Pana cand vom obtine forta unitatii in care se afla centrul sferei tuturor lumilor, in lumea Infinitului si de unde ne-am retras unii de altii si am coborat in lumea noastra externa, aceasi sursa, Creatorul, ne influenteaza cu bine si rau si ne arunca in toate directiile, asa cum este scris: „Cel care m-a impiedicat sa merg inainte sau inapoi”.

Ce inseamna „inainte si inapoi”? Baal HaSulam explica ca „M-ai impiedicat in fata si in spate”, insemnand ca  estela fel caatunci cand Creatorul este si revelat si ascuns. De fapt, El este singurul care conduce  si toti vor realiza asta. Apoi notiunea de timp si sentiment al trecutului, prezentului si viitorului vor disparea. Daca exista o singura forta care lucreaza, nimic nu se schimba si totul este in repaus absolut.

Realizarea vine treptat, in conformitate cu felul in care noi ne unim cu aceasta singura forta, Creatorul. In afara de asta, nu pierdem controlul asupra realitatii si nu ne intoarcem in neant, ci mai degraba devenim asemenea lui. Noi, impreuna cu El, devenim aceeasi forta magnifica, guvernatoare, singulara. Nimeni dintre noi nu il anuleaza pe celalalt: Creatorul nu anuleaza fiinta creata, nici fiinta creata nu il anuleaza pe Creator. Mergand inainte si mai aproape de El, nu ma anulez pe mine. In schimb, egoul meu este anulat, cand ma ridic asemenea Creatorului si vin la adeziunea cu El, in toata perfectiunea Sa.

Apoi descopar ca am fost condus de aceasta singura forta tot timpul, dar a fost pur si simplu ascunsa de mine pentru a o obtine singur si pentru a deveni independent si magnific, ca singura forta, Creatorul. Pe masura ce continui sa ma construiesc pe mine in echivalenta cu El, Creatorul imi apare inainte ca egal, partener magnific si, de aceea, ne contopim.

De fiecare data cand obtin autonomia, depasindu-mi egoul in unitatea cu grupul, il gasesc pe Creator intre noi, unindu-ne astfel impreuna.

Din  Lectia 8, Conventia WE! 4/3/2011

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce mintea mea înţelege că merită să Îi justific Creatorului acţiunile asupra mea, dar totuşi mă simt rău? De ce nu imi pot afecta starea interioară cu acţiuni exterioare precum rugăciunea?

Răspuns: Ce simte dorinţa ta la un moment dat, eşti de fapt tu. În spiritualitate, nu te poţi preface şi nu  poți spune ceva ce nu simţi. Trebuie să ajungi la corectarea inimii tale. Şi, mai presus de toate, trebuie să ne dăm seama exact ce este în inima noastră.

Dacă plângi, ce plânge în tine: ochii tăi sau inima ta? Aceasta este diferenţa! Problema este că tot ceea ce facem este în exterior, în timp ce ştiinţa Cabala este în înţelepciunea interioară, partea interioară a Torei. Trebuie să sapi în inima inimilor, să studiezi şi să o testezi.

Apoi vei înţelege că acţiunile exterioare doar îţi stau în cale şi acoperă imaginea autentică; ele te induc în eroare şi te păcălesc. Trebuie să-ţi dezveleşti inima şi să lucrezi cu ea neteatral, fără lamentări şi fără lacrimi.

Dacă iei un sedativ şi te opreşti din furie, va transforma oare asta cu adevărat păcătosul din tine într-un drept? Nu, totul este evaluat de către senzaţia interioară din inimă. Şi noi ştim cum este asta. Credem că tot ce avem de făcut este să ne amărâm şi să ne facem să plângem. Cabala nu anulează acţiunile exterioare, dar vrea ca ele să reflecte starea interioară, deoarece fără ca aceasta să fie adevărată, munca noastră este fără rost, şi nu vom ajunge la destinaţie.

