Intrebare: Atunci cand marile probleme si starile dificile vin asupra mea, ar trebui sa le fiu recunoscator?

Raspuns: Daca doriti sa fiti deasupra implinirii, cu ecranul si Lumina Reflectata, nu trebuie sa va pese de senzatia prezenta in dorinta voastra, chiar daca este buna sau rea. Voi realizati ca toate starile prin care treceti, oricare ar fie ele, nu conteaza cat de rele, toate sunt necesare pentru a va dezvolta dorinta.

Adsta poate fi dificil de indeplinit daca asupra voastra se abat anumite necazuri sau boli serioase. Insa daca realizati corectia buna, nu veti mai simti nici o stare rea sau vatamatoare atata vreme cat va contopiti cu Creatorul.

In sinea voastra poate va simtiti groaznic, insa in loc sa va identificati cu senzatiile voastre, va veti identifica cu scopul. Cu alte cuvinte, veti intelege de ce Creatorul care pana acum v-a dat senzatii bune si chiar mai mult (cinci dolari in loc de unul!) va da brusc zero si chiar mai putin de zero…..

Evident, acest lucru a fost facut in asa fel incat in ciuda a orice, ati putea dobandi corectia acestor dorinte, care reprezinta sentimentul de gratitudine. Nu este simplu, insa asa functioneaza. Dorintele sunt dezvaluite in acest fel.

Este greu pentru noi sa intelegem si sa justificam asta deoarece noi depindem de senzatiile noastre, egoiste, corporale, insa asa se intampla. Este scris: “Chiar si atunci cand aveti un cutit la gat, nu pierdeti speranta in mila Sa.”

Din partea 1 Lectia Zilnica de Cabala 7/15/2011, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Este posibil sa amestecam cererile catre Creator, adica sa cerem ba un lucru, ba altul?

Raspuns: “Ba un lucru, ba altul” inseamna ca nu exista dorinta. Dorinta trebuie sa fie perfecta.

Lumina superioara poate umple mii de dorinte. Dar cum poate aseza mai multe sentimente intr-o dorinta? In astfel de caz nu se numeste dorinta.

Tu esti o dorinta. Aceasta dorinta vrea ceva? Da. Si primeste orice vrea. Nu poate sa vrea doua sentimente, deoarece este o singura dorinta, un singur vas. Daca vrei mai multe lucruri, asta inseamna ca dorinta ta nu a luat forma corecta, inca.

Este imposibil sa iubesti doi oameni. De altfel, iti doresti sa te unesti cu persoana iubita. Nu conteaza pentru ce este aceasta dorinta, exact- pentru mancare, sex, familie, sanatate, onoare, cunoastere sau spiritualitate. In orice, ea trebuie sa fie intreaga, “Vreau asta!”

Din lectia din 08.07.2011, ”Introducere la Cartea Zohar”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum il putem multumi pe Creator? Cum putem afla ce-i place?

Răspuns: Creatorul primeşte plăcere atunci când noi ne bucuram. Acesta este motivul pentru care avem nevoie sa participam la dezvoltarea dorinţelor noastre. Nu este suficient să rămânem la gradul de „daruire de dragul de a darui” (Bina), şi în special la gradul mizerabil al acestei lumi, la nivelul mineral al spiritualitatii (Domem de Kedusha). Unul nu poate fi satisfăcut cu acest lucru.

A fi la gradul de mineral in spiritualitate înseamnă sa esuezi in a avea proprie iniţiativă, sa nu te dezvolti. Dar scopul creaţiei este de a primi tot ceea ce Creatorul vrea să dea. Este scris: „vaca vrea să hrănească viţelul mai mult decât viţelul vrea să sugă,” deci, dacă El este bun şi vrea să-mi dea bunătate, trebuie să-mi dezvolt dorinţele la infinit.

Cu toate acestea, eu pot atinge un vas nerestricţionat spiritual numai cu condiţia ca eu sa primesc pentru a darui. Apoi ma deschid complet pentru Lumina. Dar cand primesc placere in mod egoist, eu sunt incapabil sa primesc mai mult decat o scânteie de Lumina numita „lumânare plapanda” (Ner Dakik), care este viaţa noastră în această lume. Aceasta este realitatea care devine revelata în dorinţa mea egoista.

