi, existau pietre speciale de naştere, acolo unde o femeie da naştere cu ajutorul moaşelor. Acest loc a fost numit “Mashber”. Acest simbol se regăseşte pentru a simboliza naşterea în numeroase limbi, tradus prin „naşterea a ceva nou”.

Adică, nu ar trebui să considerăm o criză aşa cum este văzută de toţi cei care vor să obţină mai mult din această lume şi care, între timp, acţionează precum egoiştii, fără nicio deliberare. Puteţi vedea că există mulţi oameni care gândesc că ceva trebuie să fie corectat în această criză şi apoi totul va fi bine, aşa cum era cu o zi înainte.

Dar în ultima vreme, există tot mai puţine persoane ca acestea şi vom vedea toate acestea întâmplându-se foarte repede. După cinci ani de criză, este deja clar că ea continuă şi nu va trece  de la sine. Se spune deja că va dura în jur de douăzeci de ani ca să treacă, ca şi cum ar fi posibil să corectezi ceva utilizând vechi metode. Deja a devenit clar că această criză nu se va termina într-un an sau anul viitor.

Conform înţelepciunii Cabala, criza va continua. Ea va evolua şi se va adânci. Încă vom atinge stări pe care, la ora actuală, le vedem ca imposibile, când oamenii vor pierde faţa lor umană, devenind precum animalele sălbatice, luând asupra lor legile, reguli generale şi normele de comportament care au fost considerate ca inumane, sub nivelul uman de-a lungul secolului al XXlea. Convenţiile acceptate vor fi date de-o parte de ego-ul nostru în evoluţie şi, în general, progresiv, vom coborî la nivelul fiarei.

Pe durata acesteia, ar putea fi chiar războaie. Vedem se întâmpă deja asta în lume , când dintr-o dată, fără raţiune clară, izbucnesc conflicte în diferite regiuni şi naţiuni şi fenomenele încep să apară, motivele adevărate nefiind clare pentru toată lumea. În esenţă, aceste motive au existat mereu dar au fost îngropate în interior şi nu au fost vizibil sau destul de importante pentru a provoca probleme, precum în Siria sau Liban, şi aşa mai departe. Se vorbeşte aici despre probleme sociale şi politice.

Şi în plus de asta, există raţiuni economice profunde, pentru că ego-ul se dezvăluie în primul rând şi înainte de toate, în domeniul economic. Aceasta, deoarece economia reflectă legătura dintre noi, cine cui dă, cât şi cum primesc. Prin urmare, economia ne arată în primul rând, cât a devenit sistemul de necontrolat. Nu înţelegem, deloc, ce legi sunt acelea care ne guvernează în prezent, deoarece lumea este în creştere la un alt nivel. Conform nivelului său de dezvoltare, umanitatea a trecut deja prin stadiul egoist şi a atins o anumită limită. Şi, cum spera deja Baal HaSulam, la începutul secolului al XXlea, plecând de acum, din ce în ce mai mult, ne vom da seama că trebuie să ne conectăm.

În esenţă, toate aceste condiţii existau şi în Rusia, în timpul revoluţiei socialiste. Sunt toate revelaţiile evoluţiei interioare a fiinţei umane, spre o nouă ordine socială. Dar, în final, nu a fost nimic. Precum ştiţi, Baal Hasulam a sperat foarte mult că revoluţiile în Rusia şi în Polonia vor evolua în mod diferit, şi nu doar pentru a lua puterea în propriile lor mâini şi a stabili o nouă ordine egoistă, un nou guvern. Primul război mondial a fost „un declanşator”, prima „lovitură”, primul impuls spre faptul că lumea trebuie să înceapă să

De aceea este spus în înţelepciunea Cabala că dacă oamenii nu reuşesc să înţeleagă că evoluţia trebuie să se facă prin conexiunea deasupra ego-ului, evoluţie care ne conduce acum spre această conexiune, lumea va continua să devină din ce în ce mai de neînţeles. Aceasta, deoarece natura, care a fost deja descoperită în fiecare dintre noi şi noi toţi împreună, ne-a împins, de mii de ani, într-o formă egoistă.

