Intrebare: In intelepciunea Cabala vorbesti despre egoul omului, despre unitate si despre nevoia noastra de a fi in echilibru cu natura. Dar ce legatura are asta cu conectarea cu Dumnezeu (Elohim)?

Raspuns: In intelepciunea Cabala vorbim despre natura. Conform Gematriei (valoarea numerica a literelor), “natura” si “Elohim” sunt acelasi lucru.Daca vorbim despre forta superioara a naturii, Dumnezeu sau Creator, oricum vrei sa Ii spui, totul in jurul nostru este doar o manifestare a acelei forte.

Daca vorbim despre forta superioara, atunci care este diferenta cand Il numim “Elohim” sau “natura”? Este o forta superioara (chiar cea mai superioara!) care da nastere si conduce peste tot, iar noi dorim sa stim cum sa ne conectam cu ea, cum sa o revelam, sa o intelegem.

Astfel, daca ies din mine, din egoul meu, si incep sa inteleg realitatea din afara mea, peste acest ego,asta se numeste intelegere, realizare, revelarea Creatorului. Evident toate se intampla in interiorul meu si au legatura doar cu mine.

Treptat imi organizez dorinta, structura mea spirituala, insemnand proprietatea de a darui si de iubire pentru ceilalti: Keter, Hochma, Bina, Hesed, Gevurah, Tifferet, Netzach, Hod, Yesod, Malchut. Conform acestei structuri, stiu conectarea dintre ele si astfel il revelez pe Creator.

Elohim se mai numeste si “Creator” (Boreh), de la ebraicul cuvant “vino” (Bo) si “vezi” (Reh) pentru ca trebuie sa Il “vezi” ca sa Il poti intelege, sa Il poti vedea pentru prima data. Suntem creati de El cu acest scop.
From the Lecture in Rome 5/20/2011

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă Creatorul îmi dă o oportunitate să Îl descoper în fiecare moment, de ce nu reusesc , oricât aş încerca să realizez această conexiune?

Răspuns: Nu contează dacă atingi această revelaţie sau nu, dar în fiecare moment deasupra ta lucrează o ghidare specială proprie. Trebuie să te uiţi în interiorul tău: ce vrea El de la mine, de ce mi-a dat această stare, ce trebuie să fac?

Ca rezultat a unei asemeni întrebări, poate că voi fi capabil să descopăr ce cere El de la mine, sau poate nu. Poate că mă induce în eroare intenţionat, pentru ca eu să am nevoie ca El să îmi dezvăluie ceea ce vrea. Dar trebuie să am un capăt al funiei de care să mă agăţ.

Este spus: “Fă orice numai să nu pleci!” Asta este, fă totul, numai să nu pierzi cârligul cu care te poţi ţine de Creator. În fiecare moment caut cum să Îl găsesc, ascuns undeva în interiorul meu. De aceea este numită ştiinţa interioară, “partea interioară a Torei.” Nu ai ce căuta în exterior, ci numai în interiorul tău.

Creatorul este înăutrul unei persoane, înăuntrul dorinţelor noastre. De obicei, ne imaginăm că urcăm pe o scară în spaţiu, dar aceasta arată că noi ne mişcăm la nivele spirituale de dăruire mai mari, mai înalte. În esenţă întreaga noastră căutare este interioară.

din partea 1 a  Lecţiei zilnice de Cabala din 5/31/2011, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Într-una din lecţii te-am auzit spunând că atunci când citeşti Zohar, un fel de flux se înalţă şi ne conectează. Cum ne alăturăm noi acestui flux, în ciuda diverselor tulburări care se trezesc în timpul lecţiei?

Răspuns: Aceasta se întâmplă gradat, tu trebuie să fii gata pentru el, să depui o mare cantitate de efort pentru a descoperi cum să te apropii de text, cum să-l conectezi la tine, la starea din grup, la lume, să înveţi unde eşti confuz şi unde nu.

Trebuie să uneşti pe tine şi Tora într-unul singur. Apoi, ca urmare a dorinţei tale de conectare cu Tora, care vorbeşte despre starea ta interioară, începi să primeşti Lumina Interioară conţinută în ea şi care te influenţează, permiţându-ţi să vezi în interiorul sistemului descris de ea.