De aceea nu te teme că vei ajunge păcătos la un moment dat şi drept într-un alt moment. Sunt două stadii ale aceluiaşi nivel spiritual, aşa cum este spus: „cineva nu poate duce la îndeplinire o Mitzva (poruncă) decât dacă o încalcă mai întâi.” Asta înseamnă că cineva mai întâi suferă îngreunarea inimii, o încărcătură adiţională de egoism  şi este considerat un păcătos care a nesocotit o „Mitzva” şi simte la ce nivel nu este în stare să o facă.

Apoi, devine mai puternic cu ajutorul mediului, cere Lumina care Reformează, îşi corectează dorinţa şi devine drept, numai pentru a cădea din nou. După acestea, mai primeşte o doză de dorinţă egoistă şi se transformă într-un păcătos încă o dată, pentru a continua să se corecteze, pentru a deveni „drept.” Este spus: „de o mie de ori un drept va cădea şi se va ridica din nou.”
Orice grad spiritual începe cu o nouă încărcătură de egoism şi începi ca „păcătos.” Apoi, termini corecţia şi atingi adeziunea cu Creatorul, acest grad şi apoi eşti considerat ca fiind drept.
Din partea 1 a  Lecţiei zilnice de Cabala5/2/2011, Shamati Nr. 16

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă Creatorul a creat totul perfect de la început, de ce trebuie să corectăm ceva?

Răspuns: Da, dar nu suntem încă în starea pe care a creat-o El. Suntem în exteriorul ei, înapoia diferitelor voaluri, ascunderi.

Creatorul a creat numai o singură stare considerată lumea infinitului. Totuşi, pentru a simţi că suntem de fapt în acest Infinit, trebuie să acumulăm tot felul de experienţe.

Să presupunem că cineva vrea să-mi servească un fel de mâncare exotic, dar, pentru ca eu să îi apreciez cu adevărat gustul trebuie să am o dorinţă pentru asta. Trebuie să am o idee despre ceea ce este şi cum se mănâncă. Altfel, nu o voi primi, asemenea fermierului din Cartea Zohar ce a trăit toată viaţa sa la fermă, a cultivat grâu, şi până ce a vizitat o dată oraşul, nici măcar nu a bănuit câte lucruri delicioase se pot face din acesta.

Astfel, fiind în Lumina Infinitului, simţim numai ce simte măgarul, mestecând grâul brut. În afară de grâu simplu şi apă, nu vrem nimic altceva. Nu simţim în Lumina infinitului toate deliciile pe care Creatorul ni le-a pregătit.

Pentru a construi o dorinţă de a mirosi cea mai dulce plăcintă în locul grâului, pentru a simţi Infinitul în locul minimei Lumini Nefesh de Nefesh, fiind în aceeaşi stare şi în aceeaşi Lumină, trebuie să ne cultivăm dorinţele. Dorinţele sunt crescute prin ascundere, când mi se arată o mică parte de Lumină şi apoi îmi este ascunsă din nou, expusă şi apoi ascunsă. Aceasta este considerat „flirt,” joacă.

Acesta este un joc foarte serios deoarece ascunderea face ca dorinţele să crească. Astfel, Lumina se joacă cu noi, expunându-se şi ascunzându-se. De aceea ne-am retras din Lumea Infinitului şi devenim separaţi faţă de ea prin numeroase separări, până ce ajungem în această lume, în separare totală.

Tot ce ne trebuie este dorinţa. În momentul în care o primesc, primesc preţioasa plăcintă. Curând apoi după ce creşte mai mult voi primi o bucurie şi mai mare. Cu fiecare pas trebuie să-mi măresc dorinţa şi Lumina Superioară începe să mă lumineze cu forţă întreagă. Dorinţa mă deschide către conexiunea cu El şi îi permite Lui să intre în mine.

Creatorul a creat toate aceste stări de la început, dar din întregul Infinit, acum poţi simţi numai minima lumină Nefesh. Asta deoarece nu ai o dorinţă propie, să doreşti specific aceasta şi să simţi durere pentru că îţi lipseşte.