Cu toate acestea, o mai mare realitate spirituală, poate exista la nivelul zero, „mineral”, atunci când o persoană se restrictioneaza, nu mai primeste, şi este multumita cu lucruri mărunte. Aceasta se numeşte „nivelul mineral de sfinţenie”, începutul dezvoltarii.

Dar atingerea nivelurilor vegetativ, animal şi uman in spiritualitate depinde de dezvoltarea gradului de „frica”, dezvoltarea dorinţei de a darui. Şi această dezvoltare este treptată: Noi dezvoltam frica în noi, adică gradul de a darui, si primim de dragul de a darui. Apoi, dorinţa noastră de a primi placere incepe sa creasca. Vedem că ne lipsesc agitatiile şi încă o dată începem să le cultivam. Astfel este procesul de dezvoltare.

Prima „porunca”, care se referă la corectarea noastra este descris în Zohar: porunca „agitatiei, fricii.”

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala 7/6/2011, Shamati # 38

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Gandurile despre spiritualitate imi produc suferinta si tristete pentru ca eu nu il simt pe Creator. Ce pot face?

Raspuns: Daca o persoana simte o reala suferinta in viata sa, aceasta durere il ascunde pe Creator de om. Aceasta are loc in mod intentionat astfel incat sa nu deterioram relatia noastra cu Creatorul si totusi sa ramanem conectati cu El in loc sa il uram si sa il respingem.

Exista diferite stari, insa in masura in care o persoana se simte rau, in aceeasi masura Creatorul este ascuns, trebuie sa ajungem la ajutorul reciproc si la garantia de la mediu. In acest caz, chiar si in vremuri cu mari probleme, mediul ne va ajuta caridicandu-ne deasupra unui sentiment rau sa ajungem pana la cauza sa.

Atunci voi intelege ca sentimentul raului nu vine de la Creator, de la forta superioara, ci de la forta egoismului meu. Voi incepe sa impart sentimentele mele in doua parti: 1). Dorintele mele care nu sunt corectate si ma fac sa ma simt rau cu ele, si 2). Creatorul, Lumina superioara care radiaza asupra mea.

Tocmai deoarece Creatorul emana binele asupra mea, in timp ce sunt opus Lui, eu simt binele ca rau; adica, pentru mine binele Lui se transforma in opusul sau. Prin urmare, Creatorul nu imi poate fi mai mult revelat pentru ca eu ma simt atat de rau incat nu pot suporta asta.

Atat timp cat ramanem necorectati si il simtim pe Creator in forma sa Opusa deoarece egoul nostru transforma Lumina in intuneric, Creatorul ne este revelat in masura in care putem suporta asta. Si in masura in care noi nu putem tolera asta, El se ascunde.

El se reveleaza usor pentru a ne dezvalui doar un pic de rau, astfel incat noi nu ne deconectam de mintea noastra si sa ne putem analiza sentimentele. Atunci, eu incep sa verific de unde vine si ce cauzeaza raul. In consecinta, vin in grup, unde cartile, profesorul imi explica faptul ca eu insumi evoc raul datorita opozitiei mele cu Creatorul.  

Din partea 1 Lectia Zilnica de Cabala 6/24/2011, Shamati # 241

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Creatorul chiar are nevoie de fiintele create? N-ar fi mult mai rezonabil sa spunem ca doar noi avem nevoie de El?

Raspuns: Daca Creatorul nu ar fi avut nevoie de creaturi, de ce le-ar fi creat, inca de la inceput? Si, inca ceva, datorita faptului ca El este bun si face bine, a facut fiintele create ca sa le dea placere, caci asta Il incanta pe El! Asta este, Cel de Sus are si El o „lipsa”, insa nu este egoista: Creatorul doreste sa daruiasca.