Aceasta se întâmplă în procesul de studiu când Lumina (Creatorul) este cea care te învaţă. Dacă încerci să mergi direct către scop, pe cât poţi de mult, să foloseşti grupul şi să înveţi corect, dacă eşti gata să renunţi la aspiraţiile tale egoiste şi să intenţionezi cel puţin un pic, atunci Tora te învaţă, şi starea spirituală următoare îţi este dezvăluită.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 5/31/2011 Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→

Întrebare: Daca Creatorul are un anumit program al dezvoltarii noastre, de ce ar trebui să interferam cu el şi sa încercam sa mergem în jurul lui?

Răspuns: Există un program natural al evolutiei considerat ca fiind „natura.” Natura are un motor construit care se învârte şi deruleaza întreaga dezvoltare, pe care noi il urmăm cu supunere de sute de mii de ani şi astfel evoluam. Si asa a fost de-a lungul întregii istorii a umanităţii pe pământ.

Dar, în acelaşi timp, programul prevede că omul va ajunge treptat la o stare, când va începe el însuşi sa participe la aceasta munca. Forta care sta la baza naturii continua sa influenţeze şi sa dezvolte dorinta. Iar în interiorul dorintei, ea cultivă, de asemenea, punctul care provine de la rădăcina sufletului. La un moment dat, pe langa dorinta de a primi placere, vom începe sa auzim vocea acestui punct din inimă. Momentul vine când se face cunoscut şi cere omului să-l actualizeze.

Realizarea punctului apare deasupra dorintei. Prin urmare, omul se simte împărţit în două şi găseşte in fata unei alegeri: să urmeze ego-ul său, care este dorinţa lui corporală (cum ar fi hrana, sex, familie, avere, putere, şi cunoştinţe), sau sa menţina creşterea acestui punct spiritual şi să obţină răspunsuri la întrebările: Cine sunt eu? Unde am început? Ce este forţa superioară? Despre ce este vorba in această viaţă? Care este scopul existentei?

Punctul din inima incepe sa puna aceste întrebări şi il duce pe om in confuzie. Apoi el găseşte cumva intelepciunea Cabalei, care este de asemenea programata! Viaţa nu este întâmplătoare, tot ceea ce are loc în această lume, coboară la noi din lumea superioara. Fie ca vei alege a doua cale sau nu, ca vei profita de toate oportunităţile pe care le-ai avut, toate fac parte din acelaşi program al creaţiei.

Astăzi, ai venit să studiezi, nu din propria ta vointa. Exista doar forţe care au lucrat şi te-au făcut sa intelegi ca ar trebui să vii. Libertatea ta începe numai unde te afli în mod clar in fata unei alegeri: sa intri intr-un grup cabalist sau nu  şi chiar la un nivel mai profund în tine, eşti dispus să-ti sacrifici ego-ul, astfel încât să poti deveni parte vitală din el sau nu.

Alegerea se află doar între două dorinţe: una care te vizează pe tine şi alta îndreptata spre exterior. Aici este locul unde chiar trebuie să alegi. Dorinţa directionata spre sine este AHP (partea de jos a Partzuf). Dorinţa directionata in afara este Galgalta ve Eynaim, GE, partea superioară a Partzufului. Şi între ele se află o zonă considerată ca fiind „Klipat Noga„, unde trebuie sa faci această alegere.

Cu toate acestea, o nouă întrebare apare: Pe ce iti bazezi alegerea şi cum eşti manipulat de Sus pentru a face acest lucru şi nu sa iei alte decizii?

Acelaşi program ne impune nouă să raspandim Cabala peste tot în lume. Fără ea, nu vom ajunge la corecţie, deoarece urmează doar programul natural de dezvoltare, la fel ca toate celelalte niveluri ale naturii. Trebuie sa utilizam în mod corect aceste niveluri, ceea ce înseamnă că trebuie sa utilizam – în gândire, acţiune şi intenţie – restul omenirii, precum şi natura animala, vegetativa şi minerala, în scopul de a le adăuga in noi înşine şi, împreună, ca o singura creaţie, sa urcam de la nivelul aceastei lumi la lumea superioara.
Din a 3-a parte a Lecţiei zilnice de Cabala 5/27/2011, ” Introducere generala la Cartea “Panim Meirot uMasbirot”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Este scris ca atunci cand iti fuge gandul de la spiritualitate, ar trebui sa ii multumesti Creatorului. Cum sa-i multumesti pentru asta?