În conformitate cu ego-ul nostru, noi am dezvoltat ştiinţa, tehnologia, comerţul şi diverse relaţii sociale, noi am schimbat societatea, am trecut printr-o schimbare de formă…

Dar, în cele din urmă, ego-ul a ajuns la finalul dezvoltării sale şi a început să „ruleze” în sine. De ce ? Deoarece natura a dezvoltat şi expus întregul ego, extinzându-l la o stare de conexiune absolută, mutuală, globală, „rotundă”. Prin urmare, noi trebuie să fim, de asemenea, „rotunzi”, adică uniţi într-un întreg, şi noi nu facem asta.

Revelat aici, nu este doar un soi de tulburare, ci mai degrabă, este o diferenţă fundamentală între mecanismul nostru economic, politic, social şi intern, şi tot ceea ce există, acest sistem, acest program pe care natura îl aduce pentru noi. Acest lucru se datorează faptului că, a început să fie descoperit nu doar într-o formă mai egoistă, ci într-o formă de comunicare egoistă. Şi totuşi, în acest sistem, există diferite conexiuni altruiste, între noi, care încep a fi revelate, datorită cărora devenim complet transformaţi.

Astfel, se formează o suprapunere între cele două sisteme. Natura sistemului intern este dezvăluită, mai mult, ca fiind altruistă, integrală sau analogică, în timp ce am ajuns să existăm în sânul unui sistem egoist de conexiune mutuală, pe care l-am dezvoltat de milenii. Şi astfel, natura care a stârnit această evoluţie egoistă în noi, s-a schimbat şi continuă să se schimbe, din ce în ce mai mult. În esenţă, Creatorul, sistemul de conexiune integrală, a început să se dezvăluie mai mult în societatea umană, în civilizaţie.

Această stare de opoziţie între cele două sisteme este periculoasă şi nu este deloc evidentă pentru toată lumeai. De aceea, niciun lider de astăzi, oameni de ştiinţă, tehnicieni, politologi, sociologi, politicieni, economişti sau finanţişti, niciunul dintre ei nu ştie cum să gestioneze acest sistem.

Aceasta este cea mai mare problemă. Întotdeauna am guvernat prin dezvoltarea ego-ului; noi l-am condus spre diverse obiective şi domenii. Cineva care a fost mai egoist, mai inteligent, a profitat. Am încercat să facem asta şi în alte forme, precum revoluţia socialistă. Dar nu a existat nicio modalitate de a unii oamenii şi atunci, la final, egoiştii au sosit la putere şi au început să conducă, utilizând doar sloganuri socialiste şi altruiste dar în esenţă, cu acelaşi sistem egoist. De aceea, nu a ieşit nimic din toate astea; dimpotrivă, totul a devenit mai rău.

Şi nu este clar cum va continua lumea să progreseze şi să se dezvolte, înainte de a descoperi că există o metodă de tranziţie de la acest sistem egoist, în care se găseşte toată civilizaţia umană, spre un sistem altruist integral. Aşadar, de noi depinde să clarificăm asta şi să o spunem altora.

Din pregătirea Congresului Krasnoyarsk 13/06/13

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Tora, Exodul 20:14: “Să nu pofteşti la casa aproapelui tău, să nu pofteşti la femeia aproapelui tău, nici la robul lui, nici la roaba lui, nici la vaca lui, nici la măgarul lui, nici la orice alt lucru care aparţine aproapelui tău.”

O casă, o femeie, un servitor, un bou sau un măgar, toate reprezintă dorinţele majore ale omului, care se conectează gradual în el,  începând de la vasele externe până la dorinţele cele mai intime.

“Să nu pofteşti”, înseamnă că trebuie să lucrezi cu dorinţele tale pentru a dărui şi nu pentru tine. Dacă până acum a fost vorba de ceea ce ai şi cum ar trebui să lucrezi cu asta, acum este vorba de ceea ce are celălalt şi tu nu poţi folosi.

A folosi înseamnă a vrea. Nu este doar “să nu pofteşti” în sensul “să nu iei” ci de fapt de a nu pofti, astfel încât nu vei simţi nici cea mai mică invidie faţă de celălalt. Apoi, vei începe să înţelegi că, dacă te conectezi la el, nu vei vedea imaginea lui.