Este scris: „Mai mult decat vrea vitelul sa suga, vrea vaca sa hraneasca”. Altfel, cui i-as darui, daca Lui nu-i trebuie nimic de la mine? El are o dorinta enorma: El doreste ca eu sa fiu incantat! Asta, intr-adevar, este o lipsa, insa una buna, una pozitiva.

Dorinta creaturii de a se multumi pe sine, nu a existat initia si a fost creata „din absenta”. Insa, dorinta si nevoia de daruire au existat impreuna. Aceasta nevoie apartine Creatorului, mai degraba decat fiintei create. Si acesta este tipul de lipsa pe care noi trebuie sa o mostenim de la El, asa incat sa facem tot posibilul sa daruim si sa ne simtim obligati sa compensam acesta deficienta si, daca nu daruim, suferim.

Cel de Sus sufera daca cel de jos nu urca si nu primeste de la El. Asta se refera la suferinta Shechinei care nu poate darui si nu poate aduce sufletele mai apropape de ea. Noi credem ca o lipsa este doar ceva negativ cand, de fapt, daca ceea ce imi lipseste este daruirea catre ceilalti, chiar este ceva rau?

Insa, daca Cel de Sus are o lipsa, asta inseamna ca El este imperfect? Da, El este incomplet in contextul in care este dependent de cei de jos, insa, numai din cauza iubirii Lui pentru ei. Pana la finalul corectiei, aceasta deficienta va ramane, atat in Cel de Sus, cat si in cel de jos.

Cat despre noi, judecam in concordanta cu propriile noastre defecte si ne gandim ca, din moment ce El are nevoie de noi, nu este nici El perfect. Insa, in ceea ce il priveste pe Creator, nevoia Lui de daruie deriva din perfectiune excesiva.

Nevoia Creatorului si nevoia fiintei create nu vor dispare ci, mai degraba, vor creste  si, la sfarsitul corectiei, vor deveni enorme! Asta nu este ca in lumea noastra, cand iti saturi nevoia pentru iubire si ea dispare. Am fost atat de dornici sa fim impreuna incat, acum, ca suntem- dorinta a disparut. Sunt satul si nu mai vreau nimic; nu mai am loc pentru inca un ospat.

Astfel, construim un vas in interior, un fel de dorinta care nu va dispare niciodata! Dimpotriva, simt o lipsa si mai mare- si o implinire mult mai mare. Insa, lipsa compensata prin daruire spre altii nu este un defect. Este deosebit de valoroasa, onorabila si solemna! Este asemeni unei mame  care doreste sa dea tot ce poate copilului sau. Si, cu certitudine, ea are o lipsa, din moment ce, de la rasarit si pana la apus, se gandeste numai la el, caci a fost conceput in interiorul ei. Insa, asta inseamna ca ea are un defect? Dimpotriva, mama si copilul isi pot oferi incantare unul altuia si asta este o oprtunitate de a se implini, de a evolua si de a se iubi.

Creatorul este asemeni mamei care sufera daca nu poate sa ofere copilului sau cat de mult posibil. Asta este o lipsa uriasa pe care o contine Lumina si, in mod special, asta a creat dorinta imprimata in noi. Cand aceasta dorinta se desfasoara in intregime, va fi la fel de exaltata ca si dorinta Creatorului de a darui. Deci, nu este umilitoare; este solemna, caci deriva din iubire.

Din partea a treia a Lectiei de Cabala din 22.06.2011, Talmud Eser Sfirot

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum sa ne abtinem sa cerem adevarul atunci cand descoperim ca ne mintim pe noi insine?

Raspuns: Daca cineva poate sa fie fidel adevarului, atunci este o persoana norocoasa. Vedem ca exista multe persoane care nu au nevoie de adevar si care nu se intreaba pentru ce traiesc.

In altii aceasta intrebare apare deja, dar din punctul de vedere al „De ce trebuie sa sufar?” Pentru ca nu este intrebarea despre scopul vietii, ci cum pot gasi gustul in viata, pentru ca acum o simt mai mult amara decat dulce.