Raspuns: Stim ca toata munca consta in dorinta, iar in afara dorintei corecte nu avem nevoie de nimic altceva. Pentru a putea revela proprietatea daruirii, Creatorul, trebuie doar sa continuam sa ne pregatim pentru urmatorul moment. Tot ceea ce trebuie sa facem este sa il descifram corect: De la cine am primit senzatia de viata si de ce a venit in forma asta?

Nu stiu nimic despre asta. Totusi, daca o primesc din partea Luminii, de la forta superioara care ma conduce spre scopul creatiei, atunci singurul lucru care mi se cere este sa ma trezesc si sa raspund corect. Prin fiecare stare prin care trec, trebuie sa pot Il pot vedea pe El si atitudinea Sa fata de mine, in ciuda faptului ca simt contrariul.

Astfel, apare o discrepanta intre felul in care imi doresc sa Il vad, ca bun care face bine si lumea in care traiesc chiar acum, care nu este nici frumoasa nici buna. Aici mi s-a dat spatiu de lucru pentru ca diferenta intre ce doresc si ce exista, intre imaginea a ceea ce ar trebui sa fie si ceea ce este in prezent, este baza pentru rugaciune.

Daca nu simt perfectiunea in fiecare clipa data, inseamna ca simt lipsa care ma separa de ea, propria mea inadecventa. Totusi, deja stiu  cum sa merg mai departe deoarece simt abaterea mea de la curs, de la scop.

Directia corecta este ca totul sa devina unificat: „Israel, Torah si Creatorul”. Intr-adevar, scopul grupului si al unitatii noastre si revelarea daruirii in el, toate acestea sunt un  intreg. Daca nu le pot lega impreuna corect, vad atitudinea Creatorului fata de mine ca rea.

Cu alte cuvinte, simt ca sunt corupt si traiesc intr-o lume corupta. Judecand dupa ce mi-a dat Creatorul, descopar ca nu este este bun si face bine si ca nu traiesc in lumea Infinitului. Din cauza perceptiei mele eronate nu pot vedea perfectiunea.

Deci, am informatia corecta despre cum ar trebui sa fiu (daca ma indrept inspre scop) si cum difera de ceea ce de fapt sunt. In fiecare stare, am un set complet de date, iar tot ceea ce trebuie sa fac este sa le folosesc corect ca sa obtin ceea ce de fapt sunt. Va deveni clar ca sunt intotdeauna deficient in daruire, care de altfel ar trebui sa imi completeze perceptia si sa ma schimbe de la a ma simti rau la a simti perfectiunea care mi-a fost data de Creator.

Creatorul imi ofera perfectiunea, cu toate ca ma simt rau si ca traiesc intr-o lume rea. Diferenta intre ce mi-a trimis si ceea ce simt este de fapt din vina mea. Chiar acum, daca as putea adauga daruire dorintelor mele, as trece de la o stare rea la o stare buna intr-o clipa. Aceasta deficienta pe care o simt este rugaciunea cu care ma intorc la El chiar acum ca sa cer proprietatea de a darui, forta Bina sau corectia.

Cu cat mai repede este formulata cererea corecta, cu atat mai repede primesc raspunsul care de fapt poate fi chiar o stare mai rea. Sentimentul a cat de schimbat sunt fata de daruirea autentica devine chiar mai acut. Invat sa imi corectez schimbarile printr-o masura dura, iar acum mi se da sa folosesc una curata, cu care sa pot vedea aceasta deviere.

Asta nu inseamna totusi ca starea mea s-a deteriorat in sine. Am schimbat pentru mai bine, dar in acelasi timp, am ajuns sa inteleg aceasta stare mai bine. Am castigat o mai mare receptivitate.

Din prima parte a  Lectiei zilnice de Cabala 5/24/2011, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Nu ar trebui sa criticam starile prin care trecem in fiecare moment. De fapt, noi nu stim de ce ne-au fost date si de unde vin.

Tot ceea ce trebuie sa facem este sa intelegem cum sa folosim starea prin care trecem acum. Trebuie sa intelegem ca nu exista o stare mai buna pentru avansarea noastra, pentru corectia sufletului decat cea in care ne aflam. Ar trebui sa ii multumim Creatorului si pentru lucrurile rele la fel cum o facem pentru cele bune.

De fapt, eu imi masor starea conform lipsurilor mele. Daca as fi fost reformat, as simti infinitul in fiecare stare. Totusi, daca experimentez o stare diferita undeva, inseamna ca trebuie sa simt o anumita greaseala, sa lucrez cu ea, sa corectez senzatia pana cand ma simt bine.