De obicei, vezi într-o persoană ceva bun şi rău şi o vei invidia puţin…Nu o poţi vedea aşa cum este în realitate, o vei vedea în raport cu tine, fie mai bună, fie mai rea, într-un fel sau altul. Dacă nu o priveşti prin prisma invidiei, etc., nu vei vedea imaginea sa.

Niciodată ea nu ţi se va arată, deoarece substratul nostru este ca un disc compact sensibil la lumină, care se află în spatele lentilei camerei care captează imaginea, o transformă în semnale electrice şi le transmite la control, astfel încât substratul nostru percepe totul numai în raport cu noi: în ce măsură pare mai bun sau mai rău cu privire la ego-ul meu.

Dacă scap de el, atunci eu nu te văd, dispari din faţa mea. Ce se întâmplă ? Se pare că lumea nu există. Nu văd decât vidul absolut.

Asta înseamnă că starea corectată implică o lipsă de invidie în mine şi a tuturor celorlalte stări cu privire la alte persoane si la umanitate. În acest caz, încep să înţeleg că nu există nimeni şi că totul dispare. Apoi, trebuie să găsesc un atribut cu totul nou, atribut care-mi va permite să văd ceea ce există.

Se pare că, dacă anulez ego-ul meu, atunci toată imaginea de ansamblu a lumii se anulează şi lumea nu există. Deci, ce există? Nimic altceva decât atributul de a dărui. Cum îl pot percepe? Încep să mă schimb în funcţie de acest atribut de dăruire şi, în măsura în care nu sunt compatibil cu el, încep să văd diferenţele si invers; în măsura în care sunt compatibil cu el, încep să simt acest atribut, deoarece un contrast a fost creat.

Se pare că o parte a lumii în care nu sunt compatibil cu atributul de dăruire este încă a mea, iar partea lumii în care sunt compatibil cu atributul de dăruire este Creatorul. Apoi, vom apărea doar eu şi Creatorul şi nu există altcineva în afară de noi.

Când ating, progresiv, corectarea completă, este ca şi cum aş dispărea şi rămâne doar sentimentul meu de unic Creator,. Astfel, ajung la recunoaşterea faptului că “nu există nimeni în afară de El”.

Din kab.tv, “Secretele cărţii eterne”, 04.03.2013

Filed under: Criza, globalizare, Egoism, Munca interioara, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Omul este instruit de Sus să se ridice deasupra dorinţei sale de a primi. Această lume îmi aduce diferite surprize, tot felul de stări, mă face să fac lucruri nebuneşti, mă influenţează prin familie şi prieteni, iar eu trebuie să răspund. Conform cu răspunsul meu, sunt testat dacă ţin sau nu regulile „nu există nimeni în afară de El”, „Bunul care face Bine” şi dacă pot spune cu încredere că totul vine de la Creator şi să nu retrag această decizie.

În afară de asta, nu cer nicio schimbare. Vreau ca totul să rămână aşa cum este, vreau să simt cele mai rele stări ca fiind cele mai bune. Vreau să corectez starea actuală, nu să scap de ea. Vreau să corectez dorinţa în care simt durere pe moment.

Altfel, nu voi putea să îl justific pe El. Cum altfel mă pot direcţiona către dăruire, cum pot justifica răul, cum mă pot supune şi cum pot binecuvânta forţa superioară, dacă nu am contact cu ea? Spargerea a avut loc exact pentru a-mi da această opţiune.

Din acest motiv mi-a fost dată această întreagă lume, ca un diapazon care sună conform cu ce instrument muzical este acordat, astfel ca eu să mă acordez la Creator.Altfel, fără să mă micşorez şi să îi servesc pe alţii, fără conexiunea cu prietenii, nu voi putea face asta. Trebuie să simt că îmi primesc toate gândurile şi sentimentele prin ei, că folosesc mintea colectivă împreună cu ei.

Descopăr că grupul este vasul din afara egoului meu. Inabilitatea mea de a mă conecta cu pritenii îmi arată în ce măsură nu pot ieşi din egoul meu. Greşeala mea nu constă în sofisticarea sau inteligenţa mea, ci în ură şi detaşare, adică în spargere. Persoanei i s-a dat un grup pentru a i se da o înţelegere clară, un exemplu, un mijloc de măsură să vadă unde este în ceea ce îl priveşte pe Creator.