Si exista alti oameni care nu cer o viata buna, ci cer sa gaseasca adevarul din ea. Si mai exista oameni care nu cauta adevarul in viata, ci intreaba cine ne da viata, intreaba despre Creator. Aceasta intrebare nu mai este despre mine, pentru ca nu-mi mai pasa cine sunt si ce se intampla cu viata mea, intr-un fel sau altul. Vreau sa il cunosc pe El, sa ating Creatorul, sa exist in El – in sursa insasi, in radacina.

Exista multe nivele in aceasta atitudine in functie de cererea persoanei, de senzatia si de realizarea sa. Aici totul depinde de radacina sufletului si de ciclul vietii actuale a cuiva, adica stadiul de dezvoltare in care se afla.

Dar chiar daca in stadiul actual nu ni se garanteaza dreptul de a cere adevarul, tot putem dezvolta aceste dorinte in interiorul  nostru cu ajutorul mediului, „profesorul, grupul si cartile”, si astfel sa avansam. Dar nu este usor si iti cere sa descoperi ce se afla in adancul tau, in interiorul genelor informationale Reshimot.

From the 1st part of the Daily Kabbalah Lesson 6/20/11, Writings of Rabash

Filed under: Intentie, Lectia zilnica, Rugaciune - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum le putem explica oamenilor de ce este necesara iubirea?

Raspuns: Iti poate placea sa mananci peste la pranz, iti poti iubi fiul, sau iti poti iubi aproapele sau pe Creator. Aceleasi cuvinte descriu notiuni complet diferite.

Are rost sa ceri iubirea aproapelui cuiva caruia ii place pestele? Cum ii poti explica placerea de a darui? Ce va intelege? Ca trebuie sa isi dea pestele altcuiva? Este asta iubire?

Ce inseamna sa iti iubesti aproapele? Are o cu totul alta semnificatie. Sa iti iubesti aproapele inseamna sa iti insusesti dorinta lui si sa lucrezi cu dorinta ta pentru a implini dorinta sa. Apoi amandoi veti fi uniti intr-un singur intreg, unde eu il umplu pe el si el devine implinit. Cum devine implinit? In dorinta sa. Dorinta sa in raport cu a mea este ca si Malchut in raport cu Zeir Anpin. Eu sunt asemenea Creatorului, iar el – creatia. In asta consta munca mea.

Asadar „iubire” este relatia dintre Creator si creatie. Doar aceasta este dragoste – atitudinea creatiei fata de Creator. Daca imi pot crea astfel de atitudine fata de ceilalti, sau cu alte cuvinte daca pot obtine calitatea Creatorului, calitatea de a darui, iar cu ajutorul ei sa ma raportez la dorinta aproapelui asa cum face si Creatorul, atunci Creatorul este in mine, iar eu fac toate actiunile necesare in ceea ce il priveste pe aproapele meu. Asta inseamna ca imi iubesc aproapele.

Nu avem dreptul de a folosi cuvantul „iubire” in alt sens, context sau caz. Altfel il voi confunda cu „imi place pestele”.

Vorbim despre masura in care Creatorul, calitatea de a darui ia forma mea. In primul rand trebuie sa avem grija de principiul „Nu fa altuia ceea ce tie nu-ti place”. In felul acesta devin neutru. Dupa aceea, trebuie sa obtin aceasta dorinta in locul dorintei mele. Dorinta altei persoane devine mai importanta pentru mine si de aceea este mai presus de mine. Sunt gata sa fac totul pentru el, asa cum as face pentru copilul meu bolnav in lumea noastra. Sunt complet „scurt-circuitat” de dorinta lui; asta ma face sa actionez.

Exact acesta este motivul pentru care sunt similar Creatorului, ca si Zeir Anpin care primeste cererea de la Malchut. Cu cat mai mult dorinta altei persoane ma motiveaza sa daruiesc, cu atat mai sus ma aflu fata de ea. Aceasta este iubirea. Vezi cat de diferita este fata de ceea ce stim noi?