De aici reiese ca Creatorul este cel care face persoana sa se roage. El este adevarata cauza. Totusi, intre cererea sa si reactia persoanei se afla liberul arbitru a persoanei, care consta in felul in care raspunde, lamurind urmatoarele:

• de la cine a primit aceasta stare
• ce ar trebui sa faca cu ea
• ce il ajuta sa se reformeze
• la ce stare ar trebui sa ajunga

Toate acestea depind de persoana in sine. El vede diferenta dintre starea prin care trece si cea in care si-ar dori sa fie. Intr-adevar, sentimentul de lipsa ii determina starea urmatoare.

In ceea ce ne priveste, nu se asteapta sa dam nimic altceva decat dorinta corecta, pana cand se indreapta spre obtinerea scopului final: sa daruiasca in masura si puterea care il face egal cu forta superioara, la fel ca in radacina sufletului de unde venim cu totii.

Asadar lucram impreuna. Creatorul ne trezeste, in timp ce noi, in fiecare moment al vietii trebuie sa intelegem pentru inceput ca totul vine de la El. Trebuie sa ne dorim munca corecta: „Israel, Torah si Creatorul sunt una.” De aceea alcatuim o rugaciune care sa ne exprime dorinta personala.

Aste este, amandoi, Creatorul si cu mine lucram la dorinta. In ceea ce priveste Lumina, nu este grija noastra. Am grija doar de dorinta. El mi-a dat-o, eu incep sa lucrez cu ea, si facand asta si depunand suficient efort,  aduc dorinta primita de la El la o alta dorinta numita acum rugaciune. In masura in care dorinta mea este corecta sau corupta, Creatorul ma reformeaza si imi daruieste o noua dorinta. Cu ajutorul sau trebuie sa ma corectez din nou, definindu-mi dorinta mai concret si mai precis, si va deveni noua mea rugaciune.

Astfel Creatorul si cu mine continuam sa muncim impreuna la dorinta mea, pana cand obtinem forma corecta ca valoare, caracter si forma, obtinand astfel Malchut al Infinitului care include dorintele sufletelor. Apoi, in masura in care obtin valoarea daruirii si propria umilinta, formulez dorinta, autentica mea dorinta de a primi, intr-o maniera adecvata si, acolo sa revelez scopul creatiei.
Din prima parte a  Lectiei zilnice de Cabala 5/24/2011, Scrierile lui  Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

In Cabala, vorbim despre munca interioara a unei persoane. Persoana trebuie sa mearga mai adânc în interiorul ei şi, acolo, sa construiasca imagini ale prietenilor, grupului, a ei însăş, a lumii sale interioare, precum şi a impresiei despre spiritualitate, neacordând nici o atenţie la impresiile externe, care pot fi chiar opuse.

Impresiile pe care cineva le primeşte de la mediul extern pot sa nu fie adevărate, deoarece acestea sunt sentimente care rezultă din stari trezite în el (Reshimot, înregistrări informaţionale). Omul nu se poate baza pe aceste impresii. Mai degrabă, trebuie să se bazeze pe imaginile pe care le-a construit în el însuşi despre prieteni, grup, despre el însuşi, Creator şi legătura dintre noi.

Eu nu mă bazez prea mult pe ceea ce simt astăzi si văd în jurul meu. La urma urmei, cine vede asta? Eu insumi văd, iar eu sunt în întregime în înşelăciune. Deci, nu contează ceea ce vad acum. Trebuie sa construiesc in mine un model al lumii viitoare unde toţi suntem conectati prin iubire şi daruire reciprocă, în interiorul căruia dezvăluim Creatorul ca fiind în Divinitatea (Shechina).
Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala 5/26/2011, Scrieri de Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este diferenţa între gândirea Creaţiei şi Creator?

Răspuns: Tot ceea ce spunem este relativ la noi. Nu ştim nimic, în afară de ceea se petrece în interiorul dorinţei noastre. Şi, chiar atunci când revelăm existenţa Luminii „existenţă din existenţă”, cea care a creat dorinţa, „existenţa din absenţă”, şi asta o bazăm pe dorinţa care ne-a revelat ceea ce se presupune că s-a întâmplat înaintea noastră pe acest drum. Toate realizările noastre vin din senzaţia materiei în dorinţa noastră.