Această dorinţă trebuie să fie în totalitate nouă, spre deosebire de dorinţa instinctivă. O primeşti forţându-te pe tine însuţi, depăşindu-te şi luptându-te cu întreaga ta natură. Când începi să doreşti Lumina atât de mult va fi o dorinţă autentică. Cu alte cuvinte trebuie să-ţi doreşti să dăruieşti!

În prezent, pare să fie ceva complet prostesc, ceva straniu: dăruire şi iubire. Totuşi, acestea sunt cuvinte familiare simple, ce înseamnă un nou tip de dorinţă, care încă nu există în noi.

Din partea a 3-a a Lecţiei zilnice de Cabala 5/4/2011, Talmud Eser Sefirot

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Creatorul ne atinge de cate ori ii dam sansa. Acesta este secretul succesului. Daca ii dam Creatorului o astfel de oportunitate, ne vom trezi repede, la o frecventa inalta si vom putea obtine o mai dorinta mare mult mai repede mai repede, la un anumit grad in care nazuinta si dorinta este privita ca „lume, an, suflet” (Olam, Shanah, Nefesh). Astfel, vom ajunge la consimtamantul Luminii „in acelasi loc, in acelasi timp, cu aceeasi femeie”, asa cum este descrisa unificarea omului cu Creatorul.

De fapt, ca sa obtii adeziunea (Zivug), trebuie sa indeplinim anumite conditii. Pentru inceput, trebuie sa corectam dorinta, insemnand nu dorinta corporala, ci nevoia de a fi asemanatori Creatorului, primul grad spiritual, prima conectare cu El. Ca sa obtin asta, se presupune ca trebuie sa furnizez dorinta intr-un anume fel, calitativ, de o anumita intensitate si forma.

In afara de asta, nu ar trebui sa doresc altceva astfel incat asta sa devina singura mea dorinta, recompensa, implinire. Nimic altceva nu se cere, nu se doreste. De fapt tot restul este recompensa pentru care lucrez. Toata dorinta mea pasionala, asteptarea, tensiunea si aspiratia sa incep conectarea cu Creatorul, sa raman in acest punct in ciuda tuturor greutatilor, este de fapt recompensa.

Daca cineva ajunge in starea asta, daca se ridica deasupra dorintei egoiste si isi doreste sa treaca toata dorinta sa spre Creator, demonstreaza toata setea pentru Creator, si nu mai cauta nimic in afara de asta.

Aici putem gasi ajutorul in mediul pe care il sustinem, trezim si amintim si pentru care aranjam toate conditiile necesare pentru o astfel de adeziune, care le va clarifica si mari importanta. De fapt, Creatorul atinge persoana de fiecare data cand se prezinta la El cu o astfel de sansa. Aceasta este punctul cel mai important pentru noi.

Asta inseamna ca prin intermediul  acelui scop Creatorul ne da mai multe sanse de a ne trezi, prin orice mijloc, nu conteaza in ce fel. Se poate ca mult prea des sa fie o senzatie neplacuta, dar nu ne sperie problemele, temerile, si le dorim deoarece nu le vedem ca stari rele.

Rau pentru noi este doar atunci cand ne deconectam de la gandul si relatia cu Creatorul, de la dorinta si nevoie. Toate celelate dorinte spre El le consideram importante, fara sa conteze daca ne place sau nu sa le experimentam.

Inainte de orice altceva, pretuim adevarul fara sa conteze daca se simte bine sau rau, dulce sau amar. Astfel, treptat ne pregatim si corectam pentru prima adeziune si in sfarsit sa ajungem la ea.

From the 1st part of the Daily Kabbalah Lesson 5/1/2011, Baal HaSulam’s Letter 19

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Intrebare: Cand o persoana primeste o lovitura de la Creator, el sau ea poate intelege in mod logic ca aceasta este benefica pentru ei. Dar noi traim prin senzatiile noastre si de aceea ar trebui sa ne mutam de la intelegerea noastra mentala la o senzatie autentica care este cu adevarat pentru binele nostru. Cum se petrece aceasta tranzitie?