Cu cat mai mult pot darui altei persoane, cu atat mai mult ii dau Lumina care corecteaza. Pentru ca aceasta este garantia reciproca dintre noi. Nu ii implinesc dorinta egoista, ci descopar in interiorul lui dorinta de a fi intr-un sistem cu mine astfel incat Shechina va domni intre noi. Deci ce ar trebui sa–i dau? Ii ofer sprijinul meu pentru garantia reciproca, ceea ce imi ofera si el, reveland-o in dorinta sa. Aceasta este iubirea.

Nimeni nu incurajeaza egoismul altcuiva. Eu nu revelez dorinta egoista in alta persoana, ci dorinta pentru suportul reciproc pentru a putea revela Creatorul in relatia dintre noi. Creatorul nu poate fi revelat intr-un individ sau doar in atitudinea mea fata de o alta persoana, decat daca intarita de aceea atitudine si de catre ea. Iubirea nu actioneaza intr-un singur sens. Este o strada cu sens dublu. Cere o conectare prin care curg impulsurile de daruire , o retea patrunsa de sentimente de iubire, relatii de garantie reciproca, prin care ne intarim unii pe ceilalti.

In acelasi timp egoismul ramane jos, fara sa facem niciun fel de calcule pentru a-l umple. Pentru ca ne ridicam deasupra lui, conectati de intentia reciproca de dragul de a darui. Si cand atinge un anumit nivel de unitate, creand o retea peste noi, atunci il vom revela pe Creator, calitatea reciproca de a darui si a iubi dintre noi.

From the 4th part of the Daily Kabbalah Lesson 6/20/11, “Matan Torah (The Giving of the Torah)”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Baal Ha Sulam, „Pacea”: Profetul conditioneaza pacea din lume de umplerea intregii lumi cu cunoasterea lui Dumnezeu.

Asadar, solutia problemelor din lume este „cunoasterea Creatorului”. Pana cand intreaga lume, de la cel mai mic la cel mai mare, in functie de dorintele lor pe deplin dezvaluite, nu este umpluta de cunoasterea Creatoului, nu poate ajunge perfectiunea, pacea si multumirea. Pana atunci, vor fi intotdeauna forte care se agita, zdruncina lumea si o imping sa fie umpluta de cunoasterea Creatorului, o stare in care Creatorul umple Creatia sa.

Ochii nostrii pot vedea cum bolnavi saraci se afla la o cotitura ingrozitoare, dureri intolerabile, si umanitatea s-a aruncat deja pe sine in extrema dreapta, ca in Germania, sau in extrema stanga, ca in Rusia. Insa nu numai ca ei nu si-au usurat situatia lor, ei au agravat maladia si agonia, si vocile se inalta catre ceruri, asa cum stim.

Ce ne sfatuieste mintea nu este de natura sa ne ajute in acest punct deoarece  noi deviem mereu catre dreapta sau stanga. Din cand in cand, ne mentinem pe linia de mijloc, insa de obicei doar in momentele in care ne miscam de la o extrema la alta. In consecinta, sfarsim prin a intra dintr-o problema in alta, si nu exista cale de iesire pana cand nu il vom cunoaste pe Creator.

„Cunoasterea Creatorului” tinde catre corectia dorintelor astfel incat sa fie potrivite sa devina vasul conoasterii (Daat), ceea ce inseamna a deveni umluti cu Lumina Hassadim (Mila) cu iluminarea Hochma (Intelepciunea), ca Sefirot Hochma(„intelepciunea”), Bina („intelegerea”), si Daat („cunoasterea”), HBD.

Intrebare: Cum va putea lumea sa fie umpluta de cunoasterea Creatorului?

Raspuns: Oamenii vor incepe sa invete cum sa altora, in timp ce se afla impreuna cu ceilalti, intr-un sistem global, analog si integral, in care acordam prioritate celorlalti, suntem legati si integrati unii cu altii, in care guverneaza interesul reciproc si chiar iubirea.

Pana in momentul in care ne unim in acest fel de sistem in care fiecare simte dorinta colectiva a tuturor si se straduieste sa o realizeze, sa o serveasca, asa cum face celula din corp, nu vom ajunge la perfectiune. Pana atunci, ghinioanele vor continua sa se acumuleze si sa ne impinga catre perfectiune.