Poţi simţii ură, invidie, mândrie şi ambiţie în ceea ce priveşte grupul. Te poţi sau nu anula în faţa lui, poţi ţipa la ei sau îi poţi bate, iar ei pot face la fel. Dar nu poţi să faci asta Creatorului, deoarece Creatorul este forţa generală, absolută a naturii. Numai în conformitate cu echivalenţa ta cu El descoperi oportunitatea de a fi în contact cu El, să te conectezi, deoarece ete un sistem fix, perfect.

Aşadar, pregătirea poate fi doar prin influenţa mediului şi are loc la fiecare nivel, până la sfârşitul corecţiei. Până la finalul corectării, ne pregătim pentru revelaţia Creatorului în forma sa plină.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 4/24/13, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum trebuie să se conecteze un student care studiază Cabala la o lume în care există atâtea probleme: terorism (ultimele bombe de la Boston), criza economică şi dezechilibrul ecologic? Ce trebuie făcut?

Răspuns: Adevărul este că lumea este într-o stare mult mai gravă decât ceea ce credeam, datorită lipsei înţelegerii şi cunoştinţelor. Există o perioadă de reacţie a naturii care acumulează influenţele noastre negative, distrugerile noastre. Distrugerea principală există pe plan uman, în relaţiile dintre noi, la ceea ce ne influenţează direct, locul cel mai vulnerabil, sistemul în sine.

A fost un moment când prejudiciul adus nu era aşa mare. A fost atunci când am distrus ceva în partea brută, partea mecanică a naturii. După aceea am început să distrugem sistemele cele mai subtile, ca de exemplu mecanismele electronice sau electrice care activează ansamblul naturii. În final, am ajuns la programul în sine, unde fiecare mică rană are teribile repercursiuni negative în tot sistemul.

Aceasta este problema. Astăzi, am dezvoltat o stare în care distrugem natura exact la acest nivel, nivelul programului naturii. Trebuie să ne adaptăm la natura acestui nivel: avem nevoie să înţelegem, să descoperim, să fim sensibili la Forţa Superioară şi, împreună cu Ea, să participăm la gestionarea tuturor lumilor. Dar noi nu facem asta, încă. Această întârziere se acumulează şi se acumulează şi va sfârşi prin a exploda în noi.

În general, este ceva ce trebuie să facă toate grupurile mondiale. Întreaga lume se confruntă cu lovituri mari, pe care le putem preveni. În mod special, putem contribui în acest domeniu, nimeni nu o poate face, nici măcar un preşedinte. Totul depinde de Forţa Superioară şi de adaptarea noastră la Ea. Cu cât ne corectăm şi atingem egalitatea cu ea, cu atât mai mult echilibrăm şi vindecăm natura.

În acest mod putem transforma toate influenţele negative într-o influenţă pozitivă. La urma urmei, fiecare influenţă negativă descoperită în această lume din cauza lipsei noastre de adaptare la natură, va fi considerată ca realizarea răului pe care noi putem să-l transformăm în bine. Astfel, în loc de o catastrofă ce poate veni dacă nu putem să o potolim, aducând Lumina în interior, vom simţi opusul: o mare ascensiune.

Răul încă se acumulează acum ca rezultat al tuturor acţiunilor noastre. Timpul este scurt, devine critic. Totul depinde de următoarea întrebare: Avem noi suficient timp pentru a atrage Lumina, pentru ca toată sarcina negativă acumulată de umanitate, să se transforme în pozitiv, sau nu?  Aici are loc decizia, dacă înclinăm lumea plecând de la scala de culpabilitate, spre scala de justificare?

Sute de mii de tone s-au acumulat, deja, pe partea de acuzare, pe care le putem transfera pe partea de merit, constând în transformarea păcatelor în merit. Cu cât o persoană se află mai sus, cu atât mai mare este ego-ul său. Lucrul principal este de a se întoarce spre corecţie. Sincer, sper ca, graţie congreselor precum acesta, vom acumula suficientă energie pentru a atrage Lumina care Reformează, astfel încât, în loc de acumularea energiei negative în lume, vom descoperi opusul: energia pozitivă.

Prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 23.04.2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→