Raspuns: Tu descoperi ca Creatorul nu iti trimite lovituri. Nu este o lovitura cu adevarat; este doar faptul ca Creatorul te trezeste, deoarece te iubeste si doreste sa te aduca la cea mai benefica stare. Tu gasesti ca Creatorul a facut intentionat asa, astfel incat sa te ridice putin deasupra egoismului tau in care tu te afli si de asta EL nu are alta alternativa.

Sa presupunem  ca tu zaci inconstient si ai nevoie sa fi reanimat, adus inapoi la viata. Evident, cand te trezesti si iti revine constiinta, te simti rau si suferi de la rani deoarece tu ti-ai pierdut conostinta fiind intr-o conditie critica. Acum esti readus la viata. Doctorii jubileaza: “ Pacientul  s-a intors!” Dar care e motivul de  bucurie? Acum el striga, lezat fiind si suferind… Nu ar fi fost mai bine sa il lase inconstient? Cu siguranta nu!

Acum intelegi unde doare si de ce. Acum trebuie doar sa creezi atitudinea corecta a acestei suferinte in tine: “ Sufar pentru ca imi lipseste legatura corecta cu Creatorul. El ma trezeste, dorind pentru noi ca sa ne iubim unul pe celalalt, ca prim pas spre unire: primul meu grad spiritual.

De la acest grad, EL radiaza atitudinea Sa catre mine si ma ilumineaza cu Lumina Sa. Si eu simt primul pas spiritual in variatele sale manifestari ca o stare rea, deoarece egoul meu nu poate tolera aceasta stare de daruire, dragostea catre ceilalati, conexiunea in afara mea. Eu experimentez intunericul, raul si durerea. Nu le doresc!

Adevarat ! Sunt constient ca nu le vreau si ca ma simt rau. Cine imi da aceasta stare? Creatorul este acela. De ce face asta? El imi demonstreaza ca daca acum fac un efort sa ma ridic deasupra emotiilor si sa imi schimb atitudinea cu cea dorita de Creator, pe care mi-o demonstreaza, atunci o sa intram in contact. Si aceasta trebuie sa se intample!

Dar se pare ca tu refuzi: “ Nu, ma raneste! Ia-o departe de mine! Nu am nevoie de suferinta sau recompensa! Nu vreau nimic!” Ei bine, daca nu vrei, nu vrei; asta este…

Ce poate face Creatorul? La orice calcul, EL are planuri pentru tine. EL intelege ca tu esti un neghiob, asa ca EL se “ invarte “ in jurul tau: EL iti da toate felurile de suferinte si probleme de viata in afara oricarei conexiuni cu EL, unde tu nu intelegi sau simti ca EL este cel care te trezeste. EL te impinge si te inteapa din fiecare directie si aranjeaza necazuri, nenorociri si probleme pentru tine.

De aceea El te epuizeaza si apoi te reinsufleteste asa incat tu sa iti amintesti de EL: “ Ah, vad..Este Creatorul. Poate, problemele mele sunt justificate. Poate sunt pentru binele meu.” In acest punct iti schimbi atitudinea. Suferintele carnii se diminueaza si tu devi binevoitor sa porti mai multe.

Apoi el aranjeaza in fata ta aceleasi conditii ale primului grad de adeziune cu EL, inca o data, dar de data aceasta atitudinea ta este diferita. De fapt nu este foarte convenabil si nu se simte chiar asa bine. Este neplacut, dar putem suporta. Incepi sa intelegi acum faptul ca conflictul cu Creatorul este deasupra senzatiei de placere din interiorul egoului tau si ca tu trebuie sa te ridici desupra senzatiilor placute ale animalului.

Deja posezi un oarecare grad de toleranta si bunavointa pentru a suferi. Si apoi incepi sa lucrezi cu ajutorul grupului. Incetezi sa mai strigi: “ NU!” cand esti la limita. Tu stii ca ai un grup, mediul; observi ca Creatorul inca nu te-a abandonat si esti inca conectat cu EL prin legamant.