Aceasta o vom numi „cnoasterea Creatorului”. Fiecare dintre noi devine un vas al cunoasterii. Zeir Anpin si Nukva se inalta la Hochma si Bina si primesc de la ele umplerea, in concordanta cu dorinta cu care ele s-au  inaltat. Prin urmare, ele sunt considerate „vase ale cunoasterii”. Ele ajung la gradul „ maturitatii”, iar impreuna cu Partzuf-ul de origine al Aba ve Ima, se transforma in HBD.
Din partea 4  Lectia Zilnica de Cabala 5/30/2011, “Pacea”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Scopul creaţiei este să devii asemănător Creatorului. Acesta este sensul cuvintelor „să faci bine creaturior Sale”. Cum poate deveni creatura similară Creatorului? Ce implică această similaritate?

Mai întâi trebuie să vrem asta. Cum începi să vrei? Trebuie să fii opus Creatorului şi să-ţi doreşti să devii similar cu El. Aceasta este dorinţa: eu nu am ceea ce vreau, dar vreau foarte mult să am ceea ce nu am.

Creatorul este bun şi face bine şi celui rău şi celui bun; El este iubire şi dăruire, proprietatea de Hesed, Gvura, Tiferet, Neţah, Hod, Yesod… Sunt o mulţime de calităţi pe care eu nu le înţeleg, dar am posibilitatea, nevoia şi dorinţa de a le vrea, corespunzătoare fiecăreia din ele.

Creatorul are 613 proprietăţi de dăruire (altruism). Eu am (chiar dacă nu le-am descoperit până acum) 613 dorinţe care îmi permit să vreau aceleaşi proprietăţi ca cele 613 proprietăţi sau Lumini ale Creatorului. Eu trebuie să obţin aceste dorinţe, şi vreau să devin similar Creatorului în fiecare din ele. Este spus despre asta: „cum este El milostiv, aşa şi tu eşti milostiv”.

Dar, ca să vreau asta, trebuie să ştiu ce îmi lipseşte. Dar cum pot să ştiu ceea ce nu am? Pentru a înţelege ce înseamnă să fiu matur, trebuie să devin matur. Să înţeleg cum să fiu puternic, bogat sau înţelept, trebuie întâi să ştiu despre ele. Pot să-mi doresc ceva ce îmi este necunoscut?

În lumea noastră, un copil vrea să crească instinctiv, fără să ştie de ce, şi asta pentru că natura îl obligă să crească trecând peste înţelegerea lui. Această dezvoltare are loc la nivelul animal; dar, în spiritualitate, eu însumi trebuie să ştiu ce şi de ce vreau. Aceasta este dorinţa reală.

Cum încep să doresc similitudinea cu Creatorul? Pentru asta, trebuie să ating poziţia Creatorului, să verific ce este, dacă merită sau nu, şi apoi să doresc. Cum să ating poziţia (statutul) Creatorului şi apoi să devin similar cu El?

În acest scop a avut loc spargerea vaselor (kelim). Mulţumită acestui fapt, noi luptăm din ce în ce mai mult să fim asemenea Creatorului, şi să devenim ca El prin mijlocul forţei Lui. De aceea au fost necesare distrugerea Primului şi celui de Al Doilea Templu, pe care ştiinţa Cabalei le studiază în contextul spiritual al spargerii vaselor. Noi vorbim despre căderea de la nivelul primirii de dragul dăruirii (Primul Templu) la nivelul dăruirii de dragul dăruirii (Al doilea Templu), şi apoi la nivelul primirii de dragul primirii, în această lume.

Ca rezultat, noi avem o înregistrare a tuturor stărilor prin care am trecut, începând cu nivelul Primului Templu, de la înălţimea iubirii, inclusiv Al Doilea Templu, care este mult mai jos decât Primul Templu, dar încă înalt. Toate impresiile adunate pe acest drum, sunt înrădăcinate în noi şi se numesc „Reşimot”.