Din acest motiv, când vorbim de percepţie, o senzaţie în interiorul dorinţei, împărţim întreaga percepţie în trei componente:

• cel care percepe (eu sunt perceptorul),
• ceea ce este perceput (ceea ce percep de la Creator),
• de la cine este perceput (sursa senzaţiei, Creatorul).

Pe măsură ce învăţ abilitatea mea de a schimba percepţia Creatorului, pe care îl simt ca ceea ce El vrea de la o conexiunea cu mine, încep să am o conexiune cu El şi să schimb relaţionarea dintre noi. Cum ştiu ceea ce schimb? Din senzaţiile mele. Cum ştiu ceea ce El simte şi cum reacţionează în acelaşi timp? De asemenea din senzaţiile mele. Totul este bazat numai pe senzaţiile mele, nu am nicio altă calitate de percepţie. Totul există numai în interiorul dorinţei.

De aceea noi spunem că HaVaYaH (cele patru litere care numesc Creatorul „Iod-Hei-Vav-Hei”) înseamnă cele patru faze de dezvoltare ale dorinţei. Revelarea Creatorului în interiorul omului (Creator sau „Bo-Re” referindu-se la „vino şi vezi”) apare numai după asta.

Lumile, de asemenea există numai în percepţia noastră sub formă de revelare sau ascundere („lume” se spune „Olam” şi vine din cuvântul „Alama” adică ascundere). Treptele gradelor spirituale există şi ele tot în interiorul omului. Grupul, umanitatea, întreaga realitate, Lumea Infinitului, totul există în interiorul nostru.

Dar ce obţin prin toate eforturile mele în dorinţa de a învăţa cine şi ce sunt, cine este Creatorul, ce vrea El de la mine şi ce este conexiunea mea cu El? Ca rezultat al tuturor acestor eforturi şi a lungii călătorii, când înţelegem toate posibilităţile date nouă, obţinem o singură percepţie, o singură înţelegere, o singură senzaţie numită „Gândirea Creaţiei este aducerea satisfacţiei fiinţei create”. Acest plan include totul, cine este El cel care mulţumeşte creturile, ce fel de plăcere este asta, cine sunt creaturile, totul.

Starea în care atingem Gândirea Creaţiei este numită „punctul de adeziune” sau „picătura de adeziune” fiindcă în percepţia noastră totul se centrează într-un singur punct al Gândirii Creaţiei şi de aceea îl numim „o picătură de adezine”.

Partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala 5/25/2011 „Talmud eser Sfirot”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Cabala ne învaţă că Creatorul este bun şi face bine, dar cum se împaca acest lucru cu viaţa plină de probleme şi durere?

Răspuns: Creatorul este bun şi face bine, dar cineva trebuie să ajunga la acest lucru prin atingerea asemanarii in proprietăţile sale cu El. Totuşi, dacă eu sunt un copil rau, obraznic şi nu vreau să ascult ceea ce mama mea îmi spune, ea striga la început şi apoi mă pedepseşte. Şi eu spun că mama mea este furioasa, asa cum un copil certat ar crede de obicei.

Certurile si chelfanelile ei au avut un scop, deoarece ea a vrut ca eu să fac bine. Cum pot să văd că în spatele a tot ce mi se întâmplă, există o atitudine bună faţă de mine, chiar dacă am perceput-o ca rea, la fel ca nu copil? Cum pot să înţeleg că anume acolo, unde ma simt rau, am nevoie sa ma completez şi si sa completez atitudinea mea faţă de natură, omenire, grup: sa corectez ego-ul meu, în scopul de a simţi că a fost bine?

Cel care se străduieşte s-o realizeze cât mai curând posibil şi este gata să localizeze locul din el insusi care are nevoie de corecţie, începe sa vada că lumea este de fapt creata buna, iar Creatorul este bun. Exact în acelaşi loc unde găsim acum această lume, vom începe să simtim forţele naturii care patrund totul şi conecteaza toate părţile creaţiei: mineral, vegetal, animal şi vorbitor.

Vom începe brusc sa vedem lumea spirituală în loc de aceasta! Începem să ne dezvăluim din ce in ce mai multe forţe: forţele eterne care conduc existenţa noastră. Apoi, această lume pare să dispară, ea devine transparenta, şubredă. Este „virtuala” chiar acum si există în mintea mea, şi doar imi apare că o văd in afară. Acesta este modul în care ne corectam percepţia.