Incepi  sa angajezi intregul mediu pe care l-a aranjat pentru tine in viata ca fiind mijlocul pentru tine de a te ridica deasupra perceptiei tale si incepi sa construiesti legaturi folosindu-ti mintea, bazate pe analiza “ adevarat si fals” in locul a “ amar si dulce.”

Acesta e un discernamant al umanului mai degraba decat al animalului: “ Cum ar trebui sa imi construiesc relatia cu gradul spiritual asa incat sa ma ridic desupra senzatiei si sa nu o percep ca atare? Nu pot ajuta asta; este necesara pentru mine daca doresc sa fiu conectat cu Creatorul.”

Din partea intai a Lectiei Zilnice de Kabbalah 5/1/2011, Scrisoarea 19 a lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Intrebare: Ce inseamna sa ceri de la Creator si cum putem cere ceva de la EL? Ar trebui doar sa spunem in sinea noastra: Corecteaza-mi calitatile?

Raspuns:  Cand o persoana incepe prima oara sa faca aceasta, ea se intoarce spre Creator ca si cum EL ar fi un individ, o autoritate externa, o forta externa care este in afara lui ca si cum s-ar ruga unui “ idol “  sau vreunei imagini fanteziste. Dar nu poti face nimic in legatura cu asta. Acesta e modul in care ne imaginam Creatorul la inceput.

Oricum ar fi, mai tarziu incepem sa descoperim ca aceasta forta exista doar in interiorul nostru in concordanta cu interdictia, “ Sa nu-ti faci alti dumnezei pentru tine,” referindu-se la aceia care sunt in exteriorul tau.

Noi sapam adanc si mai adanc in interior, unde descoperim ca Creatorul este situat precis in cel mai adanc punct al nostru. Este precum mama ta, care ti-a dat nastere si de aceea este perceputa de tine ca cea mai profunda forta care te-a creat, fiind punctul tau de origine, sursa ta. In acest fel o persoana il simte pe Creator.

Creatorul incepe sa fie simtit in interiorul tau ca cea mai intensa sursa de energie, sentimente si ratiune.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Doar o persoana, in sincronizare cu radacina sufletului sau, care doreste sa gaseasca unica,unificata forta superioara care guverneaza realitatea, este “ ajutata” de Sus si ii sunt trimise obstacole. Creatorul continua sa reveleze  noi dorinte in el sau in ea, care ii ispiteste in directii variate. Asa ca, cineva uita ca nu exista nimeni in afara de Creator si devine incurcat din nou si este incapabil sa alcatuiasca imaginea fortei unice in interiorul lui, spre care cineva ar trebui sa se intoarca.

Toate dificultatile sunt ajutorul de Sus trimis in forma de obstacole cuiva care poseda o aspiratie indreptata spre gasirea Creatorului. Si o persoana crede ca ceilalati au reusit in pastrarea acestei unice picturi, a unicei senzatii ca nu exista nimeni in afara de Creator. Dar pentru el aceasta imagine paleste constant si se pierde.

Este usor pentru lume sa o spuna, dar el este singurul pentru care este dificil, si el se zbate constant prin ea ca si cum ar fi in ceata si nu intelege cine actioneaza: el insusi, Creatorul, sau amandoi, si ce relatie ar trebui facute cu EL. Nimic nu este clar.

Se pare nedrept ca el primeste doar dificultati de la Creator in loc de ajutor. Asa este cum un Creator iubitor si bun ar trebui sa actioneze? Atunci de ce EL foloseste asemenea dispozitive iscusite si il confrunta pe om cu asemenea probleme in viata si din care noi nu stim cum sa scapam?

O persoana crede ca nici cel mai crud individ nu ar face asa ceva. La urma urmei, de unde vine intreaga cruzime din lume daca nu de la aceasi forta superioara?  Cele mai brutale si oribile lucruri vin de la o singura forta, si mai mult de atat, noi trebuie sa decidem ca forta asta este buna, a tot iubitoare, si lucreaza doar pentru bine, asa este aceasta?