Când ele se trezesc în mine, trebuie să le îndeplinesc. Cu alte cuvinte, o Reşimo nu este de ajuns; prin ea, eu trebuie să-mi imaginez ce înseamnă să fii dăruitor. Pentru a face asta, am grupul şi studiul. În ele eu îmi realizez Reşimo a mea şi de la ea, în funcţie de efortului meu, formez o realitate.

Relaţia cu prietenii, cu mediul, cu Lumina Reformatoare, devin un „câmp de construcţie”. Eu am  „materialul”, adică o dorinţă, şi am şi o Reşimo, iar acum vreau să introduc această Reşimo în material, şi astfel ea se împlineşte pe sine acolo şi dă forma ei materială. Apoi am nevoie de Forţa de Sus, de forţa Luminii, care mă va ajuta şi va efectua acest lucru.

Rabaş scrie în articolul 940 din colecţia Treptele Scării (Dargot HaSulam): „A fost spus despre distrugerea Templului: ‘Să-Mi facă un sanctuar ca să pot locui în mijlocul lor’” . Asta înseamnă: să-Mi construiţi un Templu pentru dorinţa voastră, construiţi o astfel de casă care va deveni casa sfinţeniei, a iubirii şi a dăruirii. Dacă aveţi un astfel de vas de iubire şi dăruire „Eu pot locui în mijlocul lor”, adică Lumina Superioară va locui în el.

„Vorbim despre punctul în inimă care trebuie să devină locul Templului astfel ca Lumina Creatorului să locuiască în el. De aceea omul trebuie să încerce să-şi construiască propria casă a sfinţeniei.” Din toate dorinţele mele care îşi au originea în Infinit, cu ajutorul Reşimot încorporate în mine în timpul spargerii, eu trebuie să construiesc forma corectă, de fiecare dată realizându-mi Reşimo din materiale mai grele.

Aceasta îmi va da toate detaliile necesare percepţiei pentru că eu, totdeauna iau forma opusă Creatorului. De aceea, cunoscându-mi forma, sunt capabil să percep forma Lui, opusă mie, şi să mă mişc mai departe.

În acest fel, în lumea noastră, omul are deja formele corespunzătoare şi opuse Creatorului. În acest decalaj între dorinţă şi starea actuală, persoana are întotdeauna opurtunitatea să-şi construiască dorinţa ştiind ceea ce vrea. Este posibil fiindcă, odată, înainte de spargerea vaselor, noi am existat într-o stare perfectă din care au rămas în noi Reşimot.

Acesta este răspunsul la întrebarea eternă: „cum pot deveni asemănător Creatorului, cum ştiu ce înseamnă asta?” Noi putem să ne dorim asta din cauza înregistrărilor ţinute în noi din fazele prin care am trecut.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 6/7/2011 Scrierile lui Rabaş

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Este scris: „Fii binecuvântat în toate acţiunile tale”. Ce înseamnă să fii binecuvântat?

Răspuns: „Binecuvântat” înseamnă că eu am garantată proprietatea de dăruire în dorinţa mea de primire. I-am găsit defectul şi lupt din răsputeri să mă pregătesc pe mine însumi, după care primesc „binecuvântarea” Creatorului, intenţia de dăruire peste întreaga mea dorinţă.

Binecuvântarea este Bina. Cu ce altceva poate fi un om binecuvântat? Ce ne lipseşte nouă dacă nu Lumina Reformatoare? Nu este nimic. Toată creaţia este făcută din dorinţă şi dacă ea câştigă intenţia de dăruire, este deja binecuvântată fiindcă nu există stare mai perfectă de atât. Asta este tot de ce avem nevoie.

Se spune că omul trebuie să primească o sută de binecuvântări zilnic. Cu alte cuvinte, omul trebuie să-şi reformeze întregul vas pentru a fi potrivit dăruirii, cele zece Sfirot, fiecare din ele divizîndu-se în zece. Aceste o sută de binecuvântări devin cele o sută de porţi (Şaarim), pentru că în starea lui prezentă, omul îl evaluează pe Creator (meşaher) cu vasul lui corectat care devine plin cu Lumină.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 6/7/2011 Scrierile lui Rabaş

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→