Se pare că toate problemele şi necazurile tale sunt o indicaţie a defectelor tale, ele indica locul defect, spunând: „Corecteaza aici! Şi acolo, de asemenea! ” Daca o faci repede, cu siguranţă vei corecta imperfecţiunea.

Dacă nu ştii cui să te adresezi, intoarce-te catre grup. Dacă te conectezi cu ei şi esti gata să le dai ceea ce au nevoie pentru unitate, gata sa fii influenţat de ei, niciodată nu vei face o greşeală.
Din prima lecţie a Convenţiei de la Roma din 5/21/11

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Daca Creatorul doreşte să fie Creator, El are nevoie de creatura. Această fiinţă creată, care există separat de Creator şi se simte independenta de El, primeşte de la El şi răspunde Creatorului, si este considerat ca şi cum aceasta ii da înapoi. Cu alte cuvinte, acestia doi trebuie să aibă o anumita relaţie, sentimente, gânduri, şi interacţiuni.

Trebuie sa fie doi! Prin urmare, este necesar să se creeze o fiinţă separată de Creator, în sensul că natura sa ar trebui să fie vointa de a primi placere-singurul lucru care îi lipseşte pentru a fi creatura. Asta este, trebuie să se simtă vie, existenta, şi să primească. Apoi, folosind aceasta dorinta de a primi, poate deveni ca dăruitorul şi să răspundă la iubirea Creatorului in mod corect.

Astfel, cu excepţia dorintei de a primi placere, creatura trebuie să aibă, de asemenea, un „volan”, în scopul de a transforma această dorinţă şi schimba direcţia de la 100% a primirii de dragul ei propriu, la 100% a primirii de dragul Creatorului. Şi în restul acestui interval între ele, vor fi diverse combinaţii între aceste două extreme: o parte pentru Creator şi cealalta pentru mine.

Aceasta este ceea ce defineşte întreaga scara a treptelor spirituale. Am început cu 100% pentru mine şi, treptat, transform „roata” cu 180 de grade la 100% daruire Creatorului sau altor persoane.Nu conteaza cui, pentru că totul este despre cum ma folosesc.

„Eu” este dorinta mea, în timp ce „dirijarea” este intenţia mea, adică de dragul cui exercit.Aceasta este ceea ce determină starea mea. Şi acum singura întrebare este  care este punctul din acest cerc la care sunt. Pornim de la punctul zero (0) şi să terminam cu corecţia finala (Gmar Tikkun), starea de iubire si daruire absolută.

Deci, conform planului creaţiei „de a incanta creaturile,” Creatorul creează dorinţa necesara. În plus, El dă condiţiile creaturii care îi permit să controleze dorinţa şi sa se roteasca în direcţia în care alege- dacă doresc să „conduc” la trepte mai mari, pe scara celor 125 de trepte, din punctul zero al „acestei lumi” la Lumea Infinitului. Acesta este modul în care planul creaţiei functioneaza.

Pentru a continua „sa conduc,” am nevoie sa vad drumul din fata mea. Trebuie sa stiu ceea ce este necesar pentru a continua sa conduc şi cum sa obţin „combustibil”. Ar trebui să ştiu cum să orientez roata, cum sa schimb direcţia, şi sa stau departe de probleme pe această cale. Trebuie sa clarific pentru mine toate aceste criterii şi sa verific dacă le urmez sau nu, dacă le pot schimba si controla.
Apoi, voi începe treptat să vad în tot acest „trafic rutier”, condiţiile pe care le-am pierdut din vedere tot mai mult. Nu pot continua sa conduc numai dacă doresc noua formă de a ma îmbrăca pe mine tot timpul, cea care este tot mai strânsă şi mai asemănătoare cu Creatorul. Faza dupa faza, punct după punct din această călătorie, când am acoperit o alta distanţă şi am avansat un pic mai mult, ma transform pe plan intern, şi imaginea Creatorului ma imbraca tot mai mult.Acest lucru înseamnă că eu „conduc” şi ma apropii de El.

Prin urmare, avem nevoie sa facem dorinţa noastră de a ne bucura gata pentru astfel de transformări, să ne asumam astfel de forme ale celui superior. Acest lucru implică restrângerea dorintei de a primi şi anularea intenţiei egoiste a cuiva, până când începe să obţină forma de a darui, forma Creatorului, apropiindu-se tot mai mult de El.

Din a 3-a parte a Lecţiei zilnice de Cabala 5/17/2011, Talmud Eser Sefirot

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→