Daca aruncam o privire asupra lumii, este imposibil sa  admitem aceasta. Doar devenim convinsi cat de usor este sa devenim confuzi si sa ne facem dubii despre unicitatea acestei forte, cand vedem lumea inaintea noastra, plina de suferinta, probleme, violenta, teroare, si ura.

Nu este aceasi forta superioara care cauzeaza asta? Sigur, deoarece nu este nimeni in afara de EL si noi nu facem nimic noi insine. Eu vad cu propri mei ochii ca lumea este guvernata de o forta a raului si nu o forta a binelui. Si oricat as incerca sa ma mentin in gandul ca ca nu exista nimeni decat bunul Creator, ma balansez de parca as sta pe un varf de ac si sunt pe cale sa ma prabusesc. La urma urmei, din orice directie primesc dovada ca este contrar, si chiar pare real pentru mine.

Nici macar nu pot inchide ochii la ce se intampla si ma mint pe mine. Observ cat se poate de limpede ca trebuie sa il cunosc pe Creator! Si apoi, o adevarata nevoie se naste in mine. Eu nu sunt binevoitor sa il vad pe EL ca fiind o forta malefica! Ci pentru mine, ca sa il experimentez ca o forta buna, solicit ajutorul Lui.

Din prima parte a Lectiei Zilnice de Kabbalah 4/26/2011, Shamati Nr.1

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Intrebare: Daca Creatorul este de neschimbat, de ce fiecare dintre noi Il percepem diferit?

Raspuns: Fiecare dintre noi Il percepem pe Creator diferit in masura dezvoltarii sufletului sau, conform dorintei sale si calitatilor sale. Asta pentru ca Creatorul insusi nu poate fi perceput. Niciodata nu Il simt; ma percep pe mine in relatie cu „simpla Lumina superioara”. Si in relatie cu aceasta simpla Lumina superioara, ma descopar pe mine.

Deci, unde ma aflu? Tu esti lumea intreaga. O simti? Da. Existi impreuna cu tot in jurul tau? da. Deci, tu esti intreaga aceasta lume. Este dorinta ta in care percepi totul.

Simti ca s-ar intampla in exterior? Gresesti. Totul este in interiorul tau. Intreaga lume este in interiorul tau. Pur si simplu percepi realitatea in felul acesta, de la Lumina superioara. Nu percepi aceasta Lumina superioara, dar ea exista, si de asemenea nu in exterior ci in interiorul tau.

Tot ce ti-ai inchipuit vreodata este in interiorul tau, la fel ca si Lumina superioara. Dar ce este Lumina superioara” Poti vorbi despre ea doar pe baza experientei tale. Unde este? Inauntrul dorintelor tale. Totul este in interiorul omului.

Si asta pana cand vom revela forta superioara.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala 4/26/2011, Shamati No.1

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Intrega diferenta intre Cabalisti (oameni cu punctul in inima care urmeaza calea dezvoltarii spirituale) si masele religioase este in atitudinea lor fata de Creator. Cabalistii spun: „Totul depinde de mine. Trebuie sa ma schimb, in timp ce Creatorul ramane de neschimbat.”

Singurii care se pot schimba sunt cei care pot fi mai buni sau mai rai, dar Creatorul este doar „bun si face bine”. Cum as putea sa-I cer sa se schimbe si sa se imbunanteasca? Nu L-ar face asta ca acum sa fie „rau”?

Cabalistul crede ca este singurul care trebuie sa schimbe,si nimeni altcineva nu este subiect de corectie: nici lumea, nici prietenii, nici grupul, nici macar o singura persoana. Chiar acum, eu exist in bun si face bine, Creatorul, singura forta a naturii pentru ca „nu exista nimeni in afara de El”. Cum Il percep eu, depinde de calitatile mele.

Cand lucrez cu grupul, eu sunt cel care lucreaza; eu sunt cel care se schimba. De aceea mi se pare ca grupul este cel care trece prin diferite stari, dar in realitate lucrez cu umbra mea, cu calitatile mele.

Este la fel in ceea ce Il priveste pe Creator. Mi se pare ca El ma trateaza in diferite feluri. Cateodata vine mai aproape de mine si cateodata se distanteaza Singur, dar sunt eu cel care lucreaza cu mine impotriva absolutului, cel bun care face bine, si nu exista nimeni in afara de El. Sunt parte din El.

Asadar, „fiecare judeca conform propriilor defecte”. Imi vad umbra fata de Creator. Asta sunt eu vazut din afara, reflectia propriilor mele calitati.

In acest fel, intreaga lume, cu exceptia Cabalistilor Ii cer Creatorului sa se schimbe, si ei sunt gata sa faca orice daca Creatorul este bun cu ei. Ei nu se gandesc ca trebuie sa isi schimbe interiorul, sa isi corecteze „inclinatia spre rau”, egoul lor, ci ii cer Creatorului sa fie bun cu ei asa cum sunt.

Cabalistii spun dimpotriva: Creatorul este „bun si face bine”, si „nu exista nimeni in afara de El”, este universal, singura forta din natura. Nu exista nimic altceva in afara de Creator. In afara de El, exista doar un punct al dorintei de a primi placere, „existenta din absenta”. Diferite actiuni au loc in interiorul acestui punct, si acestea sunt schimbari in constienta sa, in existenta sa in Lumina superioara.

Dintr-o data acest punct simte cum se extinde la scara lui Malchut al Infinitului, lumile se formeaza si ceva schimbari apar. Astfel, acelasi punct experimenteaza toate acestea. Nimic nu s-a schimbat. Toate schimbarile se intampla doar in senzatiile sale.

Acestea se intampla pana cand atinge o stare constanta, o senzatie care este asemenea punctului negru care exista in „bun si face bine”, singurul care exista. Intreg circuitul prin care trecem ca si creatie pana la completa sa corectie (Gmar Tikkun), este destinat pentru a determina locul nostru actual, reveland Creatorul.
Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala  4/26/2011, Shamati No.1

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie, Religie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Intrebare: Ce putem invata de la Faraon?

Raspuns: Putem invata loialitatea fata de Creator. Are grija de aceasta activitate cu credinta si cu sarguinta. Este cu adevarat servitorul Creatorului.

De fapt, avem de-a face cu o forta mecanica ascunsa in natura. Pe fiecare cale si la fiecare grad, in fiecare molecula si atom, in fiecare combinatie si relatie, se calculeaza cum sa iei in posesie tot ceea ce ai putea avea. Este un program intern unic care activeaza in fiecare particula a creatiei, in fiecare sistem, in fiecare combinatie.

Asta este de fapt „Faraonul”: este ceva comun, omnipotent si prezent in fiecare dorinta, in toata realitatea creata. Nu lasa nici o mica parte a creatiei singura nici macar pentru o secunda. Printre stele si galaxii, in lumea noastra si in celelalte, este un program integral, universal. Si asta este ceea ce trebuie sa invatam de la Faraon: o apropiere perseverenta, fara compromisuri de responsabilitatile noastre.

Mai mult, in locul vechiului program, trebuie sa ne asiguram ca instalam unul nou. In afara de asta, aceasta imbunatatire ii apartine Faraonului: Il angajam si fara nici un motiv il stergem pentru ca nu este util. Promovarea spirituala este intotdeauna instalata peste programul deja existent. Lucram cu Faraonul la dorinta noastra de a primi, inlocuind intentia egoista cu cea altruista, in timp ce dorinta Faraonului ramane asa.

Avem intentia si dorinta de a primi, care este un sistem activ, prestabilit. Asta este ceea ce exista. Apoi transformam intentia aceasta in daruire, in timp ce pastram dorinta de a primi. Astfel intram in realitatea spirituala, cea care va fi.

Dedesubt se afla Faraonul, deasupra Creatorul si sunt opusi unul celuilalt. Aceasta tranzitie este facuta pe calea Luminii.
Din partea a 4a a Lectia zilnica de Cabala  4/22/2011, Scrierile lui  